Plângere contravenţională. Sentința nr. 3768/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3768/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 21373/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3768
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de petentul C. A. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. S. D., pentru petent și martorul A. V.-C., lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect " plângere contravențională".
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-a audiat martorul prezent, A. V.-C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
Av. S. D., pentru petent, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordă cuvântul asupra fondului.
Av. S. D., pentru petent, având cuvântul, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal contestat cu consecința exonerării de plata amenzii. Reiterează excepția nulității procesului-verbal contestat, întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, precizând că agentul constatator a încălcat dreptul petentului de a formula obiecțiuni. Totodată, invocă încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 privind menționarea incorectă a săvârșirii unei fapte contravenționale, data eronată echivalând cu lipsa acesteia. Pe fondul cauzei, a arătat că faptele nu s-au petrecut astfel cum au fost consemnate în procesul-verbal contestat.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, la data de 20.06.2013, petentul C. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal . nr._/24.05.2013, ca fiind nelegal și netemeinic și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că la data de 06.06.2013 a găsit afișat la domiciliul său procesul-verbal contestat, prin care a fost sancționat pentru o presupusă faptă săvârșită la data de 23.01.2013, procesul-verbal fiind întocmit la data de 24.05.2013.
Pe cale de excepție, petentul a invocat excepția nulității procesului-verbal întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. 7 și art. 17 din OG nr. 2/2001, precizând că data indicată în cuprinsul procesului verbal nu are nicio legătură cu momentul întocmirii efective a procesului-verbal.
Petentul a mai arătat că agentul constatator i-a încălcat dreptul de a lua cunoștință despre conținutul procesului-verbal la momentul întocmirii acestuia.
Pe fondul cauzei, petentul a arătat că procesul-verbal este netemeinic, întrucât în data de 23.01.2013, nu a săvârșit nicio abatere de la normele ce reglementează regulile de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice întrucât nu se afla în localitate la data și ora săvârșirii presupusei fapte.
În drept, petentul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale Legii nr. 61/1991.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator, procesul-verbal contestat, fotocopia cărții de identitate.
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările si modificările ulterioare, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobata prin Legea nr. 106/1995.
La data de 12.09.2013 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, susține intimatul, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil și că deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 a acestui act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
Se mai arată că, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și că nu dețin material probator.
Astfel, procesul verbal de contravenție în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
La dosarul cauzei, intimatul a depus, în scop probator, declarațiile extrajudiciare ale numiților A. V., Safei M. și C. A.,
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin. 1 coroborat cu art. 258 Cod de Procedură Civilă, că sunt admisibile putând duce la soluționarea procesului.
In cadrul probei testimoniale, au fost audiați martorii cu martorii B. G. și A. V.-C., ale căror declarații au fost consemnate si atașate la dosarul cauzei.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție .. A., nr._, încheiat la data de 21.05.2013, petentul C. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei întrucât la data de 23.04.2013 a adresat expresii și cuvinte jignitoare numitei Ș. M. M., ce se afla în timpul serviciului, fără a avea motive întemeiate.
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile art. 3, pct.1 din legea 61/1991 potrivit căruia constituie contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice” fiind sancționată conform art. 4 alin 1 lit. b cu amenda cuprinsă între 200-1000 lei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că agentul constatator l-a privat de dreptul de a formula obiecțiunii întrucât procesul verbal a fost încheiat în lipsa sa, instanța constată că este neîntemeiată întrucât dispozițiile O.G. 2/2001 nu interzic întocmirea procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în lipsa petentului.
De asemenea, instanța constată că este neîntemeiată și susținerea petentului conform căruia procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât data menționată de agentul constatator ca fiind data săvârșirii faptei, nu are nici o legătură cu momentul întocmirii efective a procesului verbal întrucât potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 este lovit de nulitate procesul verbal care nu cuprinde data săvârșirii faptei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România)
Deși prin plângerea formulată petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât la data de 23.01.2013, data săvârșirii faptei nu se afla în locația menționată de agentul constatator, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, nefiind susținute de nici un alt mijloc de probă.
Astfel, având în vedere mențiunile procesului verbal ..A., nr._, încheiat la data de 21.05..2013, instanța constată că data săvârșirii faptei este 23.04.2013 și nu 23.01.2014, așa cum susține petentul.
De asemenea, instanța mai arată că săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina petentului este dovedită prin declarațiile numiților Ș. M. M. și A. V. C. din care reiese că la data de 23.04.2014 petentul a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitei Ș. M. M. ( filele 16-18).
În ceea ce privește declarația martorului B. G., instanța arată că prin aceasta nu este înlăturată prezumția de temeinicie a procesului verbal ..A., nr._, încheiat la data de 21.05..2013 având în vedere că martorul a precizat doar că în ziua de 23.01.2013 a fost plecat împreună cu petentul din localitatea C.( fila 40).
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal .. A., nr._, încheiat la data de 21.05..2013 instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia încălcarea prevederilor art. 3, pct.1, din legea 61/1991 referitoare la nerespectarea normelor privind tulburarea liniștii publice.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța arată că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, dar având în vedere și atitudinea petentului, aceea de a nega săvârșirea faptei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul-verbal, este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii având în vedere că petentul a adresat cuvinte si expresii jignitoare numitei Ș. M. M. de mai multe ori, inducându-i acesteia o stare de temere aspect ce reiese din declarația acesteia dată în fața agentului constatator.
Pentru considerentele menționate, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001 va respinge plângerea formulată de petentul C. A. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. A., domiciliat în C., ., ., ., jud. D. în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi 17.03.2014.
Președinte,Grefier,
C.-F. DrăgoiDiana G.
Red. CFD/Tehnored.DG
4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6064/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
