Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3400/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3400/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 26359/215/2013
DOSAR NR._ - Stabilire locuință minor-
ROMANIA
JUDECATORIA C. - JUDETUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 3400
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.03.2014
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER – L. N. N.
Pe rol, soluționarea, acțiunii civile, având ca obiect stabilire locuință minor, formulată de reclamantul P. V. M., împotriva pârâtei P. L. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamant avocat S. P., lipsă fiind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care a învederat că s-a depus la dosar prin serviciul Registratură, referatul de anchetă psihosocială nr._/21.02.2014, efectuate in cauză de Primăria C.- Serviciul Autoritate Tutelară, la domiciliile părților.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat S. P., pentru reclamant, având cuvântul pe fondul cauzei, a solicitat instanței admiterea acțiunii, exercitarea autorității părintești asupra minorului A. Nycolas Yanis, născut la data de 7 aprilie 2013, în mod exclusiv de către tatăl reclamant, stabilirea domiciliului minorului la tatăl reclamant, obligarea pârâtei la plata către reclamant, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere raportat la venitul minim pe economia națională, fără cheltuieli de judecată.
INSTANTA
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată la data de 26.07.2013, sub nr. 26._, pe rolul Judecătoriei C., reclamantul P. V. M., a chemat în judecată pe pârâta P. L. E., domiciliată in C., ., județul D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului P. A. Nycolas Yanis, exclusiv de către tatăl reclamant, stabilirea locuinței minorului la tatăl reclamant, obligarea pârâtei la plata către reclamant, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere raportat la venitul minim pe economia națională, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din relațiile de concubinaj ale părților, a rezultat minorul P. A. Nycolas Yanis, născut la data de 07 aprilie 2013, iar părțile au convenit ca locuința minorului să fie stabilită la tatăl reclamant, având în vedere că pârâta urmează să plece într-o altă țară, pentru a munci.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 505, art. 398, art. 402, art. 516 C.civ.
La dosar s-au depus următoarele acte: xerocopii de pe certificatul de naștere al minorului, cărțile de identitate ale părților, certificate pentru conformitate cu originalul, împuternicire avocațială, dispoziția de achitare a taxei de timbru.
La solicitarea reclamantului, instanta a incuviințat in scop probatoriu, pentru dovedirea acțiunii, administrarea probei testimoniale, fiind audiat la termenul din 19.11.2013, martorul B. A., propus de reclamant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Tot în scop probatoriu, s-a dispus efectuarea anchetei psihosociale la domiciliile părților, conform art. 396 cod civil și art. 229 alin. 2 litera b din Legea nr. 71/3 iunie 2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009, fiind depus la dosar referatul de anchetă psihosocială nr._/21.02.2014, efectuate in cauză de Primăria C.- erviciul Autoritate Tutelară, la domiciliile părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată, după cum rezultă din declaratia martorului B. A., propus de reclamantă că părțile au întreținut relații de concubinaj de peste un an, în urma cărora, în luna aprilie 2013, s-a născut minorul P. A. Nycolas Yanis .
Martorul a declarat că atunci când minorul avea câteva luni, pârâta a plecat de acasă, lăsându-l în grija tatălui reclamant, care fiind ajutat de părinții lui, l-au crescut corespunzător iar pârâta nu s-a mai interesat niciodată de copil de când a plecat.
A mai arătat martorul că a auzit că un timp, pârâta a plecat din țară pentru a munci, însă nu știe unde locuiește acum, iar între minor și tatăl acestuia există relații de afecțiune, reclamantul oferindu-i condiții bune de creștere și educare.
Din probele administrate, rezultă că de la data despărțirii în fapt a părților, minorul P. A. Nycolas Yanis, născut la data de 07 aprilie 2013, a rămas în îngrijirea exclusivă a tatălui reclamant.
În conformitate cu prevederile art. 263 alin. 1 din codul civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului ”, iar în art. 496 alin. 1, 2, 3 și 4 din codul civil se menționează: „ Copilul minor locuiește la părinții săi.
Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord, locuința copilului.
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile expres prevăzute de lege”.
Potrivit dispozițiilor art. 505 alin. 1 și 2 din codul civil, „ În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
Dacă părinții copilului nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț ”.
Potrivit dispozițiilor art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unul din principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copiilor.
În vederea asigurării unei continuități în mediul familial și a unui climat familial stabil, instanța apreciază că se impune ca minorul să fie crescut în continuare de tată, care s-a ocupat foarte bine de creșterea și educarea lui, măsura venind în întâmpinarea principiilor stabilite în legislația privind protecția minorilor, iar despărțirea de tatăl lui se constituie într-o gravă încălcare a drepturilor copilului.
În speță, instanța constată că, după cum rezultă din probele administrate, de la data despărțirii în fapt a părților, pârâta nu s-a mai interesat de minor, nu a mai contribuit la întreținerea lui și a refuzat comunicarea cu acesta, astfel încât instanța consideră că acest comportament al mamei pârâte constituie un motiv întemeiat, în sensul prevederilor art. 398 alin. 1 din codul civil, ca autoritatea părintească asupra minorului R. L. C., născut la data de 28 octombrie 2004, să fie exercitată numai de către tatăl reclamant, acesta fiind de altfel părintele cu care copilul locuiește în mod statornic( în sensul dispozițiilor art. 400 alin. 1 și 2 din codul civil); se apreciază deci că este în interesul superior al minorului să locuiască în continuare alături de tatăl său.
Astfel, în conformitate cu prevederile textelor de lege anterior enumerate, instanța apreciază că este în interesul minorului să i se stabilească locuința la tatăl reclamant, având în vedere faptul că părinții minorului nu mai locuiesc în prezent împreună, vârsta fragedă a lui, faptul că de la despărțirea în fapt a părților, acesta a rămas în îngrijirea exclusivă a tatălui reclamant, de care este puternic atașat, având mai multă nevoie de îngrijirea tatălui în ceea ce privește creșterea sa și formarea caracterului.
În conformitate cu dispozițiile art. 499 alin. 1 și 2 din codul civil, „ Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională ”.
Aceste dispoziții legale sunt completate cu prevederile art. 524 din codul civil, în care se menționează că „ Are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale” și cu art. 525 alin. 1 cod civil potrivit cu care „ Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri”.
Obligația de a contribui la cheltuielile privind întreținerea copilului minor reprezintă, așadar, aspectul patrimonial al îndatoririlor părintești legate de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează dispozițiile art. 529 alin 1 din codul civil.
Având în vedere rezultatele anchetei sociale, opțiunea și interesul minorului P. A. Nycolas Yanis, născut la data de 07 aprilie 2013, în temeiul prevederilor art. 396, art. 398 alin. 1, art. 400 alin. 1 și 2, art. 496 alin. 1 și 4, art. 506, art. 505 alin. 1 și 2 din codul civil, instanța va admite acțiunea formulată de reclamant și va dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului P. A. Nycolas Yanis, de către tatăl reclamant, stabilirea locuinței minorului la acesta, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 499, art. 524, art. 525 alin. 1, art. 529, art. 530 alin. 2, art. 532, art. 533 alin. 1 din codul civil, pârâta să fie obligată către el, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 178,5 lei, începând cu data promovării acțiunii(26.07.2013) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Faptul că pârâta nu are venituri nu o exonerează de obligația de a contribui la întreținerea minorului, obligația de întreținere fiind prevăzută de lege.
Se prezumă existența unor venituri din muncă ale pârâtei, deoarece altfel nu s-ar explica cum acesta își asigură ea însuși existența. Prin noțiunea de mijloace la care se referă Codul Civil( în art. 527) se înțeleg atât mijloacele materiale, cât și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.
La stabilirea noului cuantum al pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere salariul de bază minim pe țară garantat în plată, prevăzut de dispozițiile art. 1, alin. 1 din HG nr. 871/14.11.2013, pentru stabilirea salariului minim brut pe țară, garantat în plată, potrivit practicii judecătorești precum și criteriile oferite de prevederile art. 529 alin. 2 din codul civil.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. V. M., domiciliat în C., ., județul D., împotriva pârâtei P. L. E., cu domiciliul in C., ., județul D..
Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului P. A. Nycolas Yanis, născut la data de 7 aprilie 2013, în mod exclusiv, de către tatăl reclamant precum și stabilirea locuinței minorului la acesta, urmând ca pârâta să fie obligată către reclamant, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 178,5 lei lunar, începând cu data promovării acțiunii ( 26 iulie 2013 ) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 martie 2014.
Președinte Grefier
R. B. L. N. N.
Red. R.B./tehn.L. N.
4 ex./ 28.03.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5703/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
