Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 14334/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 06 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent N. F. și pe intimat I. D. BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent av. N. L. V., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța verificându-și din oficiu competenta potrivit art. 131 NCPC raportat la art. 32 alin.1 din OG 2/2001 constata ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
In raport de dispozițiile art. 238 NCPC estimează durata procesului la 3 luni.
Nemaifiind cereri sau excepții preliminare de discutat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Reprezentantul petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și a probei testimoniale cu un martor P. S.. De asemenea, solicită emiterea unei adrese către intimat cu solicitarea de a comunica certificatul de omologare a aparatului radar.
La interpelarea instanței, reprezentantul petentului arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de către intimat.
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de reprezentantul petentului și de intimat este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează.
Instanța respinge proba testimonială și cererea privind emiterea unei adrese către intimat cu solicitarea de a comunica certificatul de omologare a aparatului radar ca nefiind utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contraventie și exonerarea de la plata amenzii aratând că procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul N. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D.–Biroul Rutier C., anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 15.04.2014 și pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 15.04.2014 se deplasa cu auto nr. de înmatriculare_ pe . către Gară C., iar aproximativ în dreptul stației CFR Halta Craiovița Nouă a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat că ar fi circulat cu viteza de 78 km/h, motiv pentru care i-a încheiat procesul-verbal de contravenție, i s-au aplicat 4 puncte amendă corespunzătoare amenzii de 340 lei și 3 puncte penalizare.
În momentul când agentul constatator i-a comunicat procesul-verbal, petentul i-a solicitat acestuia să înscrie la rubrica "alte mențiuni" faptul că nu este de acord cu descrierea faptei în procesul-verbal și cu viteza pretins înregistrată de aparatul R., deoarece petentul a circulat cu viteza legală pe acea porțiune de drum dar și mențiunea faptului că auto echipajului de poliție pe care era montată aparatura R. nu respecta normele metrologice cel puțin în ce privește amplasarea acestuia, adică unghiul de incidență, existența unei surse puternice de radiații electromagnetice și amplasarea în condiții de nori și ploaie.
După lungi discuții, agentul constatator a consemnate pe scurt punctul de vedere al petentului.
Petentul apreciază că în mod eronat s-a constatat de echipajul de poliție că ar fi circulat cu viteza de 78 km/h, deoarece la data de 15.04.2014 în jurul orei 14,00 – 15,00 vremea era înnorată, iar amplasarea aparatului R. în condițiile de vreme descrise era interzisă, având în vedere normele metrologice de amplasare a aparatelor R. respectiv NML 021-05 din 23.11.2005.
Auto pe care era montat aparatul R. se afla amplasat la maxim 20 m de linia de înaltă tensiune a căii ferate ce este paralelă cu . la distanța de cel puțin 200 m de instalația electrică de înaltă tensiune, așa cum prevăd aceleași norme metrologice. În situația amplasării în apropierea liniilor de înaltă tensiune, iar direcția fasciculului R. era îndreptată către acesta pe obliga distanță de amplasare trebuie să crească la 400–500 m funcție de acest unghi, deoarece nu se poate determina în astfel de condiții viteza corectă, iar măsurătorile nu pot constitui probe.
Pe cele două benzi de sens pe care se deplasa petentul, erau mai multe auto și apreciază că nu se poate determina cu exactitate faptul că auto condus de el era cel care se deplasa cu viteza nelegală.
În procesul-verbal contestat există și o mențiune cu privire la nr. de înmatriculare al auto condus de petent ce a fost consemnat în mod eronat, adică_ și nu_ care este nr. de înmatriculare al autoturismului său.
Petentul a rugat agentul constatator să facă mențiunea martorului asistent care să fi observat că ar fi săvârșit pretinsa contravenție, însă aceasta a refuzat.
A susținut în continuare că se deplasa împreună cu numita P. S., de care înțelege să se folosească ca martor în dovedirea plângerii sale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 16, 17 și 34 O.G. 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosar proces verbal contestat.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 13.05.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr .2/2001.
În ceea ce privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, susține intimatul, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil și că deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 a acestui act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
Se mai arată că, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată cu aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea petentului era temeinică și legală.
Așadar, consideră că I. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atâta, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectarea regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
Precizează că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din NML 021-05 astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
În drept, a invocat prevederile OUG nr.195/2002, republicată, Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 rep. și OUG nr.2/2001.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și a respins proba testimonială și cererea privind emiterea unei adrese către intimat cu solicitarea de a comunica certificatul de omologare a aparatului radar ca nefiind utile soluționării cauzei.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/15.04.2014, încheiat de I. D., Biroul Rutier C., petentul N. F. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.121, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.100, alin.2 din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 15.04.2014, a condus autoturismul marca Volkswagen, cu număr de înmatriculare_, pe Bulevardul Dacia din C. cu viteza de 78 km/h, viteză înregistrată de aparatul radar AUTOVISION . 112 montat pe auto MAI_.
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, acesta din urmă cu obiecțiuni.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art.17, alin.1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent în sensul că procesul-verbal nu a fost semnat de către un martor, instanța nu îl poate reține având în vedere dispozițiile art.19 din O.G 2/2001, potrivit cărora în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, și faptul că în cauză procesul-verbal a fost semnat de către contravenient, situație în care potrivit textului de lege indicat nu este necesară semnarea acestuia de către un martor.
Instanța urmează să înlăture și motivul de nulitate invocat de către petent privind menționarea eronată în cuprinsul procesului-verbal a numărului de înmatriculare al autoturismului condus de petent, reținând din analiza procesului-verbal de contravenție contestat, că agentul constatator a menționat în cuprinsul procesului-verbal numărul de înmatriculare ca fiind_ și nu_, așa cum susține petentul.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Potrivit art.121, alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 108, alin.1, lit.b, pct.2 din OUG 195/2002, republicată, constituie contraventie si se sanctioneaza cu 3 puncte de penalizare depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În speta, potrivit art. 49, alin.1 din OUG 195/2002, republicată, limita maxima de viteză în localitatea în care a circulat petentul era de 50 km/h, ceea ce înseamna că deplasarea cu o viteza de 78 km/h, constituie contravenția sancționată de art.108, alin.1, lit.b, pct.2 din OUG 195/2002, republicată.
Instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosar (fila 13) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 15.04.2014, a condus autoturismul marca Volkswagen, cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 78 km/h în localitate.
Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 78km/h, în trei planșe foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv_ .
Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 78 km/h, este autoturismul cu număr de înmatriculare_, ce aparține petentului N. F..
Instanța mai arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art.5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar AUTOVISION . 112 montat pe auto MAI_ era verificat metrologic la data constatării faptei, 15.04.2014, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._/19.03.2014, valabil până 19.03.2015(fila 12).
Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimata neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
În ceea ce privește invocarea de către petent a dispozițiilor pct. 4.1. și punctului 3.8.2 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005, instanța arată că aceste dispoziții au fost abrogate prin Ordinul nr. 187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul Român de Metrologie, astfel încât nu mai pot fi avute în vedere la soluționarea prezentei cauze.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic încheiat, fapta reținută fiind dovedită prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.
În temeiul art.34 din OG 2/2001 coroborat cu art.38 alin 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța arată că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia circulației rutiere, ținând cont de împrejurarea că fapta reținută în sarcina acestuia prezintă un grad de pericol ridicat, punând în pericol siguranța circulației.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. F., cu domiciliul în Strehaia, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., Biroul Rutier, cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/15.04.2014, încheiat de I. D., Biroul Rutier C., ca neîntemeiată.
Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.V.N.
4ex/03.12.2014
← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7489/2014. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
---|