Contestaţie la executare. Sentința nr. 7622/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7622/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 4534/215/2014
contestație la executare
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7622
Ședința publică de la 27 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE C., intimat V. V. și terțul poprit T. MUNICIPIULUI C. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic A. A. M. pentru contestator, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic A. A. M. depune decizie nr. 418/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Consilier juridic A. A. M. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Apreciind proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de contestator ca fiind pertinentă, concludentă și utilă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul art. 167 Cod.pr.civilă, instanța o încuviințează.
Instanța pune în discuția părților excepția autorității de lucru judecată raportat la sentința civilă nr._/2012 pronunțată în dosarul nr._/215/2012, invocată de intimat, calificată astfel raportat la motivarea din întâmpinare, precum și excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva raportului de expertiză întocmit de expert O. I. în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D., invocată din oficiu, raportat la motivarea din cuprinsul contestației privind modul de stabilire a debitului.
Consilier juridic pentru contestator arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic pentru contestator solicită admiterea contestației la executare și dispunerea anulării actelor de executare.
Declarând dezbaterile închise, potrivit art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare formulată la data de 10.02.2014, înregistrată sub nr._ la Judecătoria C., contestatorul DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE C. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise de B. S. C. D. în dosarul nr. 78/E/2012, înființarea popririi nr. 78 cât și procesul verbal de cheltuieli din același dosar de executare comunicate Trezoreriei C. la data de 29.01.2014, prin care au fost stabilite sumele solicitate.
În motivare a arătat că B. S. C. D. a format dosarul de executare nr. 78/E/2012 și a comunicat către T. C. înștiințarea de înființare a popririi în mâinile terțului poprit T. C. asupra contului debitoarei Direcția R. Vamală C., pentru V. V., reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% pentru fiecare supliment pentru perioada 20.02._09 actualizat cu indicele de inflație în mai 2012, conform art. 1 din OUG nr. 71/2009 și cheltuieli de executare în cuantum de 4.864,24 lei. Arată că prin înștiințarea de înființare a popririi nr. 78/20.01.2014 s-a dispus înființarea popririi pe sumele de bani deținute la T. C. de către debitoarea Direcția R. Vamală C. care a fost preluată prin fuziune de către Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C..
Arată contestatoarea că un alt motiv al contestației îl reprezintă faptul că executorul judecătoresc nu pune la dispoziția sa modul de calcul al suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare aferent perioadei 20.02._09.
A mai invocat suspendarea de drept a procedurii de executare în temeiul dispozițiilor OUG 71/2009. Arată că nu întreaga sumă de_ lei a a juns la scadență, ci doar 15% din acest cuantum, adică sumele aferente anilor 2012 și 2013. înființarea de poprire ar fi trebuit să fie făcută pentru 15%, pentru diferență executarea fiind suspendată, aceasta ajungând la scadență la 31.12.2014.
Un alt aspect de nelegalitate a executării îl reprezintă onorariul executorului stabilit prin procesul verbal de cheltuieli ce depășește limita prevăzută la art. 39 din legea 188/2000. raportat la faptul că înființarea popririi trebuia făcută doar pentru suma scadentă, respectiv 15 % din suma totală de_ lei, apreciază contestatoarea că și onorariul executorului ar fi trebuit să fie de 10% din suma ce ar fi trebuit poprită..
Din acest motiv apreciază că se impune anularea procesului verbal de cheltuieli.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711-917 din Noul cod de procedură civilă.
La dosar au fost depuse comunicări, adresa de înființare a popririi nr. 78/E/2012, dovada de primire, somație, proces verbal de cheltuieli, încheierea nr. 1123/29.02.2012, sentința civilă nr. 696/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La data de 04.03.2014 contestatorul a depus precizare la acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de intimat a numitului V. V..
La termenul de judecată din data de 11.03.2014 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a numitului V. V..
La data de 01.04.2014 intimatul V. V. a depus întâmpinare prin care a arătat că prin absorbție Direcția R. a Finanțelor Publice C. a preluat și calitatea de debitor în dosarul de executare silită și că în ceea ce privește calculul suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare aferent perioadei 20.02._09 a fos făcut prin Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil O. I. și se găsește la dosarul cauzei fiind transmis debitoarei conform celor de mai sus în data de 08.08.2012. Totodată a invocat excepția puterii lucrului judecat întrucât Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a mai efectuat solicitarea de anulare a procesului verbal de cheltuieli de executare nr. 78/E/2012, prin recursul formulat în dosarul nr._/215/2012, cerere respinsă de Tribunalul D. prin decizia nr. 219/2013 din 14.02.2013 în dosarul nr._/215/2012.
Intimatul a atașat la întâmpinare dovada de primire din data de 08.08.2012, sentința civilă nr. 219/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2012.
La termenul de judecată din data de 29.04.2014 contestatorul a depus precizare la acțiune și a solicita instanței să dispună introducerea în cauză în calitate de terț poprit a Trezoreriei C.. Prin încheierea din 29.04.2014, instanța a dispus citarea terțului poprit Trezoreriei C..
La termenul de judecată de azi instanța a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția autorității de lucru judecată raportat la sentința civilă nr._/2012 pronunțată în dosarul nr._/215/2012, invocată de intimat, precum și excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva raportului de expertiză întocmit de expert O. I. în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D., invocată din oficiu, se rețin următoarele .
În prezenta cauză s-a solicitat anularea popririi emise la data de 20.01.2014 în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D., a procesului verbal de cheltuieli de executare, invocându-se motive de nelegalitate și în ce privește modul de stabilire a sumei datorate, sumă calculată prin raportul de expertiză întocmit de expert O. I. în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D., aspect față de care instanța a apreciat că este învestită și cu analiza raportului de evaluare.
În privința procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 02.08.2012 există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._/11.10.2012 a Judecătoriei C., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 219/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul D..
Astfel, prin sentința civilă nr._/11.10.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2012, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C., în contradictoriu cu intimații B. S. C. D. și V. V., prin care s-a solicitat anularea procesului verbal de cheltuieli emis în dosarul de executare nr. 78/E/2012.
Prin decizia civilă nr. 219/14.02.2013, Tribunalul D. a admis recursul contestatoarei și a admis excepția tardivității contestației la executare privind procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 02.08.2012. A fost respinsă contestația privind procesul verbal de cheltuieli de executare formulată în contradictoriu cu intimatul V. V. ca tardiv formulată.
Aspectele reținute in mod irevocabil prin sentința și decizia menționate nu mai pot fi contrazise de o alta hotărâre judecătoreasca, întrucât se impun cu autoritate de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat, ca excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ., presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză).
Prin urmare, existând deja o hotărâre judecătorească pronunțată între aceleași părți, având aceeași cauză cu privire la același obiect reprezentat de contestarea procesului verbal de cheltuieli de executare din data de 02.08.2012 emis în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D., instanța urmează a admite excepția autorității de lucru judecat pe capătul de cerere având ca obiect contestarea procesului verbal de cheltuieli de executare din data de 02.08.2012 emis în dosarul de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D., invocată de intimat.
Faptul că i sa comunicat din nou contestatoarei procesul verbal de cheltuieli odată cu adresa de înființare poprire nu îi conferă dreptul de a contesta din nou acest proces verbal.
Pe cale de consecință, va respinge capătul de cerere având ca obiect contestarea procesului verbal de cheltuieli de executare din data de 02.08.2012 pentru existența autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr._/11.10.2012, a Judecătoriei C. și decizia civilă nr. 219/14.02.2013 a Tribunalului D., pronunțate în dosarul nr._/215/2012.
În ce privește capătul de cerere privind contestarea raportului de expertiză întocmit de expert O. I. în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D., instanța va admite excepția tardivității invocată din oficiu și va îl respinge ca tardiv formulat, pentru următoarele motive.
Potrivit art. 401 Cod procedură civilă: " Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare."
Întrucât contestatoarea a luat cunoștință de raportul de expertiză la data de 08.08.2012 (f. 88), r față de dispozițiile art. 401 alineat 1 litera a Cod procedură civilă, instanța apreciază că acest act a fost tardiv contestat.
Pe fond, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Adresa de înființare a popririi emisă la 20.01.2014 în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D. este nelegală, pentru următoarele motive.
Titlul executoriu in baza căruia s-a declanșat procedura executării silite, la solicitarea creditorului V. V. este reprezentat de sentința civila nr. 679/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, prin care fost admisă acțiunea intimatului V. V. și obligată recurenta contestatoare să acorde acestuia suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% pentru fiecare supliment, începând cu data de 20.02.2006 si pana la data de 26.03.2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Instanța apreciază că susținerile contestatoarei potrivit cărora dispozițiile OUG 71/2009 împiedică executarea silită pentru întreg debitul de_ lei, sunt întemeiate întrucât dispozițiile legale invocate impun obligația de plată în tranșe a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, iar executorul judecătoresc a dispus în mod nelegal înființarea popririi pentru întreaga sumă datorată.
Astfel, art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 statuează că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
In preambulul actului normativ s-a motivat măsura dispusa prin consecința imposibilității menținerii echilibrelor bugetare si în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de România în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, elemente ce vizează interesul public general si constituie situații de urgență și extraordinare ce justifică aplicarea imediata.
În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, modificată prin OUG nr.45/19 mai 2010, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei.
Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditorul a beneficiat de drepturile salariale care constituie un bun, titlul executoriu privind doar anumite restanțe, diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale. În al doilea rând, obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp iar creditorul va benefica da data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere nici dreptului creditoarei de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.
Instanța are in vedere și jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cauza D. și alții împotriva României din data de 4 septembrie 2012 CEDO a respins ca vădit neîntemeiate cererile reclamanților, prin care aceștia invocau încălcarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil), respectiv a articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate), prin aceea ca autoritățile interne (Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice), au refuzat sa pună de îndată in executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante.
CEDO a apreciat ca echilibrul intre interesele reclamanților si interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului roman ca a refuzat sa execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natura patrimoniala. CEDO a apreciat ca eșalonarea plăților de către Guvern, in calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, in contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
CEDO și-a argumentat, totodată, decizia prin faptul ca reclamanții au primit până în prezent o fracție semnificativa din sumele cuvenite si ca nu exista indicii ca Guvernul intenționează sa nu respecte calendarul plăților pentru viitor.
Asupra conformității OUG 71/2009 cu normele constituționale s-a pronunțat Curtea Constituțională prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 14 aprilie 2010 s-a statuat că actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. S-a arătat că executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenție.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului; astfel fiind și întrucât prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al creditorului).
Instanța are în vedere la adoptarea prezentei soluții și puterea de lucru judecat a deciziei nr. 418/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2013, decizie prin care a fost anulată somația din 10.04.2013 emisă de B. S. C. D. în dosarul de executare nr. 78/E/2012, somație ce a stat la baza emiterii adresei de poprire contestate în prezenta cauză.
Puterea de lucru judecat împiedică contrazicerea între doua hotărâri judecătorești, fiind înțeleasă că obligativitate a unei hotărâri judecătorești anterioare în sensul opririi posibilității de a infirma constatările făcute de o instanță printr-o hotărâre judecătorească posterioară, data in alt proces.
Față de toate aceste considerente, instanța va admite contestația la executare și va anula adresa de înființare a popririi emisă la 20.01.2014 în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare modificată, formulată de contestatoarea Direcția R. a Finanțelor Publice C. cu sediul în C., .. 2, județul D., în contradictoriu cu intimatul V. V. cu domiciliul în C., ., ., județul D. și terțul poprit T. Municipiului C. cu sediul în C., .. 2, județul D..
Admite excepția autorității de lucru judecat pe capătul de cerere având ca obiect contestarea procesului verbal de cheltuieli de executare din data de 02.08.2012 emis în dosarul de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D., invocată de intimat.
Respinge capătul de cerere având ca obiect contestarea procesului verbal de cheltuieli de executare din data de 02.08.2012 pentru existența autorității de lucru judecat.
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva raportului de expertiză întocmit de expert O. I. în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D..
Respinge capătul de cerere privind contestarea raportului de expertiză întocmit de expert O. I. în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D., ca tardiv formulat.
Anulează adresa de înființare a popririi emisă la 20.01.2014 în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2012 al B. S. C. D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2014.
Președinte, Grefier,
C. M. B. S. A. G.
Red.jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
16.07.2014/, 5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1666/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
