Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 31461/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte - Anișoara G.- Judecător
Grefier-V. G.
Pe rol soluționarea acțiunii civile privind pe petenta . și intimatul I. T. DE MUNCĂ D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petenta, prin avocat M. M. intimatul fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța a pus în discuție durata necesară cercetării procesului.
Petenta, prin avocat M., a învederat că dosarul poate fi soluționat la acest termen de judecată.
În temeiul art. 238 alin.1 N. Cod proc.civ, instanța consideră că dosarul poate fi soluționat la acest termen de judecată.
Avocat M., pentru petentă, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și consideră că excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea poate fi unită cu fondul cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 255 C. pr.civ., coroborat cu art. 258 C.p.c. instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând ca fiind admisibilă potrivit legii și că poate duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat M. M., pentru petentă, a solicitat admiterea excepției dreptului de a aplica sancțiunea, iar pe fondul cauzei admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție. A învederat că nu este o contravenție continuă ci una simplă și că această faptă se epuizează a doua zi după producerea accidentului de muncă, iar dacă se consideră că este o contravenție continuă, obligația impusă prin lege în sarcina societății, ar fi expirat la data de 16.12.2013, ori la data de 16.09.2013 a încetat contractul de muncă cu acea persoană, conform deciziei aflate la fila 18 dosar. A solicitat cheltuieli de judecată.
La a doua strigare a cauzei s-a prezentat consilier juridic T. A. pentru intimat, care a pus concluzii de respingere a excepției prescripției dreptului de a aplica sancțiunea, conform motivării din întâmpinare, întrucât nu sunt întrunite dispoz. OG 2/2001. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție, întrucât angajatorul nu a comunicat intimatului accidentul de muncă, intimatul fiind încunoștințat prin declarația persoanei accidentate.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
La data de 19.08.2014 petenta .. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 11.08.2014 emis de ITM D., prin care a solicitat anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 7.000 lei și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii administrative a amenzii cu avertisment.
În fapt, petenta arată că în data de 11.08.2014 prin procesul verbal . nr._ întocmit de ITM D. s-a dispus sancționarea petentei cu amendă în cuantum de 7.000 lei, urmare a nerespectării dispozițiilor art. 27 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006. S-a reținut de către agentul constatator că la data de 27.07.2013 orele 21,30 la punctul de lucru "Restaurant Planters" din C., a avut loc un incident în care a fost implicată lucrătoarea S. Tuna A., eveniment ce nu a fost comunicat reprezentanților ITM D..
Petenta a invocat prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, conform art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, arătând că presupusa faptă ar fi fost săvârșită la data de 27.07.2013 iar sancțiunea a fost aplicată la data de 11.08.2014.
A mai invocat petenta nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, având în vedere că nu s-a procedat la înștiințarea petentei cu privire la presupusa faptă contravențională.
De asemenea, s-a mai arătat că actul sancționator s-a încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, întrucât deși se menționează în cuprinsul procesului verbal că la data completării lui nu a fost prezent niciun reprezentant al societății se observă că agentul constatator nu a menționat nici un martor care să confirme motivele obiective ce au dus la încheierea actului în lipsă.
A precizat petenta că procesul verbal sancționator încalcă și dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 întrucât agentul constatator a trecut în mod generic locul săvârșirii faptei, Restaurant Planters, fără a indica în concret . situat punctul de lucru, numărul imobilului.
În ceea ce privește starea de fapt reținută în procesul verbal, aceasta nu este conformă cu realitatea, ținând cont de faptul că fapta nu există. Arată că la ora și data indicate în cuprinsul actului sancționator încetaseră raporturile de muncă între societatea petentă și angajat, ori agentul constatator, dacă ar fi făcut o minimă verificare, ar fi constatat că fapta ce a fost imputată petentei nu există.
A mai precizat petenta ca, în situația în care instanța va aprecia că fapta contravențională există și a fost dovedită, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În scop probator solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG 2/2001.
Anexat plângerii, a depus: împuternicire avocațială, procesul-verbal de contravenție original, decizia nr. 36/16.09.2013 privind încetarea contractului de muncă al angajatului S.-Tuna A., dovada de comunicare a deciziei, chitanța privind plata taxei de timbru, copie factură fiscală.
La data de 10.10.2014, intimata ITM D. a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și nelegală.
In motivarea întâmpinării, intimata solicită să se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
A arătat că fapta pentru care petenta a fost amendată constă în nerespectarea de către societatea petentă a obligației de a comunica evenimentele așa cum sunt definite de art. 5 lit. f din Legea 319/2006 de îndată la inspectoratul teritorial de muncă.
Cu privire la excepția invocată de petentă, intimata solicită respingerea acestei excepții, având în vedere că fapta contravențională este continuă conform art. 13 alin. 2 din OG 2/2001 întrucât încălcarea obligației durează în timp. Astfel, despre producerea acestui eveniment s-a adus la cunoștința ITM D. abia la data de 22.04.2014 datorită sesizării formulate de S. Tuna A., moment de la care inspectorii de muncă din cadrul ITM D. au întreprins demersurile necesare în vederea cercetării.
Intimata solicită ca instanța să respingă susținerea petentei cu privire la faptul că actul sancționator nu respectă dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, întrucât actul sancționator contestat a fost întocmit în lipsa contravenientei încât petenta nu avea cum să menționeze obiecțiuni cu privire la cele reținute în cuprinsul acestuia. Agentul constatator a întreprins demersuri și a luat legătura și cu reprezentantul societății care a dat o notă de relații la data de 01.07.2014. De asemenea, s-au menționat motivele pentru care procesul verbal s-a încheiat fără reținerea unui martor asistent. Pe de altă parte, agentul constatator trebuia să definitiveze controlul chiar dacă reprezentantul societății nu a fost de față și a respectat condițiile obligatorii prevăzute de art. 19 din OG 2/2001.
Mai arată intimata că motivul de nulitate invocat respectiv că nu a fost acordat dreptul de a formula obiecțiuni nu este întemeiat întrucât actul sancționator a fost întocmit în lipsa reprezentantului unității încât nu avea cum să menționeze aceste obiecțiuni iar agentul constatator a respectat în totalitate dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001.
Intimata precizează faptul că producerea acestui eveniment din data de 27.07.2013 rezultă fără niciun dubiu din nota de relații dată de către S. Tuna A., precum și din verificările întreprinse la punctul de lucru. De asemenea, aceasta a beneficiat în perioada 27.07.2013 – 14.09.2013 de concedii medicale, fiind în continuare salariata unității care i-a plătit salariul.
Intimata arată că actul sancționator cuprinde toate cerințele impuse de art. 16 din OG 2/2001 fiind întocmit în mod corect, motiv pentru care solicită respingerea susținerilor petentei ca neîntemeiate și menținerea procesului verbal de contravenție în totalitate.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora S. Tuna A..
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
Anexat întâmpinării a depus următoarele înscrisuri: procesul verbal de sancționare în copie, procesul verbal de control nr._ din 11.08.2014, anexa la procesul verbal de constatare a contravenției, dovezile de expediere și confirmare primire, extras din Legea nr. 319/2006, nota de relații din 11.06.2014, sesizarea efectuată de numita S. Tuna A. la data de 22.04.2014, declarația dată de numita G. S. la data de 17.07.2014, extras ORC privind datele de identificare ale societății petente, certificatele medicale din perioada 27.07.2013 – 14.09.2013, bilet de externare, copia contractului individual de muncă al numitei S. Tuna A., state de salarii.
La data de 31.10.2014 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a solicitat să se constate netemeinicia celor invocate de intimată, arătând că termenul de prescripție prevăzut de art. 13 din OG 2/2001 curge de la data de 27.07.2013, data la care se presupune că fapta ar fi fost săvârșită. Arată că intimata nu se poate prevala de faptul că a fost sesizată tocmai la data de 22.04.2014.
Petenta susține în continuare că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu li s-a acordat dreptul de a formula obiecțiuni, fiind anihilate complet dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001.
În al treilea rând, petenta solicită respingerea probei cu audierea martorei S. Tuna A. întrucât aceasta se află în categoria persoanelor ce nu pot fi ascultate ca martori, conform art. 315 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ.
La data de 03.11.2014, în temeiul art. 201 alin. 3 Cod proc. Civilă, instanța a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 10.12.2014, pentru când a citat părțile.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ /11.08.2014, întocmit de ITM D., petenta a fost sancționată contravențional, reținându-se că în urma verificărilor efectuate la . și a declarațiilor lucrătorilor din cadrul societății și a constatat că în data de 27.07.2013, în jurul orelor 21.30, la punctul de lucru ,, Restaurant Planters ,, situat în C., la . N. R. a avut loc un eveniment în care a fost implicată lucrătoarea S. Ț. A., eveniment ce nu a fost comunicat la ITM D., încălcându-se prevederile Legii 319/2006, art.27 (1), lit.a.
Conform art.34 din O.G. nr. 2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată.O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil,nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare .
În cauză,atât miza litigiului cât și posibilitatea petentei de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16,17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale .
Instanța reține că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal de contravenție sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G NR.2/2001.
Instanța reține că potrivit art. 13 alin.1 din OG 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar potrivit alin.2, în cazul contravenției continue, termenul prevăzut la alin.1, curge de la data încetării săvârșirii faptei .Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
În speță, fapta ce a fost săvârșită începând cu data de 27.07.2013 a fost cunoscută de agentul constatator la data de 22.04.2014, în urma sesizării formulate de persoana implicată S. Ț. A. ; ori termenul de prescripție prevăzut de art. 13 din OUG nr.2/2001 curge de la data când agentul constatator a luat la cunoștință de existența faptei contravenționale. Prescripția, ca regulă generală, așa cum este prevăzută de art. 2523 CCivil, începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.
Instanța apreciază că dispozițiile art. 13 alin.2 din OG 2/2001 sunt aplicabile în speță, încălcarea obligației legale prevăzute de art. 27 alin.1 lit.a din Legea 319/2006, de către petentă, existând continuu, de la data săvârșirii faptei până la data constatării contravenției ; astfel, data constatării marchează începutul termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
Instanța constată și reține că, în speță, agentul constatator a luat la cunoștință de fapta contravențională la data de 22.04.2014 și a încheiat procesul verbal de contravenție la data de 11.08.2014, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 13 din OG. 2/2001.
Ca urmare, instanța constată și reține că excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale este neîntemeiată.
Sub aspectul temeiniciei, analizând cuprinsul procesului verbal, și proba cu înscrisuri administrată, instanța reține că petenta nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel, intimata a depus la dosar declarațiile date de S. Ț. A. și G. S., copii certificate concedii medicale acordate numitei S. Ț. A., bilet de externare, copie contract individual de muncă nr. 106/18.07.2013 cu o fracțiune de normă de 2 ore /zi, state salarii . În acest fel, nu s-au respectat dispozițiile art. 27 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006, ce constă în nerespectarea de către societatea petentă a obligației de a comunica evenimentele așa cum sunt definite de art. 5 lit.f din Legea nr. 319/2006 de îndată, la I. T. de Muncă.
În speță,instanța reține că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimatul ITM D., cu sediul in localitatea C., .. 51, județul D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./12.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2983/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 03/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
