Plângere contravenţională. Sentința nr. 2791/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2791/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 41624/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2791/2014
Ședința publică din data de 27 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent B. C. și pe intimat I. D. - SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal si asistat de av. D. V., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul a comunicat cazierul auto al petentului, după care,
Instanța, din oficiu, in temeiul art. 131 NCPC, procedează la verificarea competentei materiale, generale si teritoriale a Judecătoriei C., cu soluționarea cauzei, totodată instanța constată că potrivit art. 94 NCPC, art. 32 alin. 2 OG 2/2001R, este competenta material, general si teritorial să soluționeze cauza.
. dosarul cauzei copie CI petent.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe:
. cu înscrisuri si proba testimonială cu martorii Ravas D. L. si P. D., care sunt prezenți in sala de judecată.
Constatând că proba cu înscrisuri si proba cu martorii Ravas D. L. si P. D., solicitate de petent și intimat pentru dovedirea motivelor invocate in plângere si întâmpinare, sunt admisibile si pot sa ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 254, 255, 258 NCPC, instanța le încuviințează .
În temeiul art. 238 alin. 1 NCPC, având în vedere obiectul cauzei si probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la 3 luni durata necesara pentru cercetarea procesului.
În temeiul art. 318-321 NCPC instanța procedează la ascultarea martorilor Ravas D. L., CNP_ și P. Dumiru, CNP_, sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 NCPC, declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța in conformitate cu prevederile art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
. principal, admiterea plângerii așa cum a fost formulată si precizată, anularea procesului-verbal de contravenției contestat, radierea punctelor de penalizare, exonerarea de la plata amenzii si restituirea permisului de conducere, iar in subsidiar admiterea plângerii in parte, anularea parțiala a procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii, radierea punctelor de penalizare și restituirea permisului de conducere, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.12.2013 sub nr._, petentul B. C., a chemat in judecată pe intimatul I. D. – SERVICIUL RUTIER C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună in principal, admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/04.12.2013, exonerarea de la plata amnezii in cuantum de 1220 lei, radierea punctelor de penalizare si restituirea permisului de conducere, iar . sa admită plângerea in parte, să anuleze parțial procesul-verbal de contravenție anterior menționat, exonerarea de la plata amenzii, radierea punctelor de penalizare si restituirea permisului de conducere.
In motivarea plângerii, petentul a arătat ca in data de 04.12.2013, in jurul orelor 09:30, in timp ce se deplasa cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe ., ieșind din parcarea laterala a Primăriei C. din fata Prefecturii D., a fost oprit de un echipaj de politie care i-a solicitat documentele la control. În acel moment, i-a adus la cunoștința agentului constatator ca nu are actele asupra sa, insa i–a solicitat să meargă împreuna la DGRFP D., pentru a i le prezenta, întrucât acolo lucrează.
Petentul a mai arătat că s-a deplasat împreuna cu agentul constatator la instituita unde lucrează pentru a-i prezenta actele, moment in care s-au întâlnit cu martora Răvas D. L., cerându-i acesteia sa aștepte împreuna cu agentul constatator, pana se întoarce cu actele de identitate si ale mașinii. Când a revenit la mașina, agentul constatator i-a verificat actele, iar nervos fiind, i-a spus ca l-a indus in eroare cu privire la numele si domiciliu său, motiv pentru care i-a întocmit procesul verbal de contravenție pentru faptul ca nu a avut asupra lui actele de identitate si ale autoturismului, precum si pentru efectuare manevrei de virare pe interzis.
De asemenea, petentul a mai precizat că cele prezentate in actul sanctionator nu sunt conforme cu realitatea întrucât purta centura de siguranța, nu a efectuat depășiri neregulamentare si nu a indus agentul constatator in eroare cu privire la identitatea sa.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, Legea 61/1991.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat in original, dovada achitării taxei judiciare de timbru, împuternicire avocațiala, delegație de substituire, și a propus spre audiere pe martorii R. D.-L. si P. D..
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
La data de 30.01.2014 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 30.01.2014, s-a dispus efectuarea unei adrese către I. D. pentru a se comunica cazierul auto al petentului, relațiile solicitate fiind înaintate prin adresa nr._/05.02.2014.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri iar pentru petent, și proba testimonială cu martorii Ravas D. L. si P. D., audiați in cauza, ale căror declarații se află consemnate si atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 04.12.2013, petentul B. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1220 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. C. pe sensul opus de deplasare, din parcarea din dreptul Primăriei C., către . fără a purta centura de siguranță. De asemenea, nu a avut asupra sa documentele personale și ale autoturismului, și a declarat verbal că se numește P. D., născut la 27.01.1961, în B., domiciliat în mun. C., ., .. La momentul constatării faptelor, contravenientul se află singur în autoturism.
Petentul a semnat procesul-verbal consemnându-se că, ulterior, a prezentat actul de identitate și permisul de conducere. De asemenea, au fost consemnate și obiecțiunile petentului - "Nu am fost pe interzis. Am venit din parcarea Primăriei, pe .>
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Sub acest aspect, reține instanța că agentul constatator a descris în mod detaliat faptele, cărora le-a dat o calificare juridică corectă - art. 101, alin. 3, lit. d, art. 99 alin. 2 și art. 101 alin. 1, pct. 18 din OUG nr. 195/2002R corob. cu art. 36 alin. 1 și art. 147 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002, precum și art. 3 pct. 31 corob. cu art. 4 alin. 1 lit. a din legea nr. 61/1991R (forma în vigoare la data de 04.12.2013) - așa cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanță.
Prin urmare, cum petentul, deși a uzat de toate garanțiile privind dreptul său de apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentului în săvârșirea contravențiilor constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că acesta se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție, neinfirmate în cursul cercetării judecătorești de către petent, prin administrarea unui probatoriu convingător, veridic, pertinent și concludent.
În acest sens, instanța reține că petentul recunoaște că a circulat pe sectorul de drum menționat în cuprinsul actului sancționator, acesta fiind oprit și sancționat contravențional în urma unui control în trafic.
Referitor la declarația martorului P. D., instanța o va înlătura în integralitate, evenimentele relatate de martor fiind o simplă ipoteză fictivă, prezentată instanței cu scopul exclusiv de a obține exonerarea de răspundere a petentului. Pentru a aprecia de această manieră, convingerea instanței se întemeiază pe următoarele argumente ce urmează să fie expuse în continuare.
În primul rând, modalitatea de derulare a evenimentelor prezentată de martor reprezintă, în esență, un rezumat al apărărilor petentului din cuprinsul plângerii. Astfel, reține instanța că, în procesul-verbal întocmit petentului, agentul constatator a menționat expres că partea se afla singură în autoturism. În aceste condiții, ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, petentul l-a prezentat pe numitul P. D., persoana propusă și audiată ca martor, aceasta fiind și persoana a cărei identitate petentul și-a însușit-o pe nedrept la momentul legitimării de către agenții constatatori, conduită procesuală ce nu poate fi interpretată decât ca fiind un comportament speculativ al petentului, care și-a construit și a urmărit o strategie de apărare contrară exercitării cu bună-credință a drepturilor și obligațiilor procesuale, în limitele prevăzute de lege, potrivit art. 12 NCPC.
Convingerea instanței se mai bazează, de asemenea, și pe aspectele necredibile prezentate chiar de martorul audiat, coleg de serviciu al petentului, în sensul că acesta a susținut că autoturismul petentului era parcat în zona Prefecturii, unde cei doi au și purtat o scurtă conversație, iar în momentul în care petentul s-a urcat în autoturism, a armat centura de siguranță.
Cu toate acestea, același martor arată că petentul a fost oprit în trafic de agenții constatatori imediat după ce s-a pus în mișcare către locul de muncă, oprirea fiind efectuată în zona BCR, unde a și fost sancționat pentru faptele reținute în procesul-verbal contestat.
În final, mai arată instanța că, un alt argument care dovedește, fără urmă de îndoială, că martorul nu a fost prezent la fața locului la momentul constatării faptelor, îl reprezintă chiar susținerile acestuia în sensul că își aduce aminte cu exactitate că în data de 04.12.2013 petentul a armat centura de siguranță, însă nu-și poate aminti numărul de înmatriculare al autoturismului de serviciu condus de petent, autoturism pe care și martorul pretinde că l-a condus la rândul său.
Cât privește depoziția martorei R. D. L., tot colegă de serviciu cu petentul, instanța reține că aceasta nu a luat cunoștință în mod direct de faptele menționate în cuprinsul procesului-verbal, ci doar a participat ulterior la prezentarea de către petent a documentelor personale și ale autoturismului. Mai mult, susținerile martorei care au un profund caracter subiectiv, prin prisma relațiilor de serviciu existente între martor și petent, sunt și destul de vagi și inconsecvente, în sensul că martora fie susține că agentul a refuzat consemnarea obiecțiunilor petentului, fie că obiecțiunile au fost consemnate de agent însă parțial, dar totuși petentul a semnat procesul-verbal înainte de a-i fi consemnate obiecțiunile.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum acestea rezultă din fișa de cazier auto (f.15), și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sanctiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, dată fiind gravitatea foarte ridicată a faptelor și conduita procesuală nesinceră a petentului care nu a conștientizat nici până în prezent consecințele comportamentului său, urmează să respingă plângerea formulată și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/04.12.2013 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. C., cu domiciliul in C., .. 215, .. 1, ., in contradictoriu cu intimatul I. D. – SERVICIUL RUTIER C., cu sediul in .. 50, C., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./07.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7368/2014. Judecătoria... → |
|---|
