Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-07-2014 în dosarul nr. 33587/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 16 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestatorul G. C. O. și pe intimații F. L. D., F. R., F. R., având ca obiect contestație la executare
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 09.07.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 16.07.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,
La data de 14.10.2013, contestatorul G. C.-O., a chemat în judecată pe intimatii F. L. D., F. R., F. R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună constatarea nulității absolute a executării pornite în dosar nr.270/2013 al B. I. D. T..
În motivarea contestației a arătat că, prin somația ce i-a fost comunicată de B. I. D. T., în dosarul de executare nr.270/2013 i s-a pus în vedere că în termen de o zi de la primirea acesteia să se conformeze întru totul titlului executoriu menționat în somație, respectiv senința civilă nr._/2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2008 și decizia nr._/2012 a Curții de Apel C..
În principal, a invocat dispozițiile art.666 alin.2 din Codul de Procedură Civilă, potrivit căruia comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fară somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.
A precizat că a primit decât simpla somație, fară ca executorul judecătoresc să-mi comunice titlul executoriu și în aceste condiții, executarea este nulă.
A mai precizat că, a dorit permanent, de la pronunțarea deciziei nr._/2012 a Curții de Apel C. să evite executarea silită a sentinței civile nr._/2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2008, cât și decizia nr._/2012 a Curții de Apel C..
Începând cu data de 29.04.2013 i-a trimis intimatei-creditoare F. L.-D., nu mai puțin de trei notificări, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta primindu-le sub semnătură, prin care i-a solicitat întâlnirea în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă (prima notificare din 29.04.2013); comunicarea unui cont în care să-i vireze cheltuielile de judecată, cont care să aibă ca titular pe F. L.-D. și totodată comunicarea în scris a titlurilor și autorilor pe care îi solicită, deoarece 90 de cărți se află în posesia acestei intimate(a doua notificare cea din 20.05.2013); solicitarea expresă de a-și ridica bunurile mobile stabilite prin decizia nr._/2012 a Curții de Apel C. (ultima notificare din 11.06.2013).
La data de 11.06.2013, a predat d-lui av.N. M., care o reprezenta pe creditoare, recipisele CEC BANK, după cum urmează:
- recipisa de consemnare . nr._ în sumă de 13.777,73 lei;
- recipisa de consemnare . nr._ în sumă de 678 lei;
- recipisa de consemnare . nr._ în sumă de 4.912,72 lei.
Cu această ocazie a încheiat un proces verbal, pe care l-a depus la dosar.
In acest proces verbal a făcut mențiunea că toate aceste recipise predate în original reprezintă sume stabilite conform deciziei civile nr._/2012 a Curții de Apel C., sume consemnate pe seama și la dispoziția intimatei-creditoare F. L.-D..
Din toate acestea rezultă, în mod cert, că a fost de bună credință, s-a conformat de bună voie celor două hotărâri, înainte de solicitarea executării silite.
Practic, intimata-creditoare F. L.-D. își invocă propria culpă, atâta vreme cât a ridicat recipisele de consemnare, în original, și a refuzat în mod constant ridicarea bunurilor proprii și comune ce-i reveneau.
Așadar, executarea nu își mai avea rostul, date fiind cele arătate mai sus.
Din cuprinsul celor două hotărâri judecătorești, mai sus amintite, nu rezultă că eu ar fi obligat să plătesc această sumă. Deci, executorul judecătoresc trece în somație o sumă inexistentă și la care bineînțeles nu poate fi obligat.
In acest sens a invocat dispozițiile art.662 alin.l și 2 din Codul de Procedură Civilă.
Deasemnea, în argumentarea admiterii contestației este aceea că executorul avansează anumite cheltuieli de executare, care contravin legii.
Potrivit Ordinului Ministerului Justiției nr.2561/2012 care modifică art.31 din Legea nr. 188/2000, pentru creanțele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În conformitate cu art.6 din CEDO, Curtea Europeană a decis că executarea silită este parte a procesului civil și că îi sunt aplicabile principiile și garanțiile procesuale aplicabile și în faza judecății. Cu privire la cheltuielile de executare, Curtea Europeană a statuat că un reclamant(în speță cei trei creditori) nu poate obține rambursarea costurilor și cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor. Acest raționament a fost aplicat în hotărârile: Gavrileanu împotriva României din 22.02.2007, L. și alții împotriva României din 14.12.2006, C. și M. împotriva României din 17.12.2004.
In consecință, instanța, pentru asigurarea unui acces efectiv la justiție, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, în lumina principiilor statuate în jurisprudența CEDO, poate să analizeze, pe lângă legalitatea lor, și realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor de executare stabilite în cursul acestei faze procesuale.
In drept, a invocat dispozițiile art.711 alin.l, art.666 alin.2, art.662 alin.l și 2 din Codul de Procedură Civilă, art.31 din Legea nr. 188/2000, modificat prin Ordinul Ministerului Justiției nr.2561/2012, art.6 CEDO.
A anexat înscrisuri în copii: somația și încheierea nr. 270/2013 emise de B.E.J. I. D. T., încheierea nr._/21.08.2013, pronunțată de Judecătoria C., confirmari de primire, notificare din 29.04.2013, somația din 11.06.2013, procesul verbal din 11.06.2013, încheiat la domiciliul contestatorului
La data de 25.10.2013 instanța, verificând in conformitate cu art. 200 alin. 1 C.p.civ., dacă cererea de chemare in judecata îndeplinește cerințele prev. de art. 194 – 197 C.pr.civ., in baza art. 200 alin 2 C.pr.civ., a dispus completarea si precizarea acțiunii cu următoarele: în termen de 10 zile, sub sancțiunea anularii cererii de chemare in judecata, să indice numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 750 lei, conf. art. 10, alin. 2 N.c.p.c.
La data de 07.11.2013 contestatorul a completat cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 07.11.2013, reclamantul G. C. O. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma eșalonării plații taxei de timbru aferentă cererii de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C..
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 27.11.2013, instanța a admis cererea privind acordarea ajutorului public judiciar, formulată de către reclamantul G. C. O. și a dispune eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 750 lei în 6 tranșe lunare de câte 125 lei plătite între 25-30 ale fiecărei luni, începând cu luna decembrie 2013.
La data de 15.01.2014 pârâtele F. L.-D. și F. R. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată și nefondată. Au precizat că, prin contestația formulată, contestatorul a invocat dispozițiile art 666 alin. 2 cpc, solicitând constatarea nulității absolute a executării, motivat de faptul că nu i-a fost comunicat, alături de somație și titlul executoriu. Au arătăt faptul că acesta susține în mod neadevărat acest lucru, dovadă fiind înștiințarea și procesul-verbal de înmânare unde sunt specificate clar toate actele care i-au fost înmânate contestatorului, și anume: somație, titlu executoriu, încheiere cheltuieli de executare, încheiere de încuviințare în dosarul nr. 270/2013 aflat pe rolul B. I. D. T.. Mai mult, acesta cunoștea foarte clar faptul că avea calitatea de debitor față de subsemnatele și trebuia să se conformeze dispozițiilor instanței cuprinse în cele două hotărâri judecătorești.Ca atare, nu poate fi primită susținerea conform căreia contstatorul nu ar fi primit tilul executoriu, solicitând respingerea capătului principal de cerere, și anume constatarea nulității absolute a executării silite. De asemenea, contestatorul a susținut în mod mincinos faptul că ar fi refuzat ridicarea bunurilor proprii și comune, nu menționează că motivul pentru care am început executarea silită împotriva lui a fost faptul că nu mai există toate bunurile pe trebuia să mi le înapoieze, iar cele existente erau într-o stare deplorabilă, fiind in ultimul stadiu de degradare, fiind folosite de contestatorul-debitor 11 ani după divorț. Ca atare, au solicitat contravaloarea actualizată a bunurilor, astfel cum rezultă și din cele două titluri executorii.
Deci, nu poate fi primită susținerea conform căreia nu ar fi dorit să le ridice, având în vedere faptul că nu au avut ce bunuri să ridic, și ca atare au pus în executare cele două hotărâri prin care contestatorul-debitor este obligat să dea contravaloarea bunurilor de 9612 lei, sumă actualizată de la data de 27.06.2007. In ceea ce privește susținerea conform căreia “executorul avansează cheltuieli de executare care contravin legii” și invocă în acest sens un Ordin al Ministerului Justiției care ar fi modificat art. 31 din legea 188/2000 conform căruia “pentru creanțele în valoare de peste 1000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1000 lei in valoarea creanței care face obiectul executării silite”, solicităm să respingerea ca nefondată. Au invocat disp. Art. 31 din Lega 188/2000, care nu are nici o legătură cu onorariile prevăzute pentru executări și încasate de executorii judecătorești.
La data de 06.02.2014, contestatoarul a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâte, arătând că, nu există dovada semnăturii că, i-a fos adus la cunoștință titlul executoriu, nu are semnătura pe nici o dovadă de înmânare, care ar fi trebuit să-i fie pusă la dispoziție de către factorul poștal, aspect care rezultă și din dovada depusă odată cu întâmpinarea.
A mai precizat că, intimatele au uitat că ai trimis creditoarei F. L.-D. trei notificări, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la 29.04.2013, la 20.05.2013 și la 11.06.2013.
*
In prima notificare i-a solicitam să se întâlnească în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, în acord desigur cu hotărârile judecătorești.
In cea de a doua notificare a invitat-o să-i comunice un cont în care să-i vireze cheltuielile de judecată, cerându-i totodată să-i comunice titlurile și autorii pe care-i solicită, deoarece acesta nu erau indicate nici în cererea fostei sale soții, nici în expertiză, nici în hotărârea judecătorească.
In cea de a treia notificare a somat-o să se prezinte la domiciliul său pentru a ridica bunurile mobile stabilite prin decizia civila nr._/2012, dată de Curtea de Apel C..
In această ultimă notificare, i-a adus aminte că în ziua de 11.06.2013, când s-au prezentat la domiciliul său intimata F. R. împreună cu apărătorii ei, ocazie cu care a ridicat recipisele de consemnare a sumelor stabilite prin hotărârea judecătorească, a refuzat ridicarea bunurilor mobile. S-a întocmit un proces verbal de predare a recipiselor de consemnare a sumelor consemnate la CEC BANK, intimata refuzând să menționeze în procesul verbal faptul că, practice, a refuzat ridicarea bunurilor.
A depus la dosar cele trei notificări și procesul verbal mai sus amintit.
Nu a primit nici un răspuns la cele trei notificări trimise creditoarei F. L.-D.. Dacă aceste răspunsuri ar fi existat, ar fi fost depuse odată cu întâmpinarea.
A mai aratăt că, în decizia civilă nr._/13.11.2012, dată de Curtea de Apel C., se face mențiunea expresă: instanța admite cererea în revendicare bunuri proprii, în parte, fiind obligat, către reclamantă, la restituirea bunurilor constatate în cauză sau contravaloarea acestora, respectiv 9.612 lei.
Atâta timp cât intimatele nu au recurs la procedura de asigurare de dovezi, care ar demonstra ceea ce ele susțin în întâmpinare, nu poate obține contravaloarea bunurilor. În ceea ce privește susținerea intimatelor, potrivit căreia bunurile s-ar afla într-o stare deplorabilă, fiind în ultimul stadiu de degradare, arătă că încă din faza de expertizare a acestor bunuri s-a constatat și consemnat o uzură fizică și morală a acestor bunuri, fapt însușit și necontestat de către intimate la acea vreme. Ținându-se cont că expertiza la bunurile mobile a fost făcută în anul 2005, odată cu trecerea timpului, adică la mai bine de opt ani, uzura lor înaintează și își spune cuvântul.
De subliniat faptul că o mare parte din bunuri au fost date ca dotă, deci bunuri personale, dar care nu au fost noi, fapt ce nu s-a dovedit cu vreun document în acest sens. Mai mult, mobila de bucătărie, care se consideră bun propriu al pârâtei, a fost utilizată și de pârâtă în timpul căsătoriei.Ori toate bunurile, personale și comune, au fost folosite în timpul căsătoriei, nu au fost primite ca să fie ținute la țiplă.
Nu poate face dovada că a folosit aceste bunuri în interes personal pe tot parcursul precesului.
Nu se face referire în întâmpinare la suma de 7.781,23 lei, nu se dau explicații și nici nu se contestă această a doua teză a noastră.Din cuprinsul celor două hotărâri judecătorești nu rezultă că ar fi obligat să plătească această sumă. Deci, executorul judecătoresc trece în somație o sumă inexistentă și la care bineînțeles nu poate fi obligat, în acest sens invocand dispozițiile art.662 alin.l și 2 din Codul de Procedură Civilă.
Din acest motiv enunțat, intimatele sunt decăzute din dreptul de a invoca probe și excepții cu privire la această teză din contestație.
De asemenea, a arătat că, în contestație s-a strecurat o eroare materială, am arătat că Ordinul Ministerului Justiției nr.2561/2012 a modificat art.31 din Legea nr. 188/2000, în realitate articolul modificat era art.39. Susține că este vorba de o eroare materială pentru că a redat exact conținutul textului pe care dorea să-l invoce, respectiv art.39, dar a indicat greșit articolul, art.31 în loc de art.39.
Nu înțelege de ce intimatele învocă art.37 din Legea nr. 188/2000 republicată, nu înțelege care este legătura dintre acest text și cel invocat de către el.
Pentru toate aceste considerente arată că, susținerile intimatelor sunt total neîntemeiate.
La data de 21.02.2014, in temeiul art. 201 alin.4 Cod proc civila instanta a dispus fixarea primului termen de judecata la data de 12.03.2014, pentru cand a citat partile.
În scop probator, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamant și pârâte. Totodată, a respins proba cu interogatoriul pârâților, formulată de reclamant, nefiind utilă cauzei.
În baza art. 716 C.p.c. instanța a emis adresă către B.E.J. I. D. T. în vederea înaintării dosarului de executare nr. 270/2013, în copie conformă cu originalul, care a fost comunicat cu adresa din 17.06.2014.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt, prin Decizia nr._/13.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/215/2008, s-a admis recursul declarat de reclamanta F. L. D. și intervenienta F. R., împotriva deciziei civile nr. 29/21.02.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimatul pârât G. C. și intimatul intervenient F. R., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial. S-a modificat în parte decizia civilă nr. 29/2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/215/2008 în sensul că:
S-a admis apelul reclamantei pârâte reconvețional F. LauraDiana.
S-a schimbat în parte IAP/03.07.2009 și sentința civilă nr._/11.11.2010 în sensul că:
- S-a inclus în masa bunurilor proprii ce aparțin reclamantei – alături de cele reținute la fond –următoarele bunuri: Două sfeșnice din cristal, coș inox cu furculiță plus cuțit dulceață, patru bucăți mileuri, o vază albastră mată, un filtru cafea, un mixer, patru tăvi din inox, un serviciu albastru, o presă de usturoi din inox, un set furculițe aperitiv pentru 12 persoane, două sute de cărți beletristică legate, draperiile din casă( din hol, de pe casa scării, din camere, din baie) din material roșu cu motive naționale; un serviciu pentru dulceață cu farfurioare mici de șase persoane, o vază din cristal, un serviciu de masă cu farfurii mari și mici pentru 12 persoane.
- S-a admis cererea în revendicare bunuri proprii, în parte și obligat pârâtul către reclamantă la restituirea bunurilor constatate în cauză sau c/valoarea acestora, respectiv, 9.612 RON, sumă ce va fi reactualizată de la 27.06.2007 (conf.rap. expertiză C. E. V., pg.465 -474 dos.9461/2005), la data plății efective.
- a). S-a scos din masa bunurilor comune 90 (nouăzeci) cărți beletristică –legate, în valoare de 1260 lei, sumă ce se deduce din valoarea lotului nr.1 de bunuri mobile atribuit reclamantei.
b). S-au compensat valoric, cele două loturi de bunuri mobile atribuite părților, și obligat pârâtul să plătească reclamantei sultă în valoare de 678 RON, iar reclamanta va fi exonerată de plata sumei sulte în compensarea valorii loturilor ce conțin bunuri mobile.
- a). S-a inclus în masa bunurilor comune de împărțit: prelungirea la casă formată dintr-un corp nou de clădire compus dintr-un garaj, o cameră deasupra garajului, un hol și o baie, evaluate de expert B. C-tin la 31.10.2007 la suma de 9.011,44 RON.
IV.b). S-au atribuit bunurile imobile de la pct.IV.a) în lotul 2 de bunuri imobile,pârâtului. IV.c).S-au compensat valoric cele două loturi de bunuri imobile atribuite părților și obligând pârâtul către reclamantă să achite o sultă de 13.777,73 RON + 1 din 9.011,44lei, adică 13.777,73 lei + 4.505,72 lei cu precizarea că suma de 4505,72 lei va fi reactualizată cu indicele de inflație, calculat pe perioada 31.10.2007 la data plății efective.
S-au menținut restul dispozițiilor IAP și sentinței civile.
A fost obligat intimatul către apelanta reclamantă la plata sumei de 3100 lei, cheltuieli de judecată în apel.
S-a respins cererea de plată a onorariului avocat, formulată de recurenta reclamantă, ca nedovedită și obligă intimatul către recurentă la 100 RON, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxe de timbru.
La data de 07.08.2013, creditorii F. L. D., F. R., F. R. au declanșat executarea silită, fiind format dosarul de executare nr. 270/2013 al B. I. D. T..
Prin încheierea nr._/21.08.2013 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2013 s-a admis cererea formulată de B. I. D. T. fiind încuviințată executarea silită a Deciziei nr._/13.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/215/2008.
La data de 07.10.2013 s-a emis somație către debitorul G. C.-O., comunicată acestuia la data de 10.10.2013, împreună cu încheierea nr.270 /27.09.2013 privind cheltuielile de executare pentru suma de 5632,12 lei și titlul executoriu.
Prin cererea adresată executorului judecătoresc, creditoarea F. L. D. a solicitat recuperarea sumelor, cu titlu de sultă, de 678 lei și 1377,73 lei, (ulterior modificată la cuantumul de_,73 lei, potrivit adresei din 15.01.2014, fila 55 din dos. de executare), recuperarea sumei de 4.505,72 lei, actualizată la zi începând cu data de 31.10.2007, predarea bunurilor proprii sau c/valoarea acestora, respectiv, 9.612 lei, sumă ce va fi reactualizată de la 27.06.2007, recuperarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 373,26 lei și 100 lei. Prin aceeași cerere adresată executorului judecătoresc, creditorii F. R., F. R. au solicitat recuperarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 373,26 lei pentru fiecare, potrivit sentinței pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2008.
Potrivit art.711 alin 1 teza I N.c.p.c., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare .
Instanța reține, ca potrivit procesului verbal încheiat la data de 11.06.2013, (fila 2-21) debitorul G. C.-O. își îndeplinește obligația de plată a sultelor către creditoarea F. L. D., conform recipiselor CEC BANK, după cum urmează: recipisa de consemnare . nr._ în sumă de 13.777,73 lei; recipisa de consemnare . nr._ în sumă de 678 lei; recipisa de consemnare . nr._ în sumă de 4.912,72 lei, astfel că în mod nejustificat, creditoarea F. L. D. a solicitat, la data de 07.08.2013, recuperarea acestor sume prin cererea adresată executorului judecătoresc.
Faptul că aceste sume au fost achitate către creditoarea F. L. D. rezultă și din adresa, comunicată la data de 15.01.2014, executorului judecatoresc, prin care se renunță la executarea sultelorîn sumă de 13.777,73 lei, 678 lei, 4.912,72 lei, deoarece acestea au fost executate de bună- voie de debitor.
În ceea ce privește predarea bunurilor proprii stabilite de Judecatoria C. și Curtea de Apel C., pentru care a fost admisă cererea in revendicare sau recuperarea c/valoarii acestora, respectiv, de 9.612 lei, actualizată la zi, începând cu data de 27.06.2007, instanța retinne că potrivit art.675 N.c.p.c., ,, Când titlul executoriu cuprinde o obligație alternativă, fără să se arate termenul de alegere, executorul judecătoresc va notifica debitorului să își exercite acest drept în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, sub sancțiunea decăderii. Alegerea prestației va fi făcută prin act scris care va fi notificat executorului judecătoresc, iar acesta îl va înștiința de îndată pe creditor despre alegerea făcută. După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), dreptul de alegere trece asupra creditorului. În acest caz, executorul judecătoresc îl va soma pe debitor, punându-i în vedere să execute prestația aleasă de creditor."
Instanța retine ca in mod nelegal executorul judecătoresc a emis somația din data de 07.10.2013 în dosarul nr. 270/2013, deoarece potrivit, art.675 N.c.p.c, pentru îndeplinirea obligației alternative, de predarea bunurilor proprii sau recuperarea c/valoarii acestora, respectiv, suma de 9.612 lei, actualizată la zi, începând cu data de 27.06.2007, executorul judecătoresc trebuia să notifice debitorul G. C.-O. pentru a își exercita acest drept în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării,
Prin somația din data de 07.10.2013 emisă în dosarul nr. 270/2013, debitorul G. C.-O. a fost înștiințat să achite creditorilor F. L. D., F. R., F. R. suma de_,35 lei, sumă compunsă din 7.781,23 lei și 5632,12 lei cheltuieli de executare silită.
În mod nelegal contestatorul a fost somat la plata sumei de 7.781,23 lei, în condițiile nerespectării disp. art.675 N.c.p.c., debitorul nefiind notificat pentru alegerea prestației, și în condițiile în care cuantumul total al debitului neachitat, la data de 07.08.2013,când s-a formulat cererea de executare de creditorii F. L. D., F. R., F. R., era reprezentat de cheltuielile de judecată în cuantum de 1.219,78 lei (373,26 lei x3+100 lei), diferența debitului fiind executată de bună- voie de debitor.
Deasemenea, în mod nelegal au fost stabilite cheltuielile de executare silită, prin nerepectarea dreptului de opțiune a debitorului în cazul obligației alternative, cuantumul onorariului executorului fiind diferit, raportat la modul în care debitorul va alege înțelege să –și îndeplinească obligația alternativă.
În drept, potrivit prevederilor art. 622 alin. 1 Cod de procedura civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Prin urmare, executarea silită este o excepție de la regulă și la ea se recurge doar dacă debitorul nu voiește să-și îndeplinească obligația cu bună credință.
Astfel, părțile au obligația comună de a-și exercita drepturile cu buna credință și în conformitate cu scopul pentru care acele drepturi le-au fost recunoscute în această fază a procesului civil și că potrivit dispozițiilor art. 622 alin 4, Cod de procedură civilă executarea unei obligații stabilită printr-un titlu executoriu se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățite fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc și numai în caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condițiile prezentului cod.
În cauză, se reține reaua –credință a creditoarei F. L. D. care a solicitat punerea in executare a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr._/13.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/215/2008, deși prin notificările din data de 29.04.2013, 20.05.2013, 11.06.2013, comunicate cu scrisoare recomandată, potrivit dovezilor de la filele 12,14,17, contestatorul a solicitat ridicarea bunurilor mobile și indicarea unui cont în care să fie achitate cheltuielile de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 711 și urm. Cod de procedură civilă va admite, contestația la executare formulată de contestatorul G. C.-O. și va anula somația emisă la data de 07.10.2013 și încheierea nr. 270/27.09.2013, întocmite de executorul judecătoresc I. D. T. în dosarul de executare nr. 270/2013 al B. I. D. T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare, formulată de către contestatorul G. C.-O., cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatii F. L. D., F. R., domiciliați în C., .. B2, ., jud. D. și F. R., cu domiciliul în com. Calopăr, ..
Anulează somația emisă la data de 07.10.2013 și încheierea nr. 270/27.09.2013 emise de executorul judecătoresc I. D. T. în dosarul de executare nr. 270/2013 al B. I. D. T.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16.07.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Red. M.R.T/ Tehnored. L.V.
2 ex./06.08.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7330/2014.... | Validare poprire. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
