Plângere contravenţională. Sentința nr. 3327/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3327/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 24918/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.3327/2014
Ședința publică de la 10 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent B. D. Persoana Fizica Autorizată și pe intimat C. G. al Gărzii Financiare, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 11), s-a constatat lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța a dispus lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus prin Serviciul Registratură, de către intimat relațiile solicitate
Apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează pentru părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă a declarat dezbaterile închise si a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 15.07.2013, pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul B. D. Persoana Fizica Autorizată, a solicitat în contradictoriu cu intimata Garda Financiară D., în principal, anularea procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 09.07.2013, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că funcționează ca și persoană fizică autorizată din luna martie 2012, desfășurând activități de potcovărie, precum și faptul că anterior controlului desfășurat de către inspectorul Gărzii Financiare, nu i s-a adus la cunoștință faptul că ar avea nevoie de casă de marcat.
A susținut în continuare că și-a achitat impozitele și taxele aferente activității pentru care a fost autorizat, astfel că nu a încălcat în vreun fel normele legale.
A apreciat că prin aplicarea unui avertisment agentul constatator ar fi putut să îndeplinească scopul și anume i-ar fi dat posibilitatea să achiziționeze casă de marcat, lucru pe care de altfel l-a și făcut, conform facturii și chitanței prin care a achiziționat casa de marcat.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002.
În sprijinul acțiunii s-au depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat și în copie factură, chitanță, bon fiscal, certificat de înregistrare, registru special pentru aparate de marcat, certificat de atestare fiscală.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 17.10.2013, intimata Garda Financiară D. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate ca netemeinică și nelegală.
În prealabil, în temeiul art.I, pct.4 din H.G. nr.566/2011 și art.III, alin.3 din HG nr.566/2011 a învederat că Garda Financiară D. nu mai are personalitate juridică, personalitate juridică având-o C. G. al Gărzii Financiare, solicitând introducerea acestuia în cauză.
În apărare a arătat că, în ura controlului operativ și inopinat efectuat de comisarii Gprzii Financiare D. la sediul din ., jud.D., aparținând PFA B. D., s-a constatat că acesta desfășura activitate de fierărie-foraje cu servicii către populație fără a fi dotat cu AMEF.
Pentru fapta săvârșită, petentul a fost sancționat conform art.10, lit.b, art.11, alin.1, lit.b din OUG 28/1999, republicată, cu completările și modificările ulterioare, cu amendă în cuantum de 8000 lei, conform art.11, alin.3 din același act normativ și suspendarea activității desfășurate la punctul de lucru până la dotarea cu AMEF, conform art.14, alin.1 din OUG 28/1999.
A considerat neîntemeiate susținerile petentei întrucât la data efectuării controlului, din documentele puse la dispoziție, a rezultat faptul că petentul nu îndeplinea condițiile impuse de actul normativ sancționator, în sensul că nu era dotat cu AMEF.
Au fost învederate dispozițiile art.1 din OUG 28/1999, art.65, alin.3 din HG nr.479/2003.
Nerespectarea dispozițiilor legale este justificată de către petentă prin prisma faptului că că nu ar fi avut cunoștință că era obligată să achiziționeze și utilizeze AMEF, deși desfășura activitate din martie 2012 și mai mult decât atât nimeni nu poate invoca în apărare necunoașterea legii.
A arătat de asemenea că se opune reindividualizării sancțiunii amenzii având în vedere că sancțiunea aplicată este minimul stabilit de lege.
În drept, a invocat dispozițiile OUG 28/1999, republicată și O.G. nr.2/2001.
La data de 22.11.2013, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimat.
Prin încheierea de ședință din data de 03.02.2014, instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de intimat a Comisariatului G. al Gărzii Financiare, iar din oficiu a dispus citarea intimatului cu mențiunea de a depune la dosar înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție contestat.
Prin adresa nr._/13.02.2014, intimatul a comunicat faptul că fapta a fost constatată personal de către agentul constatator.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/09.07.2013, încheiat de Garda Financiară D., petentul B. D. Persoană Fizică Autorizată a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10, lit.b din OUG 28/1999, republicată și sancționată conform art.11, alin.1, lit.b din același act normativ.
S-a reținut în sarcina petentului că, urmare a verificărilor efectuate în data de 09.07.2013 în baza adresei nr._/13.06.2013, la domiciliul persoanei fizice autorizate B. D., din localitatea Mârșani, ., jud.D. s-a constatat că acesta desfășoară activitate de fierărie-forje cu servicii către populați fără a fi dotat cu aparat electronic de marcat fiscal așa cum prevede OUG 28/1999, iar la ora verificării nu erau sume încasate din prestații.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către agentul constatator și de către petent, aceasta din urmă cu obiecțiuni.
Constatând că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31, alin.1 din O.G nr.2/2001, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia(art.17 din O.G. nr.2/2001).
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Potrivit art.10, alin.1, lit.b din OUG 28/1999, cu modificările și completările ulterioare constituie contravenție neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art.5, alin.2, la termenele stabilite la art.6, cu excepția prevăzută la art.1, alin.4, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, în conformitate cu art.1, alin.1 și alin.2 din OUG nr.28/1999, republicată agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale, să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților.
De asemenea, potrivit art.6 din același act normativ obligația operatorilor economici prevăzuți la art.1 de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia naștere de la data începerii activităților comerciale desfășurate în fiecare locație.
Raportând dispozițiile legale menționate anterior la înscrisurile depuse la dosar instanța reține că, petentul în calitate de agent economic care prestează servicii de fierărie-forje direct către populație era obligat să achiziționeze, să fiscalizeze, și să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale și pe cale de consecință să emită bonuri fiscale, de la data începerii activității comerciale în locația din ., respectiv martie 2012.
Ori, așa cum rezultă chiar din susținerile petentului din plângerea contravențională formulată acesta nu și-a îndeplinit această obligație, înțelegând să-și achiziționeze aparat de marcat electronic fiscal, ulterior controlului efectuat de inspectorul Gărzii Financiare D., conform înscrisurilor depuse în copie la dosar( filele 14-15;17;19).
Vor fi înlăturate motivele invocate de petent în sensul că nu i s-a adus la cunoștință obligația de a utiliza aparat de marcat electronic fiscal pentru activitatea desfășurată, având în vedere că nicio persoană nu se poate prevala de necunoașterea legii.
De asemenea, împrejurarea că ulterior controlului efectuat de inspectorul din cadrul Gărzii Financiare D., petentul și-a achiziționat aparat de marcat electronic fiscal, nu îl exonerează pe acesta de răspunderea pentru fapta deja consumată în momentul efectuării controlului, obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și pe cale de consecință de a emite bonuri fiscale, încă de la data începerii activității comerciale fiind stabilită prin norme imperative.
Față de considerentele menționate anterior, instanța constată că în mod corect a fost reținută în sarcina petentului savârsirea contravenției prevăzute de art.10, lit.b din OUG 28/1999, republicată și s-a dispus sancționarea sa în temeiul art.11, alin.1, lit.b din același act normativ.
Cu privire la sancțiunea contravențională aplicată petentului, constând în amendă în cuantum de 8000 lei, instanța arată că aceasta se încadrează în limitele legale, potrivit art.11, alin.1 lit.b din OUG nr.28/1999, republicată, reprezentând minimul amenzii prevăzut pentru contravenția săvârșită de petentă.
În raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat corespunde gradului de pericol social al faptei, deoarece acest cuantum reprezintă minimul legal, fapta fiind considerată a prezenta o gravitate sporită de către legiuitor prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum, neimpunându-se înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Se va mai avea în vedere și faptul că, prin neutilizarea aparatului de marcat nu se pot verifica veniturile realizate de operatorul economic care sunt supuse ulterior impozitarii și respectarea de către aceștia a obligației virării la bugetul statului a contribuțiilor aferente veniturilor realizate.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. D. Persoană Fizică Autorizată cu sediul în ., județ D., în contradictoriu cu intimatul C. G. al Gărzii Financiare, cu sediul procesual ales în C., ..2, județ D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ., nr._/09.07.2013, încheiat de Garda Financiară D., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
4ex/28.04.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1968/2014. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 5152/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
