Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 25733/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.-judecător
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petentul B. A. S. și pe intimata I. D. BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate prin încheierea de ședința din data de 12.11.2014 care face parte integranta din prezenta hotărâre când, instanța având nevoie de timp, a amânat pronunțarea la data de astăzi când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA;
La data de 27.06.2014, petentul B. A. Ș. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu I.P.J. D. – Biroul Rutier C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 26.06.2014 emis de I.P.J. D., solicitând anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii de 340 lei și anularea măsurii complementare de suspendare a permisului de conducere pe o perioadă de 30 zile.
În motivarea în fapt a plângerii contravenționale, petentul arată că la data de 26.06.2014 ora 16,30 se deplasa cu auto marca F. Albeea cu nr. de înmatriculare_, în regim de TAXI, având client în mașină, pe . a făcut dreapta pe . de a face dreapta, a acordat prioritate de trecere unui auto care venea din sens opus și care a făcut stânga tot pe N.I., iar după el a trecut auto din fața sa marca WV Tuareg și apoi a trecut și petentul.
În momentul trecerii, a văzut pe partea stângă, pe sensul celălalt de mers un pieton angajat în traversarea străzii.
După cca. 400 – 500 m, a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a solicitat actele la control, dar văzând că are client în mașină, i-a luat actele și i-a propus să ducă clientul la destinație, după care să se întoarcă după ele.
După ce s-a întors, agentul de poliție i-a spus că i-a încheiat proces-verbal pentru neacordare de trecere pietonilor, motiv pentru care i-a dat amendă de 340 lei și i-a suspendat permisul pentru 30 de zile.
Deși petentul a protestat cu privire la faptă și că pietonii respectivi nu erau angajați în traversare pe sensul său și faptul că în fața sa au mai fost două mașini, dar acestea nu au fost oprite, agentul constatator i-a înmânat procesul-verbal de contravenție încheiat necorespunzător, deoarece la rubrica "alte mențiuni", a găsit deja completat – nu sunt de acord cu cele menționate -.
A invocat nulitatea procesului-verbal, deoarece actul sancționator a fost încheiat cu încălcarea disp. art. 16 lain. 7 teza 2 din OG 2/2001.
Petentul a mai arătat că situația înregistrată de poliție este în mod eronat, a menționat că în fața mașinii de poliție se afla oprită o autoutilitară cu inscripția "Orbit", iar aceasta obtura foarte mult vederea către trecerea de pietoni, mai precis se vedea doar sensul său de mers dinspre cele două rânduri, nu și cel de pe care venea petentul. Constată că agentul doar a dedus, nu a observat direct contravenția pe care ar fi săvârșit-o.
Echipajul de poliție i-a spus că nu există vreo probă video în acest sens și că nu sunt obligați să o aibă.
A solicitat proba testimonială cu martora Utoiu L. F. și proba cu înscrisuri
La data de 15.07.2014 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate. Susține că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, învederează că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
Mai mult, susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
Solicită să se aibă în vedere disp. art. 254 N.C.P.CIV., potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prev. de art. 254 al. 2 din același act normativ, întrucât în caz contrar, se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările și probele propuse de intimat raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și, în consecință menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul verbal atacat, în original și copie, copie CI, copie dovadă din 26.06.2014, taxă de timbru.
A fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora Utoiu L. F., a cărei declarație se află la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 26.06.2014. petentul a fost sancționat pentru comiterea contravențiilor prevăzute de: art135 lit h din Regulamentul de aplicare a OUG nr 195/2002, sancționată de art.100 alin 3 lit b din același act normativ și art 35 alin 2 din legea nr 38/2003 sancționată de art 55 alin 2 lit a din același act normativ.
S-a reținut în sarcina petentului, că, la data mai sus menționată, a condus autoturismul marca F. cu nr de înmatriculare_ pe . la efectuarea virajului la stânga pe . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare care se afla pe sensul său de mers și nu a avut afișat ecusonul.
Pentru contravențiile reținute în sarcina sa, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii de în cuantum de 340 lei, sancțiunea avertismentului și măsura complementară de reținere a permisului de conducere pe o durată de 30 de zile.
Se constată că procesul verbal a fost semnat de petiționar iar la obiecțiuni, s-a consemnat că ,, nu sunt de acord cu cele menționate,, .
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului de contravenție și în subsidiar în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Asupra legalității procesului-verbal atacat, din actele dosarului rezultă că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță și prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, în urma audierii martorei Utoiu L. F. (f. 22), a rezultat o stare de fapt diferită în ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina petentului, respectiv că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor care se afla pe sensul său de mers, angajati .
Astfel, instanța reține faptul că declarația martorei confirmă susținerile petentului din plângerea contravențională, conform cărora acesta nu este autorul acestei contravenții reținute în sarcina sa, privind neacordarea de prioritate de trecere a pietonilor angajați regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni prevăzută cu marcaj și indicator pietonal.
Dimpotrivă martora Utoiu L. F. declară că se afla în autoturismul condus de petent, în calitate de clientă a serviciilor de taxi, pe locul din drepta, la momentul când acesta a fost oprit și i s-a reproșat că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor.
Martora declară că în fața lor se deplasa un alt autoturism iar pe trecerea de pietoni nu era nici un pieton în traversare, pe sensul lor de mers.
De asemenea, arată că agentul i-a cerut petentului să o ducă la destinație și să se întoarcă.
Mai susține martora că nu a sesizat mașina poliției la . fiind în fața lor o dubiță.
Acestei declarații de martor, instanța îi dă eficiență întrucât așa cum rezultă din declararția martorei, aceasta nu-l cunoaște pe petent, este un martor ocular imparțial prin urmare.
Pe de altă parte, referitor la temeinicia acestui proces verbal, instanța apreciază că trebuie verificat, în ce măsură aprecierea de plano, că fapta reținută în procesul verbal de contravenție corespunde realității, încalcă prezumția de nevinovăție a contestatorului.
Consacrarea constituțională a prezumției de nevinovăție este făcută de art.23 alin. 8, conform căruia până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Potrivit art. 20 alin.1, acest text trebuie interpretat în lumina Convenției Europene a Drepturilor Omului, care consacră în art.6 dreptul la un proces echitabil,iar în paragraful 2 al acestui articol, consacră dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, în sensul că ,, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa a fost legal stabilită’’.
Se pune problema de a verifica dacă materia contravențiilor ține de dreptul civil sau de dreptul penal. Curtea de la Strasbourg consideră noțiunea de ’’penal’’ ca fiind o noțiune autonomă, care nu se identifică cu sensurile pe care legislațiile statelor părți la Convenție le pot atribui acestui cuvânt, deoarece nu se poate lăsa la discreția statelor aplicarea garanțiilor pe care normele convenționale le consacră. . Curtea de la Strasbourg indică trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind ‚’’penală’’, în sensul art.6 din Convenție: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei și în sfârșit, natura și nivelul de gravitate al sancțiunii.Ca urmare, contravențiile, chiar dacă nu sunt calificate de dreptul intern ca fiind fapte penale, pot aparține domeniului penal, dacă ținem seamă de sancțiunile care pot fi aplicate persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții.
Față de acest aspect trebuie să i se asigure persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții, dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție. Nu este normal ca această persoană să fie privită drept vinovată, din momentul în care agentul constatator a încheiat procesul verbal de contravenție întrucât agentul administrativ care este agent constatator și organ care aplică sancțiunea, nu are rolul unei ,,instanțe’’ independente și imparțiale în sensul art.6 din C.E.D.O.
Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție impune ca sarcina probei să revină acuzării, și ca orice dubiu să profite ,,acuzatului’’.
În consecință, instanța constată că procesul verbal de contravenție nu constituie o dovadă certă, că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, ci este necesar ca agentul constatator să facă dovada realității celor consemnate în procesul verbal de contravenție.
În cauza de față, agentul constatator nu a făcut în nici un fel dovadă că fapta reținută în sarcina petiționarului, privind neacordarea de prioritate pietonilor, este adevărată.
Cu privire la contravenția a doua reținută în sarcina petentului, privind lipsa afișării ecusonului, contravenție pentru care a fost sancționat cu avertisment, nici prin obiecțiunile din cuprinsul procesului verbal și nici prin plângerea formulată nu a fost contestată de petent.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este în parte întemeiată, cu privire la prima contravenție reținută în sarcina petentului, și pe cale de consecință va admite în parte plângerea formulată de petentul B. A. Ș., va anula în parte procesul-verbal de contravenție, . nr._ din 26.06.2014, în sensul că exonerează petentul de sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 340 lei dispusă prin acesta, dispune restituirea permisului de conducere și menține restul sancțiunilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. A. Ș., domiciliat în C., ., nr.5, județul D. împotriva intimatului I. D.- Biroul Rutier C., cu sediul în C., ..50, județul D..
Anulează în parte procesul-verbal de contravenție, . nr._ din 26.06.2014, în sensul că exonerează petentul de sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 340 lei dispusă prin acesta, dispune restituirea permisului de conducere și menține restul sancțiunilor.
Definitiva.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2014.
Președinte Grefier
M. I. G. D.
Redactat MI/Tehnored GD
4 ex/09.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
