Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 24901/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta L. C. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța, având în vedere disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că Judecătoria C., sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta L. C. împotriva procesului-verbal . nr._ întocmit la data de 14.06.2014, este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 360 de zile.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de petentă prin plângerea formulată și proba cu înscrisuri și planșe foto solicitată de intimat prin întâmpinarea depusă la dosar, ca fiind admisibilă și necesară soluționării cauzei. Respinge proba testimonială solicitată de petentă prin plângerea formulată ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere motivele plângerii invocate de către petenta.
Instanța, constatând probele administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 23.06.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de către petenta L. C. prin care s-a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud.D. să se dispună anularea procesului –verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 14.06.2014 și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în fapt, organul constatator a reținut că a condus autoturismul marca Skoda în localitatea Coșoveni, cu viteza de 60 Km/h și că nu purta centură de siguranță. Aceasta a susținut că aspectele reținute sunt nereale, întrucât circula cu centura de siguranță și cu o viteză de aproximativ 50 Km/h.
Prin plângere petenta a solicitat ca instanța de judecată să solicite de la I. D. dacă agentul șef principal P. M. are atestat de operator radar, dacă aparatul tip radar montat pe auto MAI_ este omologat și totodată să depună planșele foto privind înregistrarea vitezei dar și a lipsei centurii de siguranță.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
La plângere s-a atașat procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei testimoniale cu 2 martori pe care nu i-a prezentat în vederea audierii.
La data de 09.07.2013 s-a depus de către intimat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001, iar starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată de declarația unui martor.
În susținerea întâmpinării intimatul a depus buletin de verificare metrologică nr._/19.03.2014 și planșe foto.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți. În ceea ce privește proba testimonială solicitată de petent, instanța a respins această probă ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 14.06.2014 de reprezentantul intimatului I.P.J. D. – Serviciul Rutier, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională și avertisment, reținându-se în sarcina sa că la data de 14.06.2014, în timp ce conducea autoturismul marca skoda, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 6, localitatea Coșoveni, a circulat cu viteza de 65 km/h și nu a purtat centura de siguranță în timp ce conducea, fapte prevăzute de art. 49, alin. (1) și art. 36 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 99, alin. (2) din OUG nr. 195/2002 .
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține următoarele:
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului-verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță sancționează cu nulitatea absolută omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001 nulitatea pentru lipsa mențiunilor prevăzute de acest articol se constată și din oficiu. Analizând procesul-verbal, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea acestuia deoarece conține toate mențiunile prevăzute de lege.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constată că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situație de fapt până la proba contrară. Potrivit acestui text de lege, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Din textul legal citat rezultă că procesul-verbal face prin el însuși dovada situației de fapt reținută de agentul constatator iar instanța este abilitată de lege să verifice legalitatea și temeinicia acestuia. Dacă procesul-verbal ar fi total lipsit de forță probantă, nu s-ar mai pune problema verificării lui.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor, garantării integrității bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, petenta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 49, alin. 1 din HG nr. 1391/2006, care instituie obligația conducătorilor auto de a respecta viteza maximă admisă în localitate de 50 Km/h, precum și a dispozițiilor art. 36 alin. (1) și alin. (3) din OUG nr. 195/2002, care instituie obligația conducătorului auto de a purta centura sau un dispozitiv de siguranță omologat în timpul circulației pe drumurile publice
În ceea ce privește situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, din analiza planșelor foto, efectuate cu aparatul radar, aflate la dosar, rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circula în localitate cu viteza de 65 km/h.
Potrivit art. 121 alin. 2 din H.G nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G nr.195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. La dosar a fost depus buletinul de verificare metrologică nr._/19.03.2014 care atestă faptul că nerespectarea regimului de viteză de către petent a fost constatată cu un mijloc care îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Prin urmare instanța constată că situația de fapt reținută prin actul constatator contestat este confirmată de înscrisurile depuse la dosar de către intimat.
În aceste condiții, instanța reține că prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată de către petentă, în condițiile în care aceasta, nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, deși a avut timpul și înlesnirile necesare pentru a-și pregăti apărarea, pentru a oferi probe care să răstoarne prezumția de temeinicie.
Cu privire la sancțiunile cu avertisment, aplicate petentei, instanța apreciază că sancțiunile au fost corect individualizată în prisma dispozițiilor art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar avertismentul se aplică în situația în care fapta este de gravitate redusă, potrivit art.7 alin.2 din aceeași lege. De asemenea, dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază ca faptele contravenționale constatate personal de agentul constatator exista, existând si vinovăția petentei contravenient, iar aplicarea sancțiunii avertismentului, constând în atenționarea scrisă asupra necesității respectării normelor legale apare ca este o sancțiunea care este în măsura să conducă la reeducarea petentei contravenient.
Prin urmare, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea aplicată petentei a fost corect individualizată.
În concluzie, față de cele reținute instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta L. C. ,domiciliată în C., ., județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică astăzi 29.10.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
4 EX./2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 8571/2014. Judecătoria CRAIOVA | Fond funciar. Sentința nr. 712/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
