Plângere contravenţională. Sentința nr. 65/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 18653/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 65/2014
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta M. G. IFN SRL, împotriva procesului verbal de contravenție nr. 7066 încheiat la data de 13.05.2013 de intimata Poliția L. a Municipiului C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns martorul B. A., părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a îndeplinit mandatul de aducere emis pe seama martorului B. A., după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 NCPCiv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul B. A., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.06.2013 sub nr._, petenta M. G. IFN SRL a solicitat anularea procesului verbal de contravenție nr. 7066 încheiat la data de 13.05.2013 de intimata Poliția L. a Municipiului C. și exonerarea de plata amenzii contravenționale aplicată prin acesta.
In motivare, reprezentantul petentei, a arătat că societatea a fost sancționată cu 1000 lei amenda, pentru încălcarea săvârșirea faptelor prevăzute de art. 26 alin. 1, lit. a din Legea 50/1991, respectiv că a amplasat o reclamantă luminoasă și o copertină, executate fără autorizație de construire. A arătat că procesul verbal de contravenție este netemeinic și nelegal, întrucât, în ceea ce privește modalitatea de constatare a contravenției, aceasta nu este normală, deoarece la sediul societății nu s-a prezentat nici un agent constatator al Primăriei Cîrcea, pentru a întocmi procesul verbal în fața reprezentantului legal al societății și pentru a lăsa un exemplar de pe proces, acestuia, astfel că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsă în data de 13-05-2013, după care a fost comunicat prin poștă.
A mai arătat că procesul verbal de contravenție nu cuprinde datele reprezentantului legal al societății. Petenta a mai precizat că prin procesul verbal de contravenție se stabilește valoarea sancțiunii aplicate într-un moment diferit de cel al completării restului procesului verbal, agentul constatator limitându-se la a preciza valorile între care se poate stabili valoarea sancțiunii, însă nu a stabilit sancțiunea aplicată, lăsând necompletat spațiul prevăzut pentru menționarea sancțiunii, apoi o altă persoană, cu un alt pix și fără indigo, menționează valoarea amenzii. S-a mai arătat că, în ceea ce privește cele consemnate în procesul verbal nu corespund realității, întrucât societatea nu a executat nici un fel de lucrări, precum și faptul că procesul verbal a fost întocmit din birou, fără ca vreun agent să se prezinte la fața locului și fără ca procesul verbal să fie semnat de un reprezentat al societății sau de vreun martor asistent.
În drept s-au invocat dispozițiile OG 2/2001.
A depus la dosar, procesul verbal de contravenție, în original și xerocopie, delegație de reprezentare.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, respectiv art. 1 alin. 2 din O. G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, in forma in vigoare la data formulării plângerii contravenționale.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 19.07.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construire, care prevede următoarele: art. 26 alin. 1 - Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant, iar conform alineatului 2 al aceluiași articol, contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 10 000 lei, cele de la lit. a);.
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991, prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, pentru categoriile de lucrări, după cum urmează: 1. construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, precum și anexele gospodărești ale exploatații lor agricole situate în extravilan.
A arătat intimata că, construcțiile cu caracter provizoriu sunt definite în Anexa 2, lit. h din aceeași lege ca fiind: Construcțiile autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul funcțiunii adăpostite ori datorită cerințelor urbanistice impuse de autoritatea publică, au o durată de existență limitată, precizată și prin autorizația de construire; de regulă, construcțiile cu caracter provizoriu se realizează din materiale și alcătuiri care permit demontarea rapidă în vederea aducerii terenului la starea inițială (confecții metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) și sunt de dimensiuni reduse. Din categoria construcțiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioșcuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe căile și în spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. În sensul prezentei legi realizarea construcțiilor provizorii se autorizează în aceleași condiții în care se autorizează construcțiile definitive.
A precizat că, în acest sens, construcțiile provizorii, respectiv reclama luminoasă și copertina este încadrată în dispozițiile art. 3, alin. 1, lit. h ca lucrare de construire ce necesită existența autorizației de construire.
Conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 50/1991: O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției; decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor; măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară. A arătat că petentul avea obligația legală de a solicita și obține autorizația de construire înainte de începerea executării lucrărilor, conform prevederilor art. 1 și art. 2 din Legea 50/1991, potrivit cărora: Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi; construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor; autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor; autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.
A mai precizat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001, acesta conținând denumirea și sediul contravenientei, iar în ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor asistent, agentul constatator a menționat în mod corect în cuprinsul procesului verbal că"persoanele de față, refuză calitatea de martor", conform art. 19 alin. 3 din OG 2/2001. procesul verbal a fost întocmit după verificarea efectuată pe ., . polițiștii locali, dovada fiind planșa foto efectuată la fața locului, iar petenta a fost înștiințată că va fi sancționată, însă persoanele prezente la fața locului au refuzat să ia cunoștință despre ce acest fapt.
A mai arătat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar agentul constatator a întocmit actul sancționator cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 și Legii 50/1991, aplicând minimul amenzii prevăzut de lege.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 și urm. CPCiv, Legea 50/1991.
A depus la dosar nota de constatare nr. 7066/13.05.2013 și planșa foto efectuată la fața locului.
Din oficiu, prin Rezoluția din data de 25.09.2013, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a înainta dovada comunicării procesuli verbal de contravenție către petentă, răspunsul fiind depus la dosar la data de 08.10.2013.
La termenul de judecată din data de 22.10.2013, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul B. A., declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr. 7066 întocmit la data de 13.05.2013 de către intimata Poliția L. a Municipiului Craioca, petenta . SRL a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 lit a și art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu sanctiunea amenzii în cuantum de 1000 lei.
Prin procesul verbal sus menționat s-a reținut de către agentul constatator: „in ziua de 13.05.2013, ora 13.00 s-a constatat la adresa din ., ., amplasarea unei reclame luminoase și copertină, executate fără autorizație de construire. La fața locului au fost efectuate fotografii cu aparatul din dotare”.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenție prevăzute de art. 3 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu amenda in cuantumul legal de 1.500 lei. Astfel, construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petentă.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, instanța reține că petenta a invocat mai multe motive de nelegalitate:
Primul motiv vizează lipsa mențiunii din cuprinsul procesului verbal privind datele de identificare ale reprezentantului legal al petentei.
Potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 "Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea".
Instanța reține că in cuprinsul procesului verbal nu este menționat reprezentantul legal al societății petente, insă sunt inscrise codul fiscal și condul de inregistrare, precum și sediul acesteia, aspecte necontestate de petentă, astfel incât identificarea acesteia nu poate fi pusă la indoială. Lipsa reprezentantului legal al societății poate atrage cel mult o nulitate relativă in condițiile art. 175 din NCPC, insă nu s-a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi inlăturată decât prin anularea actului administrativ, motiv pentru motivul de nelegalitate va fi respins ca neîntemeiat.
Nici motivul de nelegalitate privind intocmirea procesului verbal in două etape nu este intemeiat, legea nr. 50/1991 prevăzând in mod expres intocmirea acestuia in două etape.
Astfel, potrivit art. 27 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 " Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)-l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
(5)Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a săvârșit contravenția".
Verificând din oficiu cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă cerințele de legalitate impuse de dispozițiile OG nr.2/2001.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările ulterioare, au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor privind executarea lucrărilor de construcții, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Astfel, potrivit art. 26 alin (1) lit. a) din Legea nr.50/1991 R, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții potrivit cărora: „constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: -lit. a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant".
Astfel, fapta contravențională in materie de urbanism-construcții, are o anumită specificitate in comparație cu alte fapte contravenționale, in sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare in timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia.
Instanta constată că în cauză petenta se face vinovată de contravenția mai sus arătată, aceasta amplasând fără autorizatie o reclamă și o copertină.
Din planșele foto depuse la dosar de intimată, filele 19, instanța reține că există o reclamă și o copertină pentru care petenta nu a prezentat in fața instanței o autorizație de construire.
In ceea ce privește declarația martorului B. A., instanța o va înlătura având in vedere că nu se coroborează cu ansamblul materialului probatoriu administrat in cauză, acesta neavând cunoștință de situația de fapt reținută de agentul constatator.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 26 lit. a și art. 3 lit. a din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările ulterioare.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Prin stabilirea unor amenzi mai mari, legiuitorul a avut in vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care incalcă normele privind disciplina in construcții.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta M. G. IFN SRL, cu sediul în C., ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție nr. 7066 încheiat la data de 13.05.2013 de intimata Poliția L. a Municipiului C., cu sediul în C., .. 22, jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh.CCE/4ex/17,01,2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 3817/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
