Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 4363/215/2014
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 23.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul G. M. T., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – BIROUL RUTIER C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat P. M., pentru petent și martorul C. M.-C., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă.
Se audiază, sub prestare de jurământ, martorul C. M.-C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, apărătorul petentului arată că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că apărătorul petentului este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Avocat P. M., pentru petent, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de plata amenzii și restituirea permisului de conducere. Apreciază că în cauză trebuie pusă în discuție prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție având în vedere că abaterea a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, deși acesta este împuternicit de către autorități. Cu martorul audiat în cauză s-a dovedit că lucrurile au stat altfel. Totodată, situația de fapt reținută de agentul constatator nu este confirmată de acea înregistrare, despre care se face vorbire, dar care nu a fost prezentată în instanță. De altfel, art. 135 lit. h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 reglementează că obligația de acordare a priorității de trecere se referă la pietonii aflați pe sensul de mers al conducătorului auto. În speță, așa cum rezultă și din declarația martorului, petentul a efectuat virajul la dreapta, deși în procesul verbal se reține că virajul ar fi fost efectuat la stânga.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.02.2014 sub nr._, petentul G. M. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Biroul Rutier C., a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/24.01.2014, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovată de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petentul a arătat că, în fapt, la data de 24..01.2014, în jurul orei 09,30, se deplasa cu autoturismul personal dinspre Facultatea de Agronomie către casă, cartier 1 Mai iar după ce a trecut de Muzeul Olteniei, a efectuat virajul la dreapta și a pătruns pe .>
După aproximativ 100-150 metri petentul arată că a fost oprit de un echipaj de poliție și după ce i-au fost verificate documentele unul dintre agenți i-a comunicat că îi va reține permisul de conducere întrucât nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii.
Petentul a mai precizat că la acea dată pe . efectuau lucrări de amenajare a trotuarului din fața parcului, astfel că pietonii erau nevoiți să ocolească zona respectivă și să se deplaseze pe partea carosabilă. Fiind o stradă cu sens unic circulația nu era însă grav afectată.
De asemenea, petentul a arătat că este de notorietate că intersecția respectivă, a străzilor Madona D. și Ghe. B. este foarte aglomerată întrucât și din sens opus, adică dinspre Inspectoratul Școlar circulă multe mașini.
Petentul a arătat că înainte de a efectua virajul la dreapta către . avea prioritate, a oprit și a lăsat un alt conducător auto, care se deplasa din sens opus, să treacă în fața sa întrucât îl rugase, semnalizându-i din faruri și observase că mașinile din față staționau pentru că nimeni din rândul său nu le cedase prioritatea.
Cum trecerea de pietoni era amplasată chiar la intrarea pe . la 1-2 metri de unde oprise, petentul apreciază că nu avea cum să nu acorde prioritate în situația în care pe aceasta ar fi fost angajate persoane în traversare, căci ar fi însemnat să le lovească.
Pe de altă parte, dacă prin fața sa a trecut un alt autoturism, nu putea fi un pieton.
Un aspect extrem de important îl reprezintă faptul că echipajul de poliție era staționat la aproximativ 50-100 m după stația de autobuz, amplasat pe partea cu Biserica Madona D., după o curbă la dreapta, fapt care împiedica în mod evident vizibilitatea. De altfel, agentul care l-a oprit se afla pe banda din stânga a străzii însă și din acel loc era imposibil să observe cu exactitate ce s-a întâmplat.
Dovada este dată de faptul că în procesul –verbal s-a consemnat în mod cu totul nereal că petentul a efectuat viralul la stânga de pe . că se deplasa dinspre Inspectoratul Școlar. În atare situație, agentul constatator ori a confundat autoturismul petentului cu altul al cărui conducător auto chiar nu a acordat prioritate ori în mod cert nu a observat ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.
După ce i-a comunicat că îl va sancționa petentul arată că i-a spus agentului că a oprit în intersecție, că nu a existat nici un pieton pe trecere și că probabil face o confuzie, acesta comunicându-i însă că deține înregistrarea video, însă a refuzat să îi prezinte dovada, motivând că nu are nicio obligație în acest sens.
Petentul i-a cerut să îi precizeze care este pietonul, din ce parte a străzii a traversat și să meargă să îl identifice, fapt care l-a deranjat pe agentul constatator și l-a determinat să le ceară, atât petentului, cât și persoanelor care se mai aflau în mașină, să rămână în mașină, deplasându-se la echipajul de poliție de unde a revenit cu procesul-verbal completat.
Petentul a mai precizat că inițial a refuzat să semneze procesul verbal însă în cele din urmă a semnat întrucât i s-a spus că altfel nu i se va înmâna un exemplar al acestuia.
În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. 195/2001 și O.G. 2/2001.
În susținerea plângerii au fost depuse la dosar originalul procesului verbal de contravenție contestat și, în xerocopie, dovada . nr._/04.01.2014.
La data de 21.02.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii .și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele. împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Intimatul a mai menționat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu un martor, probe apreciate de instanța ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus la dosar exemplarul doi al procesului verbal de contravenție iar în cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul C. M.-C., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/24.01.2014 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 135 lit. h) din R.A. O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petentul a condus autoturismul marca Cielo cu numărul de înmatriculare_ pe . efectuarea virajului la stânga pe . acordat prioritate de trecere la un pieton care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni semnalizată cu indicator pe marcajul aflat în intersecție, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și declarația martorului C. M.-C. audiat, conform căruia în momentul trecerii autoturismului condus de petent nu se afla nici un pieton angajat în traversare pe trecerea de pietoni, instanța reține că petentul a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de agentul constatator, prezumția de temeinicie fiind răsturnată sub acest aspect.
Pe cale de consecință, instanța va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul G. M. T., având C.N.P._, cu domiciliul în C., .. 69, ., ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – BIROUL RUTIER C., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 24.01.2014 și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în sumă de 340 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 23.09.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
4 ex. / 08.10.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 70/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
