Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 9718/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 19.11. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.-judecător
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petentul M. R. în contradictoriu cu intimatul I. D. - SR D., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat A. G. pentru petent, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Avocat A. G. pentru petent, învederează instanței că renunță la administrarea probei testimoniale cu un martorul încuviințat prin încheierea de ședință din data de 19.11.2014 întrucât în autoturism nu se afla decât soția sa.
Nemaifiind cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterii pe fondul cauzei.
Avocat A. G., pentru petent, invocată nulitatea procesului verbal de contravenție întrucât acesta a fost întocmit cu încălcarea prev. art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 actualizat, întrucât acesta nu cuprinde în mod obligatoriu; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, posibilitatea achitării în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în procesul verbal, iar pe fondul cauzei într-o primă teză solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii, restituirea permisului de conducere iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului. .
Instanța a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 18.03.2014, petentul M. R. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Serviciul Rutier, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 11.03.2014, emis de I.P.J. D. – Serviciul Rutier C., solicitând în principal anularea acestuia și exonerarea de la măsurile dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
În motivarea plângerii, petentul arată că în fapt, la data de 11.03.2014 în jurul orei 7,20 se deplasa cu auto proprietate personală cu nr._ împreună cu soția sa pe DN 6 B în direcția Melinești – C..
În momentul în care a efectuat manevra de depășire linia, ce separă cele două benzi, era discontinuă.
După ce a efectuat această manevră și a revenit pe banda sa de mers la cca. 200 m, a fost oprit de un agent de poliție, care i-a solicitat actele la control și i-a comunicat faptul că a depășit pe linie continuă.
Deși i-a explicat petentul că pe porțiunea de drum pe care a efectuat manevra de depășire, linia de demarcație era discontinuă, acesta a refuzat să-l asculte și i-a întocmit procesul-verbal de contravenție contestat.
Pe cale de excepție, a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenție, deoarece aceasta a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 16 alin. 1 OG 2/2001.
Petentul arată că în procesul-verbal de contravenție atacat, nu există specificat nici numărul de puncte amendă, perioada de reținere a permisului de conducere și locul săvârșirii faptei, deoarece DN 6 B este drumul care leagă C. de Melinești, iar distanța dintre cele două localități este de 32 km.
Pe distanța de 32 km pot exista anumite porțiuni de drum, în care depășirea este interzisă, însă în actul sancționator nu se precizează cu exactitate locul, astfel încât petentul putea efectua manevra de depășire oriunde pe această distanță de 32 km.
A depus la dosar procesul-verbal contestat și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
La data de 06.05.2014 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate.Susține că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, invederează că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
Mai mult, susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
Solicită să se aibă în vedere disp. Art. 254 N.C.P.CIV., potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prev. de art. 254 al. 2 din același act normativ, întrucât în caz contrar, se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările și probele propuse de intimat raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și, în consecință menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție atacat în original, copie CI, taxă de timbru
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 11.03.2014, petentul fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzută de art. 120 lit h din OUG nr 195/2002 Rep, sancționată de art.100/3/e din OUG nr 195/2002 Rep,
S-a reținut în sarcina petentului, că, la data mai sus menționată, pe DN 6 B, a condus auto cu nr_, și a efectuat manevra de depășire a unui alt autovegicul, care circula în aceeași direcție de mers, în zona de acțiune a indicatorului ,, Depășirea interzisă" încâlcând marcajul longitudinal continuu.
Pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii de în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere
Se constată că procesul verbal a fost semnat de petiționar iar la obiecțiuni, agentul constatator a arătat că ,, Am depășit pe linie discontinuă,, .
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului de contravenție și în subsidiar în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Asupra legalității procesului-verbal atacat, din actele dosarului rezultă că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță și prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Din prevederile art. 16 ale OG 2/2001 rezultă că printre elementele pe care trebuie să le conțină procesul-verbal de contravenție este si descrierea faptei cu indicarea si a locului în care a fost săvârșită, însă necuprinderea acesteia nu atrage nulitatea absolută a actului administrativ atacat ci eventual o nulitate relativă virtuală cu condiția ca petentului să-i fi produs vreo vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.
Analizând procesul verbal de contravenție, instanță constată că în cuprinsul acestuia s-a menționat doar indicativul drumului, respective DN 6 B, ca loc al săvârșirii faptei, iar nu și kilometrul în dreptul căruia a fost fost constatată fapta, împrejurare prin care se aduce atingere dreptului la apărare al petentului, neputând fi analizate în concret susținerile agentului constatator sau petiționarului, vătămare care trebuie înlăturată prin anularea procesului verbal.
Pe de altă parte, referitor la temeinicia acestui proces verbal, instanța apreciază că trebuie verificat, în ce măsură aprecierea de plano, că fapta reținută în procesul verbal de contravenție corespunde realității, încalcă prezumția de nevinovăție a contestatorului.
Consacrarea constituțională a prezumției de nevinovăție este făcută de art.23 alin. 8, conform căruia până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Potrivit art. 20 alin.1, acest text trebuie interpretat în lumina Convenției Europene a Drepturilor Omului, care consacră în art.6 dreptul la un proces echitabil,iar în paragraful 2 al acestui articol, consacră dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, în sensul că ,, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa a fost legal stabilită’’.
Se pune problema de a verifica dacă materia contravențiilor ține de dreptul civil sau de dreptul penal. Curtea de la Strasbourg consideră noțiunea de ’’penal’’ ca fiind o noțiune autonomă, care nu se identifică cu sensurile pe care legislațiile statelor părți la Convenție le pot atribui acestui cuvânt, deoarece nu se poate lăsa la discreția statelor aplicarea garanțiilor pe care normele convenționale le consacră. . Curtea de la Strasbourg indică trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind ‚’’penală’’, în sensul art.6 din Convenție: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei și în sfârșit, natura și nivelul de gravitate al sancțiunii.Ca urmare, contravențiile, chiar dacă nu sunt calificate de dreptul intern ca fiind fapte penale, pot aparține domeniului penal, dacă ținem seamă de sancțiunile care pot fi aplicate persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții.
Față de acest aspect trebuie să i se asigure persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții, dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție. Nu este normal ca această persoană să fie privită drept vinovată, din momentul în care agentul constatator a încheiat procesul verbal de contravenție întrucât agentul administrativ care este agent constatator și organ care aplică sancțiunea, nu are rolul unei ,,instanțe’’ independente și imparțiale în sensul art.6 din C.E.D.O.
Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție impune ca sarcina probei să revină acuzării, și ca orice dubiu să profite ,,acuzatului’’.
În consecință, instanța constată că procesul verbal de contravenție nu constituie o dovadă certă, că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, ci este necesar ca agentul constatator să facă dovada realității celor consemnate în procesul verbal de contravenție.
În cauza de față, agentul constatator nu a făcut în nici un fel dovadă că faptele reținute în sarcina petiționarului sunt adevărate, cu atât mai mult cu cât petentul a formulat obiecțiuni în care nu a recunoscut săvârșirea acesteia., chiar în cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat..
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este în mod evident întemeiată, urmând ca, în baza art. 34 din O.G. 2/ 2001, să o admită, să exonereze petentul de plata amenzii contravenționale stabilita prin acesta în sumă de 340 lei și să dispună restituirea permisului de conducere.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. R., domiciliat în C., .. 18, ., . în contradictoriu cu intimatul I. D. –SERVICIUL RUTIER D., cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/11.03.2014 întocmit de intimat, exonerează petentul de plata amenzii contravenționale stabilita prin acesta de 340 lei și dispune restituirea permisului de conducere.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11. 2014.
Președinte Grefier
M. I. G. D.
Redactat MI/Tehnored GD
4 ex/09.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Accesiune. Sentința nr. 276/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
