Revendicare imobiliară. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 16243/215/2012*
- revendicare imobiliară-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTACIVILĂ NR._
Ședința publică de la 25 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul P. V. G., pe pârâții P. D., P. A. și C. D., și intervenienta M. S., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat U. M. pentru reclamant și avocat T. N. pentru pârâții P. D. și P. A., lipsă fiind pârâta C. D. și intervenienta M. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat U. M. pentru reclamant solicită, pe cererea principală, să se constate că aceasta a rămas fără obiect întrucât la data de 16.10.2014 pârâții au eliberat imobilul punându-l la dispoziția reclamantului. Solicită cheltuieli judiciare efectuate în prezenta cauză, constând în taxă de timbru în cuantum de 3871 lei pentru primul ciclu procesual, jumătate din sumă pentru cel de-al doilea ciclu procesual și onorariu avocat. În ceea ce privește cererea de intervenție solicită să se constate că este vorba despre o cerere de intervenție în interes propriu dar făcută împotriva pârâților, prin care să se constate dreptul de proprietate. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că dreptul de proprietate a fost lămurit prin hotărârea de partaj definitivă și irevocabilă și nu poate pretinde în acțiunea de față același drept.
Avocat T. N. pentru pârâții P. D. și P. A. arată că în ceea ce privește cererea de intervenție achiesează celor spuse de avocat pentru reclamant. În ceea ce privește acțiunea, arată că în temeiul art. 274 alin 1 C. pârâții nu au căzut în pretenții și nu se justifică cheltuielile de judecată solicitate de reclamant. Arată că demersul făcut de reclamant este neavenit întrucât exista titlu executoriu. Arată că cererea privind cheltuielile de judecată este nejustificată și, la rândul său solicită cheltuieli de judecată, onorariu avocat, sens în care depune chitanța de plată.
Avocat pentru reclamant solicită în replică respingerea solicitării avocatului pârâților și arată că reclamantul nu a stat în pasivitate în toată această perioadă, ci a fost împiedicat de titlul invocat de pârâți atunci când a încercat să intre în posesia imobilului. Arată că prin decizia din apel a fost respinsă și excepția lipsei de interes în promovarea acestei acțiuni, iar fără un titlu nu putea intra în posesie.
Declarând dezbaterile închise, potrivit art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 27.06.2012 reclamantul P. V. G. a chemat în judecată pe pârâții P. D., P. A. și C. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în C., . (fost nr. 28), D. și evacuarea acestora din imobilul menționat, iar în subsidiar să fie obligați pârâții să achite prețul imobilul achitat de reclamant în sumă de 110.000 lei + 620 euro diferență de plată credit restant P. D., pe care a achitat-o reclamantul la data vânzării prin licitație a imobilului mai sus arătat, sume reactualizate în funcție de coeficientul de devalorizare pe perioada 31.08.2007 până la efectuarea plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 31.08.2007 a devenit proprietarul imobilului situat în C., . (fost nr. 28), D., compus din teren în suprafață de 550 mp din acte și 390 mp din măsurători și casa de locuit cu 3 camere și dependințe, în regim P+1 și C2, intabulat în CF nr._ a loc. C., cu nr. cadastral provizoriu_.
Reclamantul mai arată că titlul de proprietate îl constituie procesul-verbal de adjudecare din 31.08.2007 și este opozabil oricui.
Pârâții continuă să-i ocupe fără drept imobilul, deși reclamantul i-a notificat și somat în nenumărate rânduri.
Reclamantul a precizat că pârâtul P. D. a contractat un împrumut la Banca Românească, pe care l-a garantat cu acest imobil.
Ulterior, acesta nu a achitat împrumutul contractat, iar Banca l-a executat silit prin vânzarea imobilului la licitație și l-a cumpărat reclamantul.
La acea dată, pârâții au formulat contestații la executare, solicitând anularea actului de adjudecare al reclamantului, însă aceste contestații au fost respinse.
Reclamantul mai solicită, obligarea pârâților la plata prețului achitat de acesta pentru imobil în valoare de 110.000 lei + 620 euro diferență, pe care acesta a plătit-o la data vânzării prin licitație a imobilului mai sus arătat, sume care să fie reactualizate în funcție de coeficientul de devalorizare pe perioada 31.08.2007 până la efectuarea plății.
În drept, a invocat disp. Art. 563 și urm. N.C.CIV. (fost art. 480 și urm. V.C.CIV.).
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: împuterniciri avocațiale, foaie de vărsământ, s.c.nr._/2007, s.c.nr. 4334/2010, s.c.nr._/2007, act de adjudecare încheiat la 31.08.2007, proces-verbal de licitație, s.c.nr._/2007, certificat de moștenitor nr. 802/1972, contract de vânzare-cumpărare aut. la nr. 3904/2005, d.c.nr. 2096/2008, s.c.nr._/1997, s.c.nr.s.c.nr. 2372/2006.
La data de 30.10.2012 pârâții P. D. și P. A. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Au invocat excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în revendicare arătând că potrivit art. 518 pct 8 C.p.c, actul de adjudecare constituie titlu executoriu.
Au arătat că pârâții P. D. și C. D. nu locuiesc în imobilul din litigiu, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive. Cererea în evacuare necondiționată din imobil nu are temei de drept întrucât între părțile din proces nu există raporturi locative.
În ce privește cererea subsidiară, au solicitat respingerea cu motivarea că între ei și reclamant nu există raporturi juridice care să nască drepturi de creanță. Au solicitat ca reclamantul să indice temeiul de drept al pretenției sale.
La termenul de judecată de la 27.11.2012, reclamantul a depus precizare la acțiune și răspuns la întâmpinare. A precizat capătul de cerere principal în sensul că înțelege să solicite și compararea de titluri, respectiv titlul său și cel al pârâților. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a arătat că pârâtul P. D. nu poate invoca nimic pentru altă persoană, în lipsa unui mandat din partea pârâtei Căpătână D.. Arată că această excepție este neîntemeiată întrucât pârâtul P. D. a fost citat la adresa imobilului în discuție și a primit citația, de unde se deduce că acolo locuiește.
În ce privește excepția lipsei de interes a arătat că este singura persoană interesată în formularea acțiunii în revendicare deoarece este proprietarul neposesor, iar pârâții îl ocupă fără drept. Evacuarea necondiționată se impune pentru că pârâții ocupă abuziv imobilul său.
Pentru cererea subsidiară a precizat ca temei dispozițiile art. 563, 1345 și 1349 C.civ.
La data de 08.01.2013 numita M. (fostă P.) S. a formulat cerere de intervenție în nume propriu.
A solicitat să se constate că este coproprietarul terenului asupra căruia părțile se judecă, urmând să fie obligate să-i respecte dreptul de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că parte din imobil este bun comun fiind dobândit în timpul căsătoriei, intervenienta fiind coproprietară pe 1/3 din ½ din imobil alături de P. D.. Arată că prin sentința civilă nr._ din 09.10.2007, pârâta Căpătână D. a recunoscut că a primit suma de_ euro reprezentând parte ce i se cuvenea din prețul imobilului. Deci, prin constatarea rezoluțiunii contractului, pârâta Căpătână D. nu ma poate fi considerată proprietar al imobilului. În drept a invocat dispozițiile art. 49-50 C.p.c.
În dovedire a depus: certificat moștenitor nr. 802/1972, contract vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3904/03.05.2005 de BNP T. M. D., decizia civilă nr. 2096/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 2725._, senitnța civilă nr._/13.09.1997 pronunțată de Judecătoria C. în dosarulnr._/1996.
La termenul de judecată de la 26.02.2013, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta M. S..
La data de 02.04.2013, reclamantul a depus întâmpinare la cererea de intervenție solicitând ca intervenientul să-și precizeze cererea cu arătarea persoanelor față de care înțelege să o formuleze precum și a obiectului acesteia, raportat la motivarea cererii prin care invocă un drept de coproprietate, dar nu față de reclamant, ci față de pârâtul P. D..
La termenul de judecată de la 16.04.2013 intervenienta a depus precizare a cererii sale prin care a arătat că cererea sa nu a fost formulată pentru a solicita un drept de proprietate asupra bunului legal dobândit de către reclamant, ci de a solicita drept de proprietate asupra terenului și imobilelor revendicate de pârâți. A arătat că pârâții trebuie să precizeze dacă, prin înscrisurile depuse de aceasta, este coproprietară a imobilelor pe care pârâții le revendică sau dacă are doar un drept de creanță față de cota cumpărată de la M. prin ieșirea din indiviziune și un drept de creanță pentru suma de_ euro recunoscută în procesul de rezoluțiune contract vânzare cumpărare, întrucât cererea sa de intervenție îi privește pe pârâți în mod personal.
Referitor la acțiunea reclamantului, intervenienta a considerat că acesta este adevăratul proprietar al imobilului din ..
Prin sentința civilă nr. 7166/30.04.2013, instanța a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, și a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes. A respins excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâților P. D. și C. D., a admis excepția inadmisibilității cererii de intervenție în interes propriu, invocată de instanță din oficiu și a respins cererea de intervenție în interes propriu, precizată, formulată de intervenienta M. S., ca inadmisibilă.
Prin decizia nr. 39/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul D. Secția I Civilă a fost admis apelul declarat de reclamant, anulată sentința civilă nr. 7166/30.04.2013 și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătorie C. la data de 08.05.2014 sub nr._ .
La termenul de judecată de la 03.06.2014 instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și al intervenientei, proba testimonială și, pentru pârâții P. D. și P. A., proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantului.
La termenul de la 01.07.2014 pârâții au depus înscrisuri.
La termenul de judecată de la 16.09.2014, instanța a decăzut pârâții din proba cu interogatoriul reclamantului, a luat act de lipsa pârâților și a intervenientei pentru administrarea interogatoriilor depuse de reclamant la același termen și a dispus citarea martorilor N. L. și P. C. G..
Reclamantul a depus în ședința de la 21.10.2014 precizare la care a anexat înscrisuri, prin care a solicitat să se ia act că acțiunea a rămas fără obiect întrucât pârâții i-au predat imobilul. La același termen reclamantul a renunțat la administrarea probei testimoniale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 39/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul D. Secția I Civilă, decizie obligatorie pentru instanța de fond, s-a reținut că reclamantul P. V. G. a sesizat instanța cu o acțiune în revendicare invocând în favoarea sa, ca titlu, un act de adjudecare, judecându-se în contradictoriu cu trei persoane, care în aprecierea reclamantului locuiesc în imobilul proprietatea sa.
Tribunalul a constatat că titlul în baza căruia P. D. si intervenienta M. S. au garantat creditul pentru care au fost executați silit și s-a eliberat actul de adjudecare, a fost desființat in baza unei sentințe civile irevocabile pronunțate în rezoluțiune. Ca urmare a acestei soluții irevocabile, P. D., P. A. si C. D., se prevalează de drepturi proprii asupra imobilului ce face obiectul prezentei cauze, întrucât apreciază ca în patrimoniul lor s-au reîntors cote părți din dreptul de proprietate asupra imobilului obținute ca urmarea deschiderii unor succesiuni. Prin întâmpinările formulate de către P. D. si P. A. s-au invocat drepturi proprii ca urmare a s.c._/2007 a Judecatoriei C. irevocabila prin d.c. 929/2008 a Tribunalului D. atât în favoarea acestora cât si în favoarea pârâtei Capatâna D., sora a pârâtului P. D..
În privința cererii de intervenție formulate de intervenienta în interes propriu M. S., cerere prin care aceasta s-a prevalat de efectele comunității de bunuri, Tribunalul a constatat ca în mod eronat s-a apreciat ca nu se pretind drepturi fată de reclamant in condițiile în care se invoca prezumția comunității de bunuri în acest sens. In chiar cuprinsul precizării se arata ca se invoca un drept de proprietate asupra imobilelor proprietatea pârâților. Cum este vorba de unul si același imobil, nu este relevant ca pretențiile nu sunt cerute fata de reclamant ci fata de pârâți.
Asupra cererii principale a reclamantului, Tribunalul a apreciat din interpretarea dispozițiilor art. 516 pct. 8 C.p.c., că actul de adjudecare are caracterul unui titlu executoriu numai fata de persoanele care au în posesiune bunul sau îl dețin în fapt, fără niciun titlul.
Întrucât în cauza s-a reținut că pârâții precum si intervenienta prin cererile formulate: întâmpinare si cerere de intervenție, au invocat titluri, drepturi proprii asupra imobilului, Tribunalul a apreciat că în mod eronat s-a admis excepția lipsei interes si a inadmisibilității cererii de intervenție, in condițiile în care în privința celei din urma, s-a reținut ca pretinde drepturi proprii asupra imobilului ce face obiectul cererii principale.
Prin urmare, în temeiul art 297 al. 1 teza privind trimiterea cauzei spre rejudecare, C., Tribunalul a decis ca în rejudecare, instanța de fond să analizeze cererea cercetând dacă pârâții si intervenienta dețin titluri si in continuare care dintre acestea sunt mai bine caracterizate.
Având în vedere considerentele deciziei nr. 39/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul D. Secția I Civilă, prezenta instanță de fond urmează a analiza dacă pârâții și intervenienta dețin un titlu pentru imobilul situat în . (fost nr. 28) și dacă este mai bine caracterizat în comparație cu titlul reclamantului.
Reclamantul P. V. G. a dobândit prin actul de adjudecare nr. 472 încheiat la 31.08.2007 în cadrul dosarului de executare silită nr. 2/EB/2007, în calitate de adjudecatar, proprietatea asupra imobilului reprezentând teren intravilan în suprafață de 550 mp din acte (390 mp din măsurători) și construcțiile C1 –casa de locuit cu regim de înălțime P+1 și C2 – casă de locuit, toate situate în C. . (fost nr. 28), intabulat în CF nr._ a localității C. cu nr. cadastral provizoriu_, proprietatea debitorilor soți P. D. și P. S. (actual M. S., ca urmare a divorțului).
Valabilitatea actului de adjudecare a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr._/13.11.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 4334/10.03.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2009.
Cu privire la acest imobil, pârâții P. D., P. A. personal și în numele pârâtei C. D. au invocat, prin întâmpinare, drepturi proprii ca urmare a sentinței civile nr._/2007 a Judecatoriei C. irevocabila prin decizia civilă nr. 929/2008 a Tribunalului D..
Prin sentința civilă nr._/09.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele P. A. și C. D. împotriva pârâților P. S. și P. D. și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3904/03.05.2005 de BNP T. M. D..
Din înscrisurile aflate în dosar, instanța reține că obiectul contractului desființat l-a reprezentat cota de 2/3 deținută de vânzătoarele reclamante asupra imobilului din C. ., cu nr. cadastral provizoriu_, restul de 1/3 fiind proprietatea pârâtului P. D.. Cotele de 2/3 și, respectiv, de 1/3 au fost dobândite în urma dezbaterii succesiunii și a ieșirii din indiviziune, conform sentinței civile nr._/1997 și a deciziei civile nr. 2162/1998.
Ca regulă generală, efectul rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3904/03.05.2005 de BNP T. M. D. ar fi repunerea părților în situația anterioară, acesta fiind motivul pentru care pârâții au susținut că sunt în prezent proprietarii imobilului dobândit prin adjudecare de către reclamant.
Din analiza actului de adjudecare, raportat la cuprinsul și efectele sentinței civile nr. nr._/09.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ și având în vedere dispozițiile legale incidente și efectele acestor înscrisuri, instanța reține că reclamantul este proprietarul imobilului ce face obiectul acțiunii.
Potrivit art. 516 pct. 8 C.p.c., „actul de adjudecare este titlu de proprietate, iar pentru adjudecatar constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesia acestuia din urmă, sau împotriva oricărei persoane care are în posesiune ori deține în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat”.
Reține instanța că la data întocmirii actului de adjudecare, debitorii executați silit erau P. D. și P. (actual M.) S., în calitate de proprietari, la acea dată nefiind pronunțată hotărârea prin care s-a dispus rezoluțiunea titlului deținut de aceștia pentru cota de 2/3, cealaltă cotă aparținând în exclusivitate, ca drept propriu, conform art. 31 lit. b C.fam., debitorului P. D..
Potrivit art. 1368 C.Civ. din 1864 aplicabil ca lege în vigoare la data încheierii contractului desființat, acțiunea vânzătorului pentru rezoluțiunea vânzării este reală, cu toate acestea vânzătorul nu se va putea prevala de dreptul său în contra autorităților publice sau a adjudecatarilor în vânzările silite, decât conformându-se, pentru acest din urmă caz, regulilor prescrise în procedură.
Din aceste dispoziții legale rezultă că în cazul rezoluțiunii vânzării pentru neplata prețului, cum este cazul în prezenta speță, vânzătorul nu redobândește proprietatea asupra imobilului vândut atunci când până la obținerea rezoluțiunii s-a procedat la adjudecarea aceluiași imobil în cadrul executării silite.
Prin urmare, pârâtele P. A. și C. D. nu au redobândit proprietatea asupra cotei de 2/3 din imobil, situația reglementată de art. 1368 C.Civ. din 1864 care se circumscrie și în speță, fiind o excepție de la efectul repunerii părților în situația anterioară rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare.
În privința efectelor actului de adjudecare asupra drepturilor ce ar rezulta din rezoluțiunea vânzării, dispozițiile art. 1368 C.Civ. din 1864 se completează cu cele ale art. 520 C.p.c. din 1865 (lege în vigoare la data emiterii actului de adjudecare).
Art. 520 C.p.c. din 1865 prevede că "orice cerere de evicțiune, totală sau parțială, privind imobilul adjudecat este stinsă, dacă imobilul adjudecat era înscris în cartea funciară și dacă, de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobânditorul anterior al dreptului înscris în folosul terțului adjudecatar, au trecut cel puțin 3 ani. În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în temeiul actului de adjudecare, cererea de evicțiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Această prescripție curge și împotriva dispăruților, minorilor și persoanelor puse sub interdicție".
Având în vedere aceste dispoziții de procedură, instanța reține că orice cerere în evicțiune prin care pârâtele P. A. și C. D. ar fi urmărit să redobândească proprietatea imobilului adjudecat, s-a prescris în termen de 3 ani după intabularea dreptului de proprietate rezultat din actul de adjudecare. Cum, în speță, imobilul avea carte funciară deschisă încă de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar pârâtele nu au formulat vreo cerere în justiție prin care să urmărească realizarea dreptului lor de proprietatea asupra cotei de 2/3 din imobil, rezultă că dreptul de proprietate al reclamantului adjudecatar s-a definitivat în mod definitiv la expirarea termenului de 3 ani, iar în prezent acestea nu-i mai pot opune vreun drept rezultat din sentința civilă nr._/09.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La acest argument se adaugă și acela că rezoluțiunea pentru neplata prețului nu poate fi opusă terțului dobânditor, de către vânzătoarele ce nu au dovedit că își înscriseseră în cartea funciară privilegiul asupra prețului, anterior înscrierii titlului terțului subdobânditor (adjudecatarul P. V. G.), cum impune art. 1369 C.civ. din 1864.
Prin urmare, prin compararea titlurilor invocate de către părți, instanța reține că pârâtul este titularul dreptului de proprietate, în detrimentul pârâtelor P. Alexandrian și C. D..
În ce privește raporturile reclamantului cu pârâtul P. D., instanța reține că acesta din urmă nu poate invoca proprietatea asupra imobilului adjudecat, în temeiul rezoluțiunii vânzării întrucât obiectul înstrăinării l-a reprezentat doar cota de 2/3 din imobil, cotă ce aparținea pârâtelor P. A. și C. D., cealaltă cotă de 1/3 fiind proprietatea exclusivă a pârâtului P. D.. Această cotă din dreptul de proprietate al pârâtului P. D. a făcut oricum obiectul executării silite pornite împotriva pârâtului și a soției sale (intervenienta M. S.), în calitate de debitori, fiind deci, în mod definitiv, pierdută în momentul adjudecării imobilului de către reclamantul P. V. G..
Prin urmare, pârâtul P. D. nu poate opune reclamantului niciun drept de proprietate rezultat din vreun titlu.
Aceleași sunt în parte și considerentele pentru care instanța apreciază că intervenienta M. S. nu are vreun titlu de proprietate asupra imobilului adjudecat de reclamant, aceasta fiind executată silit pentru cota comună de 2/3 din imobil cumpărată împreună cu pârâtul P. D. de la pârâtele P. Alexandrian și C. D..
În privința efectelor rezoluțiunii vânzării asupra drepturilor intervenientei, instanța reține că aceasta nu a redobândit vreun drept de proprietate, fiind cumpărătoare.
Întrucât instanța de control judiciar a calificat cererea de intervenție formulată de M. S. ca vizând apărarea dreptului său de proprietate asupra imobilului din litigiu, în raport atât de reclamant, cât și de pârâți, având în vedere argumentele anterior expuse, instanța apreciază că intervenienta nu justifică prin vreun titlu un drept de proprietate asupra imobilului dobândit de reclamant prin adjudecare în procedura executării silite.
Celelalte susțineri ale intervenientei privitoare la plata prețului și la drepturile sale rezultate din plata efectuată în timpul căsătoriei, în temeiul contractului rezoluționat, nu puteau face decât obiectul analizei în cadrul acțiunii de partaj de bunuri comune. Or, în acțiunea de partaj aceasta chiar și-a valorifica drepturile sale împotriva fostului soț cu privire la suma achitată pentru a cumpăra cota de 2/3 din imobilul situat în C. . (f. 22-33 dosar_, reprezentând decizia civilă nr. 49/07.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ * având ca obiect partaj bunuri comune).
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că nici pârâții și nici intervenienta nu au un drept de proprietate asupra imobilului adjudecat de reclamant, iar până la data de 16.10.2014 (f. 63, 67-70 dosar nr._ și f.41 dosar apel nr._ ) reclamantul nu a putut intra în posesia imobilului, fiindu-i opus de către pârâți, ca titlu, sentința civilă_/09.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Abia la data de 16.10.2014, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1453/06.02.2014 de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, executorul judecătoresc L. N. a procedat la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare, în cadrul dosarului de executare silită nr. 517/E/2013.
Prin urmare, până în momentul dobândirii posesiei, reclamantul a fost lipsit de unul din atributele dreptului său de proprietate, astfel că deși în momentul la care prezenta instanță se pronunță nu se mai pune problema lăsării în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului, către reclamant, ceea ce impune soluția de respingere a acțiunii în revendicare ca rămasă fără obiect, nu se poate face abstracție de faptul că timp de doi ani de la data promovării acțiunii și până la momentul executării silite, reclamantul a fost lipsit de posesia imobilului.
Acesta este motivul pentru care instanța va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect și cererea de intervenție ca neîntemeiată, dar va analiza cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 274 C.p.c., instanța reține o culpă a pârâților care s-au opus în mod repetat și constant pe parcursul unei perioade de câțiva ani, exercitării de către reclamant a dreptului său de proprietate, răspunderea revenind tuturor pârâților nu pentru ocuparea efectiva a imobilul, ci pentru opunerea la exercitarea atributelor dreptului său prin invocarea unor pretinse drepturi de proprietate.
Din acest motiv instanța va admite cererea reclamantului și va obliga pârâții P. D., P. A. și C. D. să plătească reclamantului suma de 8717 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru (3811 lei pentru fond + 1906 lei pentru apel) și onorariul de avocat în cuantum de 3000 lei redus. În privința reducerii onorariului, instanța apreciază că raportat la complexitatea cauzei, activitatea efectivă a avocatului reclamantului, un onorariu de 6300 lei cum este cel solicitat de reclamant, este disproporționat și se impune reducerea la suma de 3000 lei pe care instanța o apreciază ca fiind corespunzătoare.
Pentru aceleași considerente, privind culpa procesuală a pârâților și, deci, lipsa vreunei culpe procesuale a reclamantului, în temeiul art. 274 C.p.c., instanța va respinge cererea pârâților P. D. și P. A. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. V. G. cu domiciliul în C., .. 1. ., ., în contradictoriu cu pârâții P. D., P. A. și C. D., cu domiciliul în C., ., județul D., ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta M. S., cu domiciliul în București, .. 18, ., în contradictoriu cu pârâții P. D., P. A. și C. D., ca neîntemeiată.
Obligă pârâții P. D., P. A. și C. D. să plătească reclamantului suma de 8717 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat redus.
Respinge cererea pârâților P. D. și P. A. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie 2014.
Președinte, Grefier,
C.-M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
17.12.2014, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4329/2014.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
