Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 24993/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 21 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta V. A., împotriva procesului verbal de contravenție . 14, nr._ încheiat la data de 02.06.2014 de intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reluând cauza la a doua strigare la sfârșitul ședinței se constata lipsa părților .
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 94 N.C.p.civ. și art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța, după ascultarea părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de șase luni.
Instanța, constatând că proba cu înscrisuri, este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 NCPCiv, o încuviințează.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la data de 23.06.2014, petenta V. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- CESTRIN anularea procesului verbal . 14 nr._ din data de 02.06.2014 prin care a fost sancționat cu 250 lei, pe motiv că în data de 22.12.2013 ar fi circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 65 km 15 plus 550 în localitatea Pielești fără a deține rovinieta valabilă.
Solicită pe această cale anularea procesului verbal având în vedere că la data aplicării amenzii nu era proprietara autovehiculului.
Instanța, din documentele pe care le anexează urmează sa constate ca, aplicarea sancțiunii s-a făcut in mod eronat pe numele petentei având in vedere ca, la data aplicării sancțiunii contravenționale nu mai detinea autovehiculul cu nr de inmatriculare_ .
Astfel, in data de 30 12 2011 prin contractul de vânzare cumpărare pe care vi-1 anexează a înstrăinat autovehiculul marca Doge cu nr. de inmatriculare_ către numitul Saracin M..
De asemenea in acest sens va anexează si adresa Politiei Jud. D.-Serviciul înmatriculării nr_ din 22 02 2013 care atesta ca acest autovehiculul cu număr de înmatriculare_ a trecut din proprietatea petentei în proprietatea numitului Saracin M..
Totodată in sensul radierii autovehiculului de pe numele petentei depune si adresa Primăriei mun. C. din data de 16 01 2012 care atesta ca la data aplicării sancțiunii contravenționale nu mai deținea autovehiculul cu nr de inmatriculare_ .
Pentru aceste considerente, consideră ca in mod eronat a fost aplicata sancțiunea contravenționala in sarcina petentei atat timp cat nu se fac vinovata de incalcarea prevederilor legale statuate prin OG nr 15/2002.
Având in vedere cele menționate mai sus urmează sa observe lipsa vinovăției sale cu privire la contravenția reținuta prin procesul verbal, solicitând pe aceasta cale instanței, sa dispună anularea procesului verbal si exonerarea de la plata amenzii.
In drept s-au invocat dispozițiile art 31 din OG nr. 2/2001
A depus la dosar, procesul verbal de contravenție contestat, xerocopie CI, copie adresa Politie Jud. D. nr_/22 02 2013, copie contract de vanzare-cumparare, copie adresa Primăria C. din 16 01 2012.
La data de 14.07.2014, petenta a depus cerere de complinire a acțiunii la care a anexat taxa de timbru în valoare de 20 de lei.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției . 14 nr._ ca fiind temeinic și legal.
In fapt, la data de 22.12.2013, pe DN 65 Km 15+550 m, pe raza localității Pielești, jud. D., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând numitei V. A., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 02.06.2014, a fost întocmit procesul verbal de contravenție.
Potrivit dispozițiilor art.1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Instanța solicită să observe că procesul verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul
constatator S. A., cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Contractul de vânzare-cumpărare nu este suficient pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Contractul de vânzare-cumpărare este un înscris sub semnătură privată.
Data acestor înscrisuri poate fi opusă terților decât dacă au fost înregistrate conform art.1182 c.civil la o instituție publică, din ziua în care a fost înscris într-un registru public, din ziua morții celui care l-a încheiat sau din ziua în care a fost trecut în extras de către funcționari publici, cum ar fi punerea de sigilii sau pentru efectuarea de inventare. Sistemul promovat de codul civil urmărește să nu fie opuse terților înscrisuri care pot fi antedatate, astfel încât, prin aplicarea la situația de față, să nu fie trecută în documente o dată anterioară săvârșirii faptei, deși transferul dreptului de proprietate să fi operat la o dată ulterioară săvîrșirii faptei contravenționale. Acest tip de înscrisuri au forță probantă doar între părțile contractante.
Din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petentul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Înscrierea in cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de parti opozabil si persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea ei se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic fata de terți, el producând efecte doar intre părțile contractante, nu si fata de terți. Din moment ce petentul este înscris in continuare in evidentele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art.9, alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 prevede posibilitatea legala de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI - D.R.P.C.I.V., iar părțile contractante au obligația legala de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului nr. 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare cumpărare nu poate fi opus intimatei, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine petentului.
Astfel, singura persoana vinovata de a fi circulat fără a deține rovinieta valabila este persoana fizica sau juridica, care are in proprietate sau poate folosi in baza unui drept legal vehiculul, menționata in certificatul de înmatriculare si care figurează in baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, neavând nicio relevanta faptul ca pana la momentul constatării contravenției au intervenit contracte de instrăinare a vehiculului sau de cedare a folosinței acestuia, chiar având data certa, dar care nu au fost înregistrate pentru opozabilitate la autoritățile competente, in conformitate cu art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002, raportat la dispozițiile Ordinului nr. 1501/2006 al Ministrului Administrației si Internelor.
Pentru aceste motive solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ ca fiind temeinic și legal.
În temeiul art. 411 (1), pct.2 N.C.P.C., solicită judecarea și în lipsă a prezentei cauze.
În drept, își întemeiază prezenta în baza dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
La acest termen de judecată, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 02.06.2014 de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, petenta V. A. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România constând în circularea pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, cu sanctiunea amenzii în cuantumul de 250 de lei.
Prin procesul verbal sus menționat s-a reținut că la data de 22.12.2013, ora 01.58, pe DN 65 km 15+550 m pe raza localității Pielești, jud . D., a circulat autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, aparținând petentei, fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, constând în circularea pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, cu sanctiunea amenzii în cuantumul de 250 de lei.
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petentă.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu celelalte cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Potrivit art. 9 alin. 2 din din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, ”incepând cu data de 01.10.2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției. La alineatul 3 se prevede că ” În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012.
Din inscrisurile depuse la dosar de petentă, rezultă că la momentul surprinderii in trafic a autoturismului cu nr. de inmatriculare_, respectiv data de 22.12.2013, nu avea achitata rovinieta.
Susținerea petentei in sensul că in mod greșit s-a reținut in sarcina sa contravenția in condițiile in care a intrăinat dreptul de proprietate asupra autoturismului, nu este fondată.
Instanța constată că petenta nu a respectat până la capăt procedura pentru vânzarea unui autovehicul folosit. Astfel, după încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru autovehicul folosit aceasta trebuia a să se prezinte, împreună cu cumpărătorul, la serviciul circulație unde era înmatriculat autoturismul ce a făcut obiectul contractului cu acest contract, cu cartea de identitate a autoturismului, cu certificatul de înmatriculare și cu plăcile cu nr de înmatriculare unde trebuia să completeze certificatul de radiere pentru a radia autoturismul de pe numele său și a-l înmatricula pe numele cumpărătorului, care trebuie să achite și taxa de înmatriculare, in condițiile Ordinului nr. 1501/2006.
Potrivit art. 24 alin. 2 lit. d din Ordinul nr. 1501/2006 " Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data:… trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane".
Petenta nu a făcut dovada că a respectat această procedură și că a finalizat operațiunea de vânzare cumpărare prin radierea autoturismului de pe numele său și înmatricularea pe numele cumpărătorului.
Mai mult, instanța apreciază că proprietatea asupra unui autoturism se dovedește cu copia cărții de identitate a autoturismului, copie pe care petenta nu a depus-o la dosar .
Prin urmare, instanța nu poate să rețină susținerea petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate, deoarece aceasta nu a făcut dovada că, în actele autoturismului, petenta nu mai figurează ca proprietar. Contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar nu sunt în măsură să facă dovada susținerilor petentului.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale principale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petenta V. A., cu domiciliul în C., .. 193, jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție . 14, nr._ încheiat la data de 02.06.2014 de intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN SA, cu sediul în București, . 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh. CCE/4ex/06.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2788/2014.... → |
|---|
