Plângere contravenţională. Sentința nr. 6543/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6543/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 9594/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 6543
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. M. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 254 alin. (1) N.C.proc. civ. aplică sancțiunea decăderii petentului din dreptul de a administra proba testimonială întrucât acesta nu a precizat adresa martorei F. Coleta, pentru a fi citată în vederea audierii.
Instanța, constatând probele administrate, declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 13.03.2013, s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei C. sub nr._, plangerea formulata de catre petentul M. M., prin care s-a solicitat instantei ca in contradictoriu cu intimatul I. D., sa se dispuna anularea procesului-verbal de contraventie . nr._/27.02.2013, exonerarea de plata amenzii aplicate si restituirea permisului de conducere.
Petentul invoca nulitatea procesulu-verbal, intrucat agentul constatator mentioneaza in acesta ca cea de a doua fapta savarsita este prevazuta de art. 36/1 si sanctionata de art. 99, fara a preciza insa actul normativ din care acestea fac parte. Art. 16/1 din OUG 2/2001 prevede ca procesul-verbal de constatare a contrventiei sa cuprinda in mod obligatoriu “indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia “ iar in caz contrar procesul-verbal este nul de drept.
In motivare, petentul a aratat ca in data de 27.02.2013, in timp ce se deplasa cu autoturismul sau pe . C., a fost oprit de un echipaj de politie, reprosandu-i-se faptul ca nu a acordat prioritate de trecere pietonilor.
Petentul a mai aratat ca in momentul in care a trecut de sensul giratoriu si s-a incadrat pe prima banda de circulatie catre Liceul Fratii Buzesti, a acordat prioritate de trecere pietonului angajat in traversare pe sensul sau de mers, iar in momentul in care si-a reluat deplasarea, pe trecerea de pietoni, pe sensul sau de mers nu se mai afla nici un pieton. Potrivit art. 35 pct. h din OUG 195/2002 “conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului”.
In drept, petentul si-a intemeiat plangerea pe prevederile L 195/2002 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, HG 1391/2006 cu modificarile si completarile ulterioare si pe prevederile L 2/2001 actualizata.
La plangere s-a atasat procesul-verbal a carui anulare s-a solicitat, dovada ., nr._/27.02.2013, xerocopie de pe cartea de identitate a petentului.
La data de 16.04.2013, s-a depus de catre intimat intampinare, prin care s-a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata intrucat procesul-verbal de contraventie este incheiat cu respectarea conditiilor de fond si forma prevazute de OG 2/2001, iar starea de fapt descrisa de agentul constatator nu poate fi inlaturata de declaratia unui martor.
La data de 20.05.2013, petentul a depus la dosar raspuns la intampinare prin care a aratat ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventie beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate cat si in practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie, nu incalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefind de natura a incalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si CEDO, prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridce, fiind permisa utilizarea acestora si in materie penala, pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt indeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinandu-se cont de miza litigiului cat si asigurarea posiblitatii petentului de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
In cauza a fost administrată proba cu inscrisurile depuse de parti.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele::
La data de 27.02.2013, petentul M. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare BH0379AM pe . mun. C. iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor care traversau regulamentar pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător, nu a purtat centura de siguranță și nici nu a avut asupra sa polița RCA.
Petentul a semnat procesul-verbal cu mențiunea - "Nu sunt de acord".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Sub acest aspect, reține instanța că agentul constatator a descris în mod detaliat faptele, cărora le-a dat o calificare juridică corectă - art. 100, alin. 3, lit. b, art. 36 alin. 1 și art. 101 alin. 1, pct. 18 din Codul Rutier (OUG nr. 195/2002R), corob. cu art. 135 lit. h și art. 147 din RAOUG nr. 195/2002 - așa cum s-a arătat anterior, astfel că va înlătura ca nefondate criticile de nelegalitate ridicate de petent în cuprinsul plângerii contravenționale.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanță.
Prin urmare, cum petentul, deși a uzat de toate garanțiile privind dreptul său de apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentului în savarsirea contravențiilor constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că acesta se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție, neinfirmate în cursul cercetării judecătorești de către petent, prin administrarea unui probatoriu veridic, pertinent și concludent.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, dată fiind gravitatea sporită a faptei și conduita nesinceră a petentului care nu a conștientizat nici până în prezent consecințele comportamentului său, urmează să respingă plângerea formulată și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/27.02.2013 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. M., domiciliat în mun. C., Brazda lui N., nr. 92, .. 1, . în contradictoriu cu intimatul I. D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ întocmit la data de 07.02.2012, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 07.05.2014.
Președinte Grefier
Red.R.S./tehn.V.P.
4ex./2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
