Plângere contravenţională. Sentința nr. 2552/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2552/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 33128/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2552
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.
Grefier-D. G.
Pe rol, judecarea cauzei civile formulată de petentul B. A. O. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. S. L., pentru petent, lipsind petentul și reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională".
Av. S. L., pentru petent, depune delegație.
Verificând, din oficiu, competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 2 C., având în vedere dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție probele solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Av. S. L., pentru petent, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei. Depune sentința civilă nr._/25.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013.
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este admisibilă putând duce la soluționarea cauzei.
Av. S. L., pentru petent, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 deschide dezbaterile asupra fondului.
Av. S. L., pentru petent, având cuvântul, a solicitat admiterea plângerii, invocând, totodată, nulitatea absolută a procesului-verbal, având în vedere că, la încadrarea în drept a faptei, agentul constatator nu precizează articolul și legea pentru fiecare faptă în parte, mai mult, dispune atât sancționarea petentului cu amendă, cât și cu avertisment. Pe fondul cauzei, a arătat că petentul nu este vinovat de săvârșirea vreuneia dintre contravențiile reținute în sarcina sa, invocând cauze CEDO, precizând, de asemenea, că intimatul nu are nicio probă în combaterea celor susținute de către petent, sarcina probei revenindu-i intimatului.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin cererea înregistrată la data de 08.10.2013 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ petentul B. A. O. în contradictoriu cu intimatul I. D. a formulat plângerea contravențională împotriva procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 02.10.2013, solicitând anularea acestuia, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii în sumă de 320 lei și înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 02.10.2013 se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar la intersecția Sărari- Calea București a fost oprit de un agent al Poliției Rutiere pe motiv că nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric, el crezând că a fost oprit pentru că nu purta centura de siguranță.
Mai arată că nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat, fiind oprit la o distanță considerabilă de intresecție.
În dovedire a depus la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal . nr._ din data de 02.10.2013, în copie cât și în original, copie dovada . nr._, copie CI.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 28.11.2013 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, susține intimatul, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil și că deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 a acestui act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
Se mai arată că, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și că nu dețin material probator.
Astfel, procesul verbal de contravenție în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de petent, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, este admisibilă putând duce la soluționarea procesului.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 02.10.2013, petentul B. A. O. a fost sancționat pentru că, la aceiași dată, a condus autoturismul Dacia, cu număr de înmatriculare_ pe Calea București, iar la intersecția semaforizată cu . pe culoarea roșie și nu a purtat centura de siguranță.
Faptele reținute în sarcina petentului sunt prevăzute de dispozițiile art. 52, alin.1 din H.G. 1391/2006 potrivit cărora la semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului, fiind sancționată de prevederile art. 100, alin 3, lit. d din O.U.G. 195/2002, și de dispozițiile art. 36 alin 1 din OUG 195/2002 potrivit cărora conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, fiind sancționată de prevederile art. 99 alin 1 din O.U.G. 195/2002.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat o cauză care ar putea atrage nulitatea procesului verbal, în sensul că agentul constatator nu a indicat încadrarea juridică a faptei și a aplicat două sancțiuni.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent instanța constată că nu este întemeiat întrucât agentul constatator a indicat actul normativ în care sunt prevăzute cele două contravenții reținute în sarcina sa, respectiv Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 și O.U.G. 195/2002, acesta fiind sancționat cu amendă în cuantum de 320 lei și avertisment având în vedere că în sarcina petentului s-a reținut săvârșirea a două contravenții.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că el nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat instanța nu poate reține că, aspectele expuse de aceasta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de niciun mijloc de probă administrat în cauză.
Mai mult decât atât, instanța reține că chiar cu prilejul întocmirii procesului-verbal, petentul a declarat că „nu sunt mențiuni” semnând fără rezerve mențiunea consemnată cu privire la atitudinea sa față de faptele imputate, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptelor imputate de agentul constatator, astfel că simpla negare a situației de fapt, nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 02.10.2013 instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului B. A. O. încălcarea prevederilor art. 52 din H.G. 1391/2006 referitoare la nerespectarea culorii roșii a semaforului electric și a prevederilor art. 36 alin 1 din O.U.G. 195/2002 referitoare la nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei( 320 + avertisment ), sancțiuni ce corespund gradului de pericol social al faptelor și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, amenda fiind corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal, petentului fiindu-i aplicat cuantumul minim al amenzii prevăzute de lege, astfel că instanța apreciază că sancțiunea este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii. Tot astfel este legală și sancțiunea complementară privitoare la suspendarea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice.
Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 02.10.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. A. O., domiciliat în Boureni, nr. 13, jud. D. în contradictoriu cu intimatul I. D. Serviciul Politiei Rutiere, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2014.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. CFD./Tehnored. D.G.
4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9424/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1172/2014.... → |
|---|
