Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 7974/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr._/2014
Ședința publică de la 27.10.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T.-G. C.
Grefier L. T. - N.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de petentele S. D. si O. D., în contradictoriu cu intimatul T. S. D., având ca obiect plângere impotriva incheierii de carte funciara.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, dupa care,
In temeiul art. 104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005, instanța a lăsat cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare nu au raspuns partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.02.2013 sub nr._, petentele S. D. si O. D., în contradictoriu cu intimatul T. S. D., au formulat plângere impotriva incheierii de carte funciara nr. 7845/30.01.2013 prin care a fost respinsa cererea de reexaminare la incheierea nr._/2012 a Cartii Funciare nr._ C..
În motivarea actiunii s-a aratat ca petentele au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat in loc. C., T 59, P 62, jud. D., inscris in CF nr._ având nr. cadastral_ prin actul de adjudecare nr. 581/19.07.2012 incheiat de B. I. Raol F..
Subsecvent dobândirii calitatii de proprietar, petentele arata ca au formulat cerere de inscriere a dreptului de proprietate in cartea Funciara a imobilului, iar prin incheierea nr._/15.01.2013 OCPI D. a respins cererea acestora de intabulare a imobilului in cauza, formulata de BNP B. E., motivate de faptul ca nu s-a facut dovada achitarii impozitului pe transferul de proprietate.
Impotriva acestei incheieri de respingere s-a formulat cererea de reexaminare nr. 7845/30.01.2013 care a fost solutionata prin incheierea de respingere nr. 7845 in data de 14.02.2013.
Mentioneaza petentele ca incheierea de respingere a cererii de reexaminare este nelegala si netemeinica, intrucât in raport de continutul dispozitiilor legale in materie, petentele in calitate de proprietari adjudecatari nu erau obligate a face dovada achitarii impozitului pe venitul din transferul dreptului de proprietate, având in vedere particularitatile procedurii de executare silita, prin intermediul careia s-a realizat transferul dreptului de proprietate in acest caz.
Se mai arata ca nu adjudecatarul ar fi cel obligat sa achite un eventual impozit pe venit in cazul executarii silite imobiliare, intrucât acesta dobândeste un imobil, platind pretul licitat.
In ceea ce priveste ceilalti participanti la executarea silita imobiliara, este discutabil cine ar putea avea calitatea de contribuabil . juridic fiscal referitor la pretul obtinut in urma adjudecarii, in acest sens singurul care ar putea avea calitatea de contribuabil era debitorul executat.
De asemenea, petentele arata ca neachitarea impozitului pe venitul din transferul proprietatii imobiliare in cazul executarii silite imobiliare nu are cum sa constituie impediment la intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului.
Se arata de catre petente ca nu noul dobânditor datoreaza impozit, ci chiar debitorul supus executarii silite, iar neplata impozitului de catre debitor atrage executarea silita a acestuia, potrivit codului de procedura fiscala si nicidecum privarea adjudecatarului de dreptul de a avea intabulat la cartea funciara dreptul de proprietate asupra imobilului.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 50 alin 2 din legea 7/1996.
In sustinerea actiunii au fost depuse la dosar copii de pe urmatoarele acte: incheiere de respingere nr. 7845/30.01.2013, comunicarea incheierii, extras de carte funciara, cerere de reexaminare, incheiere de respingere nr._/21.11.2012, act de adjudecare nr. 581/19.07.2012, proces verbal de licitatie.
La data de 03.06.2013, petentele au depus la dosar precizare prin care au aratat ca inteleg sa se judece in contradictoriu cu T. S. D., in calitate de debitor executat.
Prin incheierea din data de 30.09.2013, instanta a dispus suspendarea judecarii cauzei in temeiul art. 411 C., cauza fiind repusa pe rol la data 29.09.2014.
Din oficiu instanta a dispus emiterea unei adrese catre OCPI cu solicitarea de a inainta dosarul nr. 7845/30.01.2013 si de a proceda la notarea litigiului in Cartea Funciara, relatiile fiind comunicate cu adresa nr. 5577/20.10.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 47 alin.l din Legea 7/1996 rep., cererea de înscriere în funciara se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi insotita de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constata actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va pastra la mapa biroului de cadastru și publicitate imobiliară, iar conform art.48 din acelasi act normativ, cererea de înscriere este admisibilă, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative:
a) este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege;
b) identifică corect numele sau denumirea părților și menționează codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;
c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;
d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcție în România;
e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepția cazului în care se face mențiune despre acestea în cuprinsul actului;
f) este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor stabilite prin lege sau a situației în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art.8alin. (5) și (6);
g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.
Se constată că Legea nr. 7/1996 republicată, legea cadru în materia înregistrărilor in cartea funciară, nu prevede obligativitatea pentru cel care depune o cerere de inscriere a unui drept în cartea funciara de a depune și chitanța de plată a impozitului pe tranzactii prevăzut de art. 77/1 alin. 1 și 3 din Codul fiscal. Este adevărat că, în alin.6 din Legea nr.571/2003, se prevede că pentru înscrierea drepturilor dobandite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica îndeplinirea obligatiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) si (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
O asemenea dispoziție legală poate fi încadrată ca reprezentînd unul din cazurile prevăzute generic la art.48 lit.g din legea 7/1996, însă instanța urmează a aprecia că această obligație revine registratorilor atunci când este vorba de transferul dreptului de proprietate în mod voluntar, nu si in cazul înstrăinărilor silite, deoarece în cadrul acestora nu se poate vorbi de venituri obtinute din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, așa cum sunt ele definite de art. 77/1 alin.l din Legea nr. 571/2003.
In cauză, se observă că petentele au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului printr-un act de adjudecare, act specific executării silite, ceea ce denotă că transferul dreptului de proprietate nu s-a făcut benevol, voluntar, cu scopul de a se obtine vreun venit în urma acestui transfer. Din actele dosarului rezultă că executarea s-a pornit împotriva fostului proprietar pentru recuperarea unui împrumut garantat de catre acesta, imprumut care nu a fost restiuit, astfel ca a avut loc adjudecarea imobilului in contul creantei, conform art 510 C. pr civ.
Cu referire la actul de adjudecare, însăși dispozițiile art.516 pct 8 cpc, astfel cum au fost reproduse prin modificarea adusă de legea 459/2006, precizează în mod neechivoc faptul că actul de adjudecare reprezintă titlu de proprietate și poate fi înscris în cartea funciară.
De asemenea, principalul efect al adjudecării în procedura de executare silită este inserat în dispozițiile art.518 cpc, potrivit cu care, prin intabulare, adjudecatarul dobîndește dreptul de a dispune de imobilul cumpărat, iar de la data intabulării, imobilul rămîne liber de orice ipoteci sau sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putînd să-și realizeze aceste drepturi doar din prețul obținut.
În prezenta cauză, registratorul de carte funciară a respins cererea de intabulare a petentelor dând o interpretare greșită textelor de lege aplicabile, cu referire mai întîi la dispozițiile art.77 indice 1 din legea nr.571/2003.
Astfel a apreciat că prevederile alineatului 6 din textul de lege menționat atunci când se referă la transferul dreptului de proprietate prin hotărîre judecătorească sau prin altă procedură include și situația adjudecării în urma unei executări silite, situație în care legea impune în sarcina contribuabilului declararea venitului obținut în maximum 10 zile de la data transferului, în vederea calculării impozitului.
Pe de altă parte, deși citează dispozițiile art.151 indice 2 li.a din HG 44/2004, care definesc noțiunea de contribuabil care datorează impozitul pe transferul dreptului de proprietate, în sensul că acesta este persoana fizică din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate,concluzionează că, din coroborarea cu dispozițiile art.151 indice 7 din același act normativ,în cazul cînd imobilul se dobîndește prin executare silită, obligația de plată a impozitului revine fie proprietarului,fie organului de executare ,fie cumpărătorului(adjudecatarul).
Această interpretare nu poate fi primită întrucît ea vine în contradicție mai întîi cu dispozițiile legale care definesc noțiunea de contribuabil, citate mai sus, și care desemnează în mod explicit persoana căreia îi revine obligația de a achita impozitul, iar pe de altă parte cu însăși principiile ce guvernează exercitarea dreptului de proprietate.
Chiar dacă s-ar admite că, în virtutea dreptului statului de a percepe impozitele și taxele pe diverse tipuri de venituri și dintr-o inadvertență de tehnică legislativă, norma juridică cuprinsă în art.77 indice 1 alin.6 din legea nr.531/2003, potrivit cu care registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului, reprezintă, implicit, obligația adjudecatarului de a îndeplini el însuși o obligație care, în mod evident, este în sarcina altei persoane, aceasta vine în contradicție cu dispozițiile art.1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Astfel, condiționarea exercitării dreptului de proprietate de către o persoană, de îndeplinirea unei obligații pozitive de către o altă persoană, constituie o atingere adusă înseși substanței dreptului de proprietate, întrucît, în mod evident, acea persoană nu are nici un interes să își îndeplinească obligația respectivă, astfel încât atingerea substanței dreptului poate fi perpetuă, astfel că ingerința în dreptul de proprietate, inclusiv prin prisma analizării rezonabilității raportului dintre refuzul intabulării și dreptul statului de a colecta impozite, apare ca fiind excesivă.
Ideea că în această situație ca cea din prezenta speță, adjudecatarul trebuie să îndeplinească el însuși obligația ce revine altuia și, eventual ,ulterior să se îndrepte cu o acțiune în regres împotriva titularului obligației nu numai că este în contradicție cu art.1 din Protocolul 1,dar ea trebuie reglemetată și impusă în mod expres de lege.
Adjudecatarul unui imobil în urma unei executări silite ar trebui, în această ipoteză să aibă reprezentarea că, pe lângă prețul ce îl plătește pentru acel imobil, lui îi incumbă și obligația de a plăti impozitul pe transferul de proprietate, situație în care, la momentul adjudecării el trebuie să fie informat în legătură cu cuantumul sumei respective, tocmai în ideea de a putea aprecia în ce măsură se angajează în respectiva tranzacție.
Ori, în condițiile în care Codul Fiscal impune în mod expres plata acestui impozit în sarcina unei alte persoane, adjudecatarul nu beneficiază de o minimă predictibilitate cu privire la această obligație și doar după ce plătește prețul se vede, de cele mai multe ori, în situația de a fi împiedicat în exercitarea dreptului de proprietate, prin neînscrierea dreptului său în cartea funciară, datorită neîndeplinirii unei obligații ce incumbă unui terț.
Față de considerațiile de fapt și de drept sus-expuse, plîngerea formulată apare ca fiind întemeiată, urmînd a fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata de petentele S. D., domiciliata in Bucuresti, .. 1, ., . D., domiciliata in C., ., jud. D. in contradictoriu cu intimatul T. S. D., domiciliat in C., ., jud. D..
Anuleaza incheierea nr.7845/30.01.2013 emisa de OCPI D..
Dispune intabularea dreptului de proprietate al petentelor asupra imobilului situat in C., T 59, P 62, jud. D., identificat cadastral cu nr._ (nr. cadastral vechi 1309/2) inscris in CF nr._, imobil dobândit prin actul de adjudecare nr. 581 din 19.07.2012 incheiat de B. I. Raol F..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. G. C. L. T. N.
Red. T.G.C.
Tehnored. L.T.N.
5 ex. /28.11.2014
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria CRAIOVA | Fond funciar. Sentința nr. 1937/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
