Fond funciar. Sentința nr. 3928/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3928/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 30778/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3928
Ședința publică de la 19 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: D. S.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. I. și pe pârât C. L. V. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, pârât C. J. D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRiETATE ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de av. B. M., av. S. M. pentru pârâta C. locală V. de aplicarea legilor fondului funciar.
Procedura legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele ;
- prin serviciul registratură s-a depus de către pârâta C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor adresa nr. 2481 din 20.03.2014 .
Av. S. M. pentru pârâta C. locală V. de aplicarea legilor fondului funciar depune în copie situația terenurilor agricole aflate în proprietatea publică și privată a statului ,cu sau fără investiții și în administrarea unor autorități și instituții publice arată că nu mai este necesar un răspuns din partea Comisiei locale V. de aplicarea legilor fondului funciar având în vedere înscrisul depus și adresa înaintată de către pârâta C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor .
Av. B. M. pentru reclamant arată că nu mai insistă în repetarea adresei către pârâta C. locală V. de aplicarea legilor fondului funciar având în vedere înscrisurile depuse de către cele două comisii de fond funciar.
Instanța constată că înscrisurile depuse de către pârâtele C. locală V. de aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor sunt suficiente pentru dezlegarea pricinii, astfel că nu mai se impune emiterea unei adrese către C. locală V. de aplicarea legilor fondului funciar.
Instanța declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Av. B. M. pentru reclamant solicită admiterea cererii așa cum a fost precizată, obligarea Comisiei locale V. de aplicarea legilor fondului funciar să întocmească documentația necesară premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru toată suprafața de teren 20,57 ha menționată în sentința civilă nr. 9114/2012 și înaintarea către C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și punerea în posesie efectivă cu tot terenul atribuit prin sentința menționată și obligarea Primarului comunei V. la acordarea de adune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, fără cheltuieli de judecată .
Av. S. M. pentru pârâta C. locală V. de aplicarea legilor fondului funciar arată că așa cum rezultă din înscrisurile depuse nu există rezervă de teren, procedura de preluare a terenului din proprietatea M. este avansată urmând să intre în posesia a suprafeței totale de 38,2167 ha ,teren situat în Tarlaua 122 . 2214/2.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ., instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
La data de 16.09.2013 reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâtele C. Locală V. de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județean D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând obligarea pârâtei C. Locală V. să întocmească procesele-verbale de punere în posesie și documentația necesară premergătoare emiterii titlului de proprietate cu înaintarea lor către C. Județeană D. în vederea emiterii TDP pentru suprafața de 20,57 ha pentru executarea dispozitivului sentinței civile nr. 8095/2013 sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei/zi întârziere, de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar C. Județeană D., după competență să emită titlu de proprietate pentru această suprafață de teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că solicită în conformitate cu prevederile art. 64 al. 2 Legea 18/1991 ca primarul – președintele comisiei, să fie obligat la punerea efectivă în posesie sub sancțiunea daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
A notificat pârâta C. Locală V. în nenumărate rânduri, și cu toate că au fost validați, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile.
Reaua credință a pârâtei rezultă din faptul că folosește 14,40 ha teren agricol faptic și este dat în arendă la CS B. G. cu contract de arendare vizat de Primăria V., iar societatea mai lucrează faptic dar și fără contract de arendă pentru reclamant încă 0 ha, fapt ce dovedește că există teren disponibil.
Neîntocmirea procesului-verbal de punere în posesie și înaintarea documentației cadastrale către C. Județeană, cu toate hotărârile obținute, dar fără sancțiuni aplicate îl prejudiciază întrucât nu poate să obțină TDP pentru a dispune legal de proprietate.
Dacă faptic este pus în posesie, terenul există, reclamantul nu înțelege cum să mai procedeze pentru a intra în deplina formalitate a actelor, a TDP, motiv pentru care în admiterea acțiunii solicită să se dispună sanțiuni.
În drept, a invocat disp. art. 51 Legea 18/1991, art. 65, 64 al. 2 Legea 18/1991 coroborate cu art. 1073 – 1077 C.CIV.
La data de 10.05.2013 Primăria comunei V. a depus la dosar o adeverință prin care a adeverit că reclamantul figurează alături de F. T. P. și F. T. D. – moștenitori ai defunctului B. D. în T 170 P 14 cu suprafața de 10,34 ha.
La data de 17.01.2014 reclamantul a formulat o precizare la acțiune, prin care a arătat că chemă în judecată, alături de cele două pârâte, și pe P. comunei V., județul D., pentru a fi obligat să execute punerea efectivă în posesie sub sancțiunea condamnării de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în cuantum de 50 lei/zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A anexat înscrisurile menționate în acțiune pentru a fi comunicate Primarului.
La data de 14.10.2013 pârâta Primăria comunei V. a depus o altă adresă la dosar, prin care a arătat că suprafața de 4,40 ha este rporpietatea M. și s-au făcut demersurile necesare, dar până în prezent Primpăria V. nu a obținut legal acest teren pentru a efectua procesul-verbal premergător emiterii TDP.
Din suprafața de 20,57 ha revendicată de moștenitorii B. I. și Floresu T.-D. după autorul D. I., Primăria comunei V. a pus în posesie suprafața de 10,34 ha în T 170, iar diferența de 10,23 ha nu îl are, acest teren urmând să-l obțină pe terenul altor localități, potrivit Legii nr. 165/2013.
La data de 17.02._ prin adresa depusă la dosar, Primăria comunei V. a arătat că s-a constatat un deficit de 185 ha teren agricol la nivelul primăriei vela, iar reclamantului i s-a realizat punerea în posesie pe suprafața de 10,34 ha pe raza comunei Sălcuța, diferența urmează să se stabilească prin HG în ce localitate se găsește excedent de teren care să fie preluată prin protocol în vederea aplicării Legii 165/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul și comoștenitorii F. T. D. si F. T. P. au fost validați în anexa 29 la Legea 247/2005, poziția 7, cu suprafata de 20,57 ha. Această anexă privește persoanele fizice ale căror terenuri din extravilanul localitatilor au trecut in proprietatea statului in mod abuziv, fiind incluse în amenajari hidrotehnice, de ameliorații sau de alta natură.
Deși a fost validat încă din anul 2005 și a obținut împreună cu ceilalți moștenitori și o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 9194 din 13.06.2012 a Judecătoriei C., reclamantul B. I. a fost încă pus în posesie doar cu suprafața de teren de 10,34 ha în T 170, iar diferența de 10,23 ha nu este disponibilă.
Potrivit art. 27 alin. 1 din Legea 18/1991, ,,punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate celor indreptatiti nu poate avea loc decat numai dupa ce s-au facut in teren delimitarile necesare pentru masuratori”.
Potrivit art. 34 alin. 4 din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 18/1991, punerea in posesie se face prin intocmirea si prin semnarea procesului verbal, un exemplar al acestuia fiind inmanat proprietarului, iar potrivit art. 36 din acelasi regulament, titlurile de proprietate se emit de catre comisia judeteana de fond funciar pe baza documentatiilor intocmite de catre comisiile locale de fond funciar, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere in posesie si schitele terenurilor.
Procedura de reconstituire nu a fost finalizată datorită lipsei de rezervă, iar terenul solicitat de reclamant în prezent se află în proprietatea privată a statului și în administrarea MAPN, nefiind încheiat un protocol pentru trecerea acestuia în proprietatea comunei V. și la dispoziția comisiei comunale.
În speță sunt incidente totodată dispozițiile Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care sunt de imediată și generală aplicare tuturor procedurilor administrative ori judiciare, indiferent de stadiul lor, conform regulii "tempus regit actum".
Astfel, întrucât procedura de reconstituire nu a fost finalizată, prin punerea în posesie, întocmirea procesului verbal de punere în posesie și emiterea titlului de proprietate, devin incidente prevederile art. 4 din Legea 165/2013, "dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii – pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Prin urmare, legiuitorul intern a avut în vedere jurisprudența CEDO în materia imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului totalitar și a specificat în mod imperativ că noul act normativ, care vine să completeze și să reconfigureze legislația reparatorie anterioară, este pe deplin incident procedurilor administrative și judiciare în curs de derulare.
Această trimitere expresă la jurisprudența Curții Europene de la Strasbourg în corpul actului normativ analizat relevă contextul general legislativ, social și economic în care a fost adoptat noul act normativ, puterea legiuitoare exercitându-și atributul de legiferare pe baza unor premise ce vizează impactul legislației reparatorii asupra întregii societăți românești. Premisele avute în vedere de puterea legiuitoare la adoptarea unui act normativ nu pot fi negate de puterea judecătorească la soluționarea unor cauze concrete, întrucât aceasta ar echivala cu o imixtiune în domeniul altei puteri și ar nega principiul separației acestora, principiu care este de esența oricărei ordini constituționale firești. Fiind de principiu faptul că legea este un act de suveranitate, pe când hotărârea unei instanțe de judecată este un act de jurisdicție, instanța de judecată nu poate substitui o normă de drept aflată în vigoare cu o normă creată pe cale pretoriană, după nici nu poate cenzura oportunitatea adoptării anumitor norme juridice, întrucât aceasta ține de procesul de legiferare, care nu intră în domeniul său de competență instituțională.
Art.20 alin.2 din Constituția României reglementează prioritatea reglementărilor internaționale față de normele adoptate de legiuitorul intern în situația în care există neconcordanțe între acestea în ceea ce privește drepturile fundamentale ale omului, iar în virtutea acestui text constituțional instanța de judecată poate aplica o reglementare internațională într-o situație litigioasă în care se reclamă protejarea unui drept fundamental, reglementarea respectivă având o forță juridică superioară față de norma legiuitorului intern.
Această regulă este inoperantă în cauza supusă soluționării, deoarece reglementarea internațională invocată, în mod uzual, în jurisprudență, în cadrul litigiilor din această materie - art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, care garantează respectarea dreptului de proprietate – nu poate înlătura, pur și simplu, aplicarea unei legi care este de imediată aplicare și al cărei scop este finalizarea procedurilor de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, în condițiile în care în cuprinsul său se face referire expresă la hotărârea pronunțată în cauza-pilot în materia imobilelor preluate abuziv în contradictoriu cu statul român. Tribunalul subliniază, o dată în plus, că o reapreciere a concordanței Legii nr. 165/2013 cu normele CEDO, în contextul în care legiuitorul a apreciat implicit că acestea sunt concordante (prin statuarea conținută de art. 4 din lege) ar echivala cu o ingerință în atribuțiile unei alte puteri a statului.
Art.7 alin. 1 din Legea 167/2013 dispune că: "până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar", iar potrivit alineatului 2, "dispozițiile alin. 1 nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile".
Prin urmare, dispozițiile art. 7, raportate la dispozițiile art. 4 din lege instituie o suspendare a obligațiilor comisiilor de fond funciar privind punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local.
Deși reclamantul beneficiază de o hotărâre judecătorească irevocabilă, în aceasta nu se precizează amplasamentul terenului, stabilind în sarcina comisiilor de fond funciar o obligație imposibil de îndeplinit în acest moment. Or, dispozițiile legii noi prevăd o procedură de inventariere a terenurilor, urmată de finalizarea procedurii de reconstituire prevăzută de art.5-32.
Art. 5 din lege reglementează constituirea unei noi autorități administrative, C. locală pentru inventarierea terenurilor, art. 6 reglementează obligația acestei comisii de a întocmi, în termen de 180 de zile de la data constituirii, situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ – teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ – teritorială; art. 8 din lege reglementează obligația comisiilor locale de fond funciar de a centraliza toate cererile de reconstituire nesoluționate, în vederea stabilirii suprafeței de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire; art. 11 reglementează obligația comisiilor locale și județene de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016; art.11 alin. 2 reglementează plângerea pe care o are la dispoziție persoana interesată în situația neîndeplinirii acestor obligații; art. 12 reglementează modul în care se va face atribuirea terenurilor reconstituite; art. 32 instituie măsuri pentru urgentarea soluționării cererilor de retrocedare.
Se observă că titlul legii vizează "măsurile pentru finalizarea procesului de restituire", iar legea conține un calendar de efectuare a tuturor etapelor de finalizare a acestui proces, reglementând în mod imperativ termenele în care trebuie efectuate operațiunile respective.
Totodată, potrivit art. 2 din Legea 165/2013, unul dintre principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de acest act normativ este principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății.
Se reține că atât Legea 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, cât și celelalte acte normative succesive din același domeniu, au instituit veritabile raporturi juridice obligaționale între persoanele al căror drept la reconstituire a fost recunoscut prin validare și comisiile de fond funciar, cărora le incumbă obligațiile legale de punere în posesie și emitere a titlurilor de proprietate. Ca efect al noii legi, raporturile juridice respective se mențin, există în continuare, doar că obligațiile ce le revin comisiilor de fond funciar sunt suspendate pe perioada intervalului de timp avut în vedere de calendarul de finalizare a procedurilor de restituire reglementat de lege. Beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate funciară își păstrează calitatea de creditori ai obligațiilor privind finalizarea procedurilor de reconstituire prin concretizarea obiectului material al dreptului recunoscut și stabilit, în cadrul cărora obligațiile de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate ocupă un loc important, iar comisiile de fond funciar rămân, în continuare, debitori ai acestor obligații legale, obligații a căror executare este suspendată în baza legii.
Instanța mai reține că reclamantul are deja o hotărâre în sensul obligării comisiilor de a finaliza procedura de reconstituire, astfel că instanța nu mai poate pronunța o altă hotărâre, prima hotărâre bucurându-se de autoritate de lucru judecat în această privință.
Cu privire la acordarea de daune cominatorii, instanța reține că prevederile art. 64 alin.2 din Legea nr.18/1991 au fost modificate de art. 19 pct. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului cod de procedură civilă (aplicabil în speță, având în vedere data introducerii acțiunii), după cum urmează: ,,Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă."
Totodată, art. 906 din noul cod de procedură civilă interzic acordarea de daune cominatorii pentru neexecutarea obligațiilor de a face.
Față de motivele de fapt și de drept reținute mai sus, instanța va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea modificată a reclamantului B. I., cu domiciliul în București, ..37, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. . a . a legilor fondului funciar, cu sediul în . și C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în C., ., jud. D. pentru obligarea pârâtelor la întocmirea proceselor verbale de punere în posesie, emiterea titlului de proprietate și acordarea de adune cominatorii.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2014.
P. GREFIER
L. N. D. S.
Red.L.N.
Tehnored.D.S./5 ex.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7076/2014.... → |
|---|
