Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 22109/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2014
Ședința publică din data de 21.11.2014
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S. T. ROMANIA COMMUNICATIONS SA și pe intimata POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta prin avocat R. M., lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
În conformitate cu prevederile art. 131 NCPC instanța își verifică competența generală, materială, teritorială a instanței.
În temeiul art. 94 NCPC și art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, instanța constatã cã este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind de o lună de zile, având în vedere complexitatea cauzei, raportat la obiectul acesteia, probatoriul ce se impune a fi administrat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe propunere de probe.
Avocat R. M. pentru petentă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează petentei și intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat R. M. pentru petentă solicită admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar, având în vedere lipsa pericolului social al faptei, înlocuirea sau diminuarea amenzii în cuantum de 3000 lei la minimul prevăzut de lege, de 1000 lei. Arată că lucrările au presupus un minim de disconfort și au fost efectuate cu acordul locatarilor, în beneficiul acestora, scopul urmărit fiind unul licit și lipsit de urmări. În ceea ce privește nelegalitatea procesului verbal de contravenție arată că era necesar ca agentul constatator să indice actul normativ care stabilește necesitatea obținerii autorizației de construire, legea stabilind și excepții de la construirea și efectuarea de lucrări. Cu privire la netemeinicia procesului-verbal arată că organele de poliție au precizat că au procedat la efectuarea de verificări ca urmare a sesizărilor primite de la mai mulți proprietari din imobilele în care societatea execută lucrări, însă acestea nu probează situația de fapt din prezenta cauză, neavând nicio legătură cu lucrările efectuate, acestea aparținând unor locatari din alte zone/cartiere ale orașului. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.06.2014, sub nr._, petenta S. ROMTELECOM SA, în contradictoriu cu intimatul C. L. al Municipiului C. – Poliția Locală a Municipiului C., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8878 din data de 14.05.2014 și anularea sancțiunilor și a obligațiilor ce au fost impuse societății. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amnezii contravenționale cu sancțiunea avertismentului sau reducerea cuantumului amenzii până la valoarea minimului prevăzut de lege.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că la data de 20.05.2014 a primit la sediul societății din București procesul-verbal de contravenție mai sus menționat prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei și s-a dispus oprirea imediat a lucrărilor și . că a fost constatată efectuarea de lucrări de construire a unei rețele de comunicații prin crearea altor trasee față de cele existente, cu străpungerea planșeelor dintre etajele blocului I 19 situat în C., ., fără autorizație de construire.
Petenta a precizat că deși în actul contestat se face vorbire de o notă de constatare, acest înscris nu i-a fost comunicat. De asemenea, petenta a învederat instanței faptul că numitul G. M.-M. a dat curs invitației telefonice de a se prezenta la sediul intimatei la 14.05.2014, ocazie cu care 4 agenți de poliție i-au solicitat să semneze și să primească mai multe procese-verbale de contravenție privind efectuarea de către petentă în calitate de beneficiar, a unor lucrări în blocuri de pe raza Municipiului C. fără a deține realitate, aceasta este o sancțiune netemeinică și nelegală.
A menționat petenta că procesul-verbal este nelegal, sancționarea societății petente nu are la bază un temei de drept. Astfel, societatea a fost sancționată în baza dispozițiilor art. 26 lit. a din Legea 50/1991. Însă, era necesar ca agentul constatator să indice actul normativ prin care se stabilește necesitatea obținerii autorizației și care literă de la art. 3 din Legea nr. 50/1991 nu a fost respectat, cu atât mai mult cu cât art. 3 prevede și anumite excepții de la obținerea autorizației și de la sancționare.
Petenta a mai arătat că agentul constatator s-a limitat doar la o descriere sumară a faptei, fără a indica temeiul de drept care o incriminează, astfel că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 OG 2/2001.
A precizat petenta că urmare a încălcării dreptului la apărare, organul constatator a sancționat în mod eronat petenta, reținând în sarcina acesteia împrejurarea că este autorul faptei contravenționale. Astfel, lucrarea efectuată se circumscrie proiectului de modernizare a infrastructurii de telecomunicații în vederea racordării condominiilor la rețeaua metropolitană de fibră optică în vederea asigurării accesului clienților săi la o gamă de noi servicii de telecomunicații performante (televiziune, inclusiv prin internet – IPTV, internet de mare viteză și voce- telefonie), fiind precedată de acordul proprietarilor de locuințe din . realizarea acestui obiectiv, petenta în calitate de beneficiar, a contractat efectuarea lucrărilor de dezvoltare a rețelei cu . în calitate de furnizor/antreprenor, părțile stabilind prin art. 5.2.1 din contractul-cadru de prestări servicii lucrări civile – proiecte nr._ .444, că toate autorizațiile și avizele necesare pentru realizarea acestui contract vor fi obținute de furnozor, astfel cum va fi stabilit de beneficiar și menționat în comanda relevantă.Astfel, responsabilitatea obținerii autorizației de construire revenea furnizorului și în concluzie, culpa pentru efectuarea lucrărilor neautorizate constatate de agentul poliției locale îi aparține acestuia, o eventuală responsabilitate a beneficiarului petenta, rezultând doar în mod indirect.
Petenta a arătat că procesul-verbal de contravenție este netemeinic, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține contravenția prevăzută de art. 26 al. 1 lit. a Legea 50/1991.
Astfel, a menționat că încă din anul 1970 petenta a efectuat lucrări autorizate de construire rețele de comunicații la nivelul întregului municipiu, inclusiv rețele interioare în blocurile de locuințe care au fost racordate la sistemul de telecomunicații pentru a beneficia de serviciul de telefonie. Având în vedere că rețelele și sistemele de telecomunicații fac parte din structurile care asigură servicii de utilitate publică de interes național, a căror afectare produce efecte negative majore în economie, petenta avea obligația de a adopta măsuri pentru administrarea, exploatarea și întreținerea permanentă într-o stare corespunzătoare scopului pentru care au fost create, în vederea racordării blocului la rețeaua metropolitană de fibră optică în anul 2014, petenta a efectuat lucrări la infrastructura deja existentă, motiv pentru care a solicitat acordul Asociației de proprietari. Astfel, pe fiecare palier al scării s-au montat componentele setului de securizare al rețelei, iar lucrările de racord efectuate au presupus un minim de disconfort. Acordul dat de Asociația de proprietari a fost unul favorabil.
Față de aspectele anterior prezentate, solicită să se constate că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, care să poată atrage răspunderea contravențională a societății petente.
A solicitat instanței să constate că societatea nu trebuia să obțină autorizație de construire pentru lucrările de racord efectuate.
Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale, petenta a arătat că sancțiunea aplicată este drastică față de situația concretă existentă în cauză, efectuarea lucrărilor făcându-se cu acordul proprietarilor de locuințe din . beneficiul acestora, scopul urmărit fiind unul licit și lipsit de urmări.
A depus la dosar procesul-verbal contestat și copie plic, extras din contractul-cadru de prestări servicii lucrări civile nr._ .444, acord referitor la modernizarea infrastructurii de telecomunicații.
În baza dispozițiilor art. 411 alin. 2 NCPC, petenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
La data de 01.08.2014 intimata a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În fapt, intimata a arătat că sancțiunea aplicată se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, dispozițiile art. 3 prevăzând obligativitatea obținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, lucrările executate de contravenient fiind încadrate în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 ce necesită existența autorizației de construire precum și respectarea acesteia, iar sancțiunea pentru această faptă este de natură contravențională prin aplicarea amenzii prevăzută de Legea 50/1991.
A invocat intimata și prevederile art. 28 din Legea 50/1991 republicată, potrivit cărora odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor precum și după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Intimata a arătat că actul sancționator cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, intimata a precizat că dispozițiile art. 26 alin.6 din Legea 50/1991 prevăd în mod expres că în condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment.
Intimata a precizat că, din textele legale menționate, rezultă că fapta petentei este certă (realizarea unei construcții fără respectarea autorizației de construire) are caracter contravențional, iar dreptul de a constata contravenția nu a fost prescris, procesul-verbal de contravenție contestat bucurându-se de prezumția de legalitate până la dovada contrară, ori petenta nu a dovedit contrariul temeiniciei și legalității actului contestat.
Consideră că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar actul sancționator a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001 și Legii 50/1991 R., având în vedere că s-a ales sancționarea faptei cu amendă de 3000 lei pe o scară reglementată de Legea 50/1991 pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. b de la 3000 lei la 10.000 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. NCPC și Legea nr. 50/1991 republicată, Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și a Locuinței nr. 839/2009.
A anexat la întâmpinare: nota de constatare nr. 8878/14.05.2014, planșe foto efectuate la fața locului, sesizări.
La data de 01.10.2014 petenta a depus la dosar precizare prin care a învederat că începând cu data de 05.09.2014 și-a schimbat denumirea în T. Romania Communications SA și răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat cele menționate în plângerea contravențională.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8878 din data de 14.05.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 de lei conform art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991. Totodată s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor și . la data de 14.08.2014.
S-a reținut în procesul-verbal contestat că la data de 13.05.2014, în calitate de proprietar al rețelei, petenta a executat lucrări de construire a unei rețele de telecomunicații prin crearea altor trasee față de cele existente, cu străpungerea planșeelor dintre etajele blocului I 19 din ., fără autorizație de construire conform notei de constatare nr. 8878 din data de 14.05.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate potrivit art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001, deoarece nu a fost indicat actul normativ prin care se stabilește necesitatea obținerii autorizației, instanța reține că sancțiunea care intervine în acest caz este sancțiunea nulității virtuale care presupune dovedirea producerii unei vătămări prin încheierea procesului-verbal în acest mod, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 republicată constituie contravenție următoarea faptă, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerată infracțiune: executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.
Totodată, potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.50/1991 republicată construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a)lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
În cauza de față, instanța constată că lucrările efectuate de către petentă, respectiv străpungerea planșeelor dintre etajele unui imobil și crearea unor trasee noi, reprezintă lucrări de construire și modificare a celor deja existente ce se încadrează în categoria celor prevăzute la art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 pentru care este obligatorie existența autorizației de construcție, astfel că nu pot fi primite susținerile petentei în sensul că nu era necesară obținerea autorizației de construire.
În ce privește susținerea petentei în sensul că responsabilitatea obținerii autorizației de construire revenea furnizorului, conform art. 5.2.1 din contractul-cadru de prestări servicii lucrări civile – proiecte nr._ .444, astfel că nu poate fi angajată răspunderea sa contravențională, instanța o apreciază ca nefondată. Astfel, contractul invocat de petentă nu este opozabil organului constatator care a constatat fapta, urmând ca furnizorul să răspundă în baza contractului față de petentă pentru prejudiciile cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor asumate.
Față de cele expuse, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că față dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea contravențională principală aplicată, respectiv amenda în cuantum de 3.000 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă, având în vedere modalitatea de comitere, urmarea produsă, apreciind că se impune reducerea amenzii aplicate de la suma de 3.000 lei la suma de 1.000 lei., respectiv minimul prevăzut de lege.
În raport de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va dispune modificarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8878 din data de 14.05.2014, în sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate prin acesta de la suma de 3.000 lei la suma de 1.000 lei, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S. T. ROMANIA COMMUNICATIONS SA, cu sediul în București, ., nr. 3-5, Clădirea City Gate- Turnul de Nord, . 1, în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI C. - POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 22, județul D..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8878 din data de 14.05.2014, în sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate prin acesta de la suma de 3.000 lei la suma de 1.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1203/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4493/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
