Plângere contravenţională. Sentința nr. 1414/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1414/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 26550/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1414
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. D. C. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța, având în vedere disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că Judecătoria C., sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul T. D. C. împotriva procesului-verbal . nr._/24.07.2013, este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 90 de zile.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c., încuviințează petentului proba cu înscrisuri și intimatului proba cu înscrisuri și planșe foto și constatând probele administrate, declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 29.07.2013, petentul T. D. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal . nr._ din data de 04.07.2013, înlăturarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 720 lei, înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, înlăturarea sancțiunii complementare a 9 puncte de amendă, cu motivarea că faptele reținute în procesul verbal nu corespund realității. Petentul a arătat că a viteza, înregistrată de aparatul radar, de 106 km/h este eronata, întrucât nu a avut o astfel de viteza în ziua de 24.04.2013 autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_ pe DN 65 C condus dinspre Municipiul C.. Petentul a mai arătat că a semnat că a luat cunoștință de procesul verbal, arătând că are obiecțiuni și nu a avut această viteză, având o experiență de 18 ani și nu a avut niciodată permisul suspendat. De asemenea, petentul a susținut că nu este adevărat nici faptul că nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversare, iar procesul verbal nu probează prezumtiva faptă, prezumția de nevinovăție nefiind înlăturată. Acesta a susținut că în conformitate cu practica CEDO în soluționarea plângerilor contravenționale se aplică prezumția de nevinovăție, cu consecința obligației pentru organul constatator de a face dovada celor afirmate în procesul verbal de constatare a contravenției. Totodată petentul a apreciat că actul constatator este nul absolut întrucât nu este semnat de vreunui martor.
În drept, în plângere au fost invocate dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 24 din Constituția României și art. 6 din Convenție.
Alăturat plângerii petentul a depus la dosar următoarele însrcisuri: împuternicire avocațială, proces verbal contestat, în original cât și în copie, copie Ci a petentului.
La data de 09.10.2013 petentul a depus cerere de complinire a acțiunii la care a anexat un exemplar al cererii de chemare în judecată și a propus audierea în calitate de martor a numitului T. C. A..
La data de 22.10.2013 intimatul I. D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că procesul-verbal de contravenție a dost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001. Intimatul a mai arătat că starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal nu poate fi înlăturată de declarația unui martor, la solicitarea petentului. Referitor la procesul-verbal intimatul a considerat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii, iar cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept,procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a apreciat că procesului verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator. S-a arătat în întâmpinare că faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității, iar simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Intimatul a mai arătat că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate, cu atât mai mul cu cât societatea noastră se confruntă cu un număr mare de accidente cu consecințe grave ,produse ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii cât și un act de iresponsabilitate socială care încureajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lispind-o de consecințele pe care legea le prevede.
Intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând un număr de 18 fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar folosit, precizând că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din NML 021-05 astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au obligația de a face dovada au calitații de operatori calificați.
În drept intimatul a invocar prevederile OUG nr. 195/2002 rep, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep și OUG nr. 2/2001 și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ .
La data de 26.11.2013 petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea întâmpinării formulate de I. D. și anularea procesului verbal . nr._., cu motivarea că nu este adevărat că a condus cu viteza menționată în procesul verbal de contravenție, adică de 106 km/h, iar din fotografiile radar rezultă o viteză mai mică. Petentul a mai arătat că se grăbea întrucât a avut un apropiat în stare gravă la spital și a solicitat în cazul în care instanța va trece peste această teză, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment serviciul său fiind legat de permisul de conducere.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.07.2013 întocmit de intimatul I.P.J. D. – Serviciul Rutier, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională, reținându-se în sarcina sa că la data de 24.07.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Renault Clio, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 65 C, în localitatea Motoci, a circulat cu viteza de 106 km/h depășind cu 50 km/h viteza maxima admisa în localitate.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține următoarele:
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului-verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță sancționează cu nulitatea absolută omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001 nulitatea pentru lipsa mențiunilor prevăzute de acest articol se constată și din oficiu. Analizând procesul-verbal, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea acestuia deoarece conține toate mențiunile prevăzute de lege.
Față de susținerea petentului cu privire la nulitatea actului sancționator rezultată din nemenționării unui martor în vederea atestării săvârșirii contravenției în raport de prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001, întrucât din textul de lege rezultă că legiuitorul a instituit obligația agentului constatator de a cere aportul unui martor doar pentru confirmarea situațiilor speciale limitativ prevăzute, respectiv refuzul semnării, lipsa contravenientului și imposibilitatea semnării, instanța, apreciindu-le ca nefiind fondate, nu le va reține.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constată că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situație de fapt până la proba contrară. Potrivit acestui text de lege, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Din textul legal citat rezultă că procesul-verbal face prin el însuși dovada situației de fapt reținută de agentul constatator iar instanța este abilitată de lege să verifice legalitatea și temeinicia acestuia. Dacă procesul-verbal ar fi total lipsit de forță probantă, nu s-ar mai pune problema verificării lui.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor, garantării integrității bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 49 din OUG nr. 195/2002, care instituie obligația conducătorului auto de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Conform art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarei fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În ceea ce privește situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, din analiza planșelor foto, efectuate cu aparatul radar, aflate la dosar, rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circula în localitate cu viteza de 106 km/h.
Potrivit art. 121 alin. 2 din H.G nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G nr.195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. La dosar a fost depus buletinul de verificare metrologică nr._/20.04.2012 care atestă faptul că nerespectarea regimului de viteză de către petent a fost constatată cu un mijloc care îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Prin urmare instanța constată că situația de fapt reținută prin actul constatator contestat este confirmată de înscrisurile depuse la dosar de către intimat.
În aceste condiții, instanța reține că prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată de către petent, în condițiile în care acesta, nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia. Petentul a avut timpul și înlesnirile necesare pentru a-și pregăti apărarea, pentru a oferi probe care să răstoarne prezumția de temeinicie.
Prin urmare, instanța va reține temeinicia procesului-verbal de contravenție și va respinge plângerea contravențională formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. D. C., domiciliat în C., .. 21, .. 5, județul D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ întocmit la data de 04.07.2013, în contradictoriu cu intimatul I. D.,ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 05.02.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.S.M.
4 ex./2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8855/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1968/2014. Judecătoria... → |
|---|
