Contestaţie la executare. Sentința nr. 5707/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5707/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 31555/215/2012*
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5707/2014
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. - Judecător
Grefier A. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator D. I. și pe intimat D. A. M., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate prin încheierea de ședința din data de 14.04.2014 care face parte integranta din prezenta hotărâre când, pentru a da posibilitatea intimatului să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Constată că prin contestația precizată formulată la data de 27.11.2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. de mai sus, contestatorul D. I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze actele de executare constând în somația din 22.11.2012 și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 22.11.2012 întocmite în dosarul de executare nr. 211/E/2012 al B. B. T., arătând în motivarea contestației că actele de executare sunt nelegale, întrucât executorul judecătoresc le-a întocmit după împlinirea termenului de prescripție de trei ani în privința dreptului de a pune în executare silită titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr._ din 09.07.2009 a Judecătoriei C., iar cheltuielile de executare stabilite de executor sunt exagerat de mari și nejustificate.
În dovedire, la solicitarea contestatorului s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri înaintate la dosarul cauzei, în copii certificate, din dosarul de executare nr. 211/E/2012 al B. B. T..
Prin sentința civilă nr.6882/18.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul D. I..
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la cererea de executare silită a sentinței civile nr._ din 09.07.2009 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 891 din 18.05.2010 a Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut ca situație de fapt că în dosarul de executare silită nr. 211/E/2012 al B. B. T. s-au întocmit actele de executare, constând în somația din data de 22.11.2012 prin care debitorul-contestator D. I. a fost somat să se conformeze titlului executoriu și să achite suma de 32.174,29 lei, din care suma de 27.119,05 lei reprezentând daune materiale, iar suma de 5055,24 lei reprezintă cheltuieli de executare.
Observând titlul executoriu se constată că acesta este reprezentat de sentințe civilă nr._ din 09.07.2009 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, modificată și rămasă irevocabilă prin dec.nr. 891/18.05.2010 a tribunalului D..
Raportând data rămânerii irevocabile a titlului executoriu la 18.05.2010, conform mențiunii înscrise pe sentința de fond arătată mai sus (v.f. 15, verso) cu data declanșării executării silite 05.11.2012, prin formularea cererii de încuviințare a executării silite admisă prin încheierea din 08.11.2012 a Judecătoriei C. în dosarul nr._/215/2012, rezultă că la data de 05.11.2012 nu se împlinise termenul de prescripție de trei ani a dreptului de a solicita executarea silită a titlului executoriu, astfel că excepția prescripției invocată de contestator este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În privința criticilor formulate cu privire la cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc s-a reținut că acestea sunt neîntemeiate, întrucât din actele dosarului de executare silită nr. 211/E/2012 rezultă că executorul judecătoresc justifică cheltuielile de executare atât prin conținutul procesului-verbal de cheltuieli din 22.11.2012 cât și prin chitanțele de plată aflate la dosar, ca de exemplu: chitanța nr._/02.11.2012, chitanța nr. 07/02.11.2012 privind plata onorariului de avocat de 1000 lei etc.
Față de împrejurările de fapt arătate mai sus, a rezultat că este neîntemeiată, contestația la executare formulată și precizată, urmând a fi respinsă, întrucât actele de executare silită întocmite sunt legale, nefiind constatate nerespectarea dispozițiilor privitoare la proceduri privind executarea silită însăși sau la efectuarea actelor de executare constând în somația și procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 02.11.2012, astfel cum prevăd disp. art. 399 și urm. C.P.CIV. raportate la disp. art. 371 ind. 1 alin. 2 și art. 372 C.P.CIV., potrivit cărora executarea silită se poate declanșa în cazul în cazul debitorul nu execută de bună voie obligația sa, iar executarea silită se efectuează numai în temeiul unei hotărâri judecătorești sau alt înscris care, potrivit legii, constituie titlul executoriu, iar în cauză s.c. nr. nr._/09.07.2009 a Judecătoriei C., irevocabilă la data de 18.05.2010 prin dec. Tribunalului D. a fost investită cu formulă executorie, conform disp. art. 374 și art. 269 alin. 1 C.P.CIV.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul D. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul arată că sentința civilă nr._/08.07.2009 a rămas definitivă de la data pronunțării, respectiv 09.07.2009, termenul de prescripție de 3 ani curgând la data de 09.07.2009, astfel că cererea de executare trebuia să fie introdusă până la data de 09.07.2012.
Cererea de executare a fost introdusă la data de 05.11.2012 cu mult peste termenul limită, acela de 09.07.2012. Se susține că în mod greșit s-a reținut că la data de 05.11.2012 nu era împlinit termenul de 3 ani raportând prescripția la data de 18.05.2010 când sentința civila nr._/09.07.2009 a rămas irevocabilă. Solicită cheltuieli de judecată.
În ședință publică tribunalul a pus în discuție motivul de ordine publică referitor la cadrul procesual stabilit la instanța de fond, având în vedere obiectul cauzei - contestație la executare.
Prin decizia nr. 186/16.11.2013 Tribunalul D. a admis recursul declarat de contestatorul D. I. împotriva sentinței civile nr. 6882 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 2013.
A casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut următoarele:
Recursul este fondat, în temeiul unui motiv de ordine publică care a fost invocat de instanță, ce urmează a fi rezolvat conform art. 306 alin. 2 C.proc.civ.
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executare împotriva actului de executare - somație datat în 22.11.2012 din dosarul de executare nr. 211/E/2012 al B.E.J. B. T., privind pe creditorul D. A. M., contestație prin care s-a solicitat anularea acestui act de executare.
În situația în care s-a contestat somația înființată, aceasta nu se putea hotărî decât în contradictoriu cu creditorul ce a pornit procedura de executare, fiind un subiect al contestației la executare.
La judecarea contestației la executare iau parte, în primul rând, părțile direct interesate în procedura de executare, debitorul urmărit și creditorul urmăritor.
Examinarea contestației la executare trebuie făcută în condiții de contradictorialitate și opozabilitate cu creditorul urmăritor, în această situație calitate procesuală pasivă are și creditorul, astfel că, în temeiul art. 129 C.proc.civ., instanța avea obligația să pună în discuția părților introducerea în cauză a creditorului.
Sigur, în virtutea principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, dar aceasta nu împiedică instanța să verifice calitatea părților, în considerarea faptului că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Într-o contestație la executare, instanța trebuie să analizeze valabilitatea actelor din dosarul de executare în contradictoriu cu toate părțile implicate în faza executării silite și, întrucât, pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate obiectivă în materia nulităților actelor de executare, litisconsorțiul este întotdeauna necesar, obligatoriu și unitar.
Datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie, ori acest motiv de ordine publică, conduce, inevitabil, la desființarea sentinței pentru nerespectarea de către instanță a prevederilor art. 47 Cod procedură civilă.
Cu referire la acest motiv de ordine publică ce privește nerespectarea condiției coparticipării procesuale obligatorii, examinarea contestației la executare de față, trebuia făcută în condiții de contradictorialitate și opozabilitate și cu creditorul, astfel că, în temeiul art. 129 C.proc.civ., instanța avea obligația să pună în discuția părților introducerea în cauză a creditorului D. A. M..
Analiza contestației la executare fără a se introduce în cauză creditorul, a condus la stabilirea incorectă a cadrului procesual, lipsind de orice eficacitate juridică analiza în fond a cererii.
Astfel, Tribunalul D. a constatat că în mod greșit, cu încălcarea normelor privind executarea silită, prima instanță a soluționat cauza fără introducerea în cauză a creditorului, făcând imposibilă exercitarea controlului de legalitate direct de către instanța de recurs, ori soluționând astfel cauza, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă desființării.
În raport de acest motiv, care face de prisos analiza criticilor formulate de recurentă, sentința este nelegală, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 C.proc.civ., a dispus admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, urmând ca în rejudecare, criticile formulate de recurent prin motivele de recurs să fie analizate sub formă de apărări.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 06.01.2014.
La data de 17.02.2014 instanța a dispus conceptarea, în calitate de intimat, a numitului D. A. M..
În ședința publică din data de 17.03.2014 reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri, constând în somație, decizia nr. 891/18.05.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, sentința civilă nr._/09.07.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._
Instanța a încuviințat, pentru părți, în baza art. 167 C.pr.civ., proba cu înscrisuri, respectiv atașarea dosarului de executare, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
A dispus emiterea unei adrese către B. B. T. pentru a depune la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, dosarul de executare nr. 211/E/2012.
În rejudecare contestatorul a invocat pe lângă excepția prescripției dreptului la cererea de executare silită a sentinței civile nr._ din 09.07.2009 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 891 din 18.05.2010 a Tribunalului D. și excepția perimării executării silote în dosar nr. 211/E/2012 al B. B. T..
Dosarul de executare a fost depus la data de 07.04.2014.
La data de 14.04.2014 contestatorul a depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Contestatorul D. I. a investit instanța cu contestația la executare precizată la data de 27.11.2012 prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze actele de executare constând în somația din 22.11.2012 și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 22.11.2012 întocmite în dosarul de executare nr. 211/E/2012 al B. B. T., arătând în motivarea contestației că actele de executare sunt nelegale, întrucât executorul judecătoresc le-a întocmit după împlinirea termenului de prescripție de trei ani în privința dreptului de a pune în executare silită titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr._ din 09.07.2009 a Judecătoriei C., iar cheltuielile de executare stabilite de executor sunt exagerat de mari și nejustificate, iar în rejudecare contestatorul a invocat pe lângă excepția prescripției dreptului la cererea de executare silită a sentinței civile nr._ din 09.07.2009 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 891 din 18.05.2010 a Tribunalului D. și excepția perimării executării silote în dosar nr. 211/E/2012 al B. B. T..
O hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu pot fi executate silit numai într-un termen stabilit de lege. După trecerea acestui termen, debitorul nu mai poate fi constrâns la plata obligației stabilită prin titlu, prescripția extinctivă stingând dreptul creditorului de a mai apela la forța coercitivă a statului.
Potrivit art. 405 Cod civ. " (1) Dreptul de cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
(3) Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie."
Prescripția dreptului de a cere executarea silită vizează însăși posibilitatea de realizare efectivă a urmăririi silite prin măsuri de constrângere patrimonială.
Instanța reține că titlul executoriu reprezentat de SC nr._/09.07.2009 pronunțată de Judecătoria C., irevocabilă prin Decizia nr. 891/18.05.2010 pronunțată de Tribunalul D. și comunicat intimatului la data de 02.12.2009, când se naște dreptul de a cere executarea silită.,a fost pus în executare prin cererea formulată de creditor la data de 02.11.2012, dată la care s-a înaintat cerere de încuviințare a executării silite de către B. B. T. în dosar execuțional nr. 211/E/2012.
Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu menționat nu s-a prescris.
Având în vedere cele precizate, instanța urmează să respingă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
In ceea ce privește excepția perimării de drept a executării silite instanța reține următoarele:
Potrivit art. 389 C.proc.civ. "dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire,executarea se perimă de drept".
Potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, "executarea silită si celelalte acte de executare (...) se îndeplinesc la cerere (...)". Rezultă din textul legii că, pentru a efectua orice act de urmărire executorul judecătoresc trebuie să fie investit cu o cerere prin care creditorul să-i solicite îndeplinirea actului respectiv.
Potrivit dispozitiilor art. 129 alin. (1) Cod pr. civ.: "Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, să-si exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723 alin.1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Or, executarea silită este ultima fază a procesului civil și una din formele de manifestare a acțiunii civile, fiind de asemenea guvernată de principiul disponibilității.
Aceasta înseamnă că, odată declanșată urmărirea, creditorul urmăritor va trebui să se implice în activitatea execuțională - conform prevederilor art.129 alin.(1)Codpr.civ.
În prezenta cauză creditorul a formulat in scris, la data de 02.11.2012, fila 56, cererea de executare silită împotriva debitorului, când s-a cerut și încuviințarea executării silite, admisă de Judecătoria C. prin încheierea din 08.11.2012, urmată de emiterea procesului-verbal privind cheltuielile de executare, a adresei de identificare a bunurilor aparținând debitorului, a somației/22.11.2012, și adresa de informare/24.05.2013 de la fila 38, fără a se mai formula vreo cerere de continuare sau reluare a executării silite, astfel încât a intervenit perimarea de drept conf. art. 389 C. pr. civ.
Excepția perimării de drept a executării silite, fiind o excepție absolută poate fi invocată și din oficiu de către instanță.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția perimării de drept a executării silite și va constata perimată de drept executarea silită in dosarul de executare nr. 211/E/2012 al B.E.J B. T..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța va admite în parte cererea și va obliga intimatul către contestator la plata sumei de 856,9 lei, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, cheltuieli transport, xerox dosar executare, așa cum au fost dovedite cu chitanțele depuse la dosar în ambele faze procesuale.
În baza art. 18 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, va obliga intimatul către stat la plata sumei de 92 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat contestatorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul D. I., domiciliat în com. Călărași, .. 161, jud. D., în contradictoriu cu intimatul D. A. M., domiciliat în C., Bld Oltenia, nr. 45, ., ..
Respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Constată perimată executarea silită în dosar execuțional nr. 211/E/2011 al B. B. T..
Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligă intimatul către contestator la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 856,9 lei, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, cheltuieli transport, xerox dosar executare.
Obligă intimatul către stat la plata sumei de 92 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat contestatorul.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2014.
Președinte,Grefier,
L. CanacheA. M.
+
Red L.C.
Tehnored./A.M.
4 ex./06.05.2014.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 05/2014. Judecătoria... | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
