Plângere contravenţională. Sentința nr. 3556/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3556/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 27979/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 3556/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-D. M.
Grefier L.-C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. A. T. S.R.L. PRAHOVA și pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, având ca obiect
plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Instanța constatând că la apelul nominal nu au răspuns părțile, în temeiul art. 104, al. 13 din Regulamentul de ordine interioara a instanțelor judecătorești, lasă cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată nu au răspuns părțile.
În conformitate cu prevederile art. 32 din OG 2/2001 coroborate cu art 94 pct. 4 din N.C.Pr.Civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Considerând că proba cu înscrisuri solicitată de către petentă prin cererea de chemare în judecată este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la soluționarea cauzei, în temeiul art 255 alin 1 N.C.Pr.Civ. coroborat cu art 258 N C.Pr. Civ, o încuviințează.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 389 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 12.08.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. de dosar_ plângerea formulată de petenta S.C. A. T. S.R.L. PRAHOVA împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ emis la data de 09.07.2013 de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR prin care a solicitat anularea acestuia iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivare, a arătat că la data de 09.07.2013, orele 19,00, pe raza localității C., a fost oprit spre a fi controlat ansamblul vehicul cu numărul de înmatriculare_ si semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către operatorul de transport S.C ANDROSIAN T. SRL si condus de către conducătorul auto I. M., identificat prin CNP_ conform copiei conforme a licenței de transport nr._.
In urma verificării s-a constatat ca lipsea sigiliul cu indicatorul atelierului care a efectuat verificarea aparatului tahograf.
A considerat că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată întrucât aparatul avea sigiliul cu indicativul atelierului care a efectuarea aparatului tahograf, insa acesta era acoperit cu un capac din plastic, motiv pentru care nu a putut fi observat de către agentul constatator.
Mai mult după cum a statuat agentul constatator aparatul avea efectuata inspecția tehnica periodica,acesta primind avizul favorabil de funcționare, fiind de asemenea in regulă cu restul elementelor supuse verificării.
Șoferul ansamblului a adus la cunoștință agentului constatator această situație de fapt cu privire la existenta sigiliului insa acesta nu s-a arătat interesat spre a efectua vreo cercetare, aducându-i la cunoștința ca are dreptul de a formula plângere contravențională.
De asemenea, a considerat că neindicarea de către agentul constatator în cadrul procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției cu exactitate a legii conform căreia petenta a fost sancționată si indicarea unei înșiruiri de ordonanțe de guvern, urmate mai apoi de indicarea unor articole fără a fi distins in mod expres din ce text de lege fac parte, o face in imposibilitate de a verifica sub aspectul legalității pretinsa contravenție săvârșita, solicitând astfel instanței de judecata sa constate nulitatea absoluta a procesului verbal mai sus menționat.
Mai mult, agentul constatator nu are cum să prezinte vreo probă privitoare la susținerile sale, sarcina probei revenind organului care acuza, respectiv intimatei.
Potrivit CEDO cauza "Ozturk vs. Germania" si cauza "A. vs. România - 2007" (decizii cu prioritate in aplicare in fata oricărei reglementari interne conform art 20 alin 1 și 2 din Constituția României, precum și a Deciziei Curții Constituționale nr. nr. 251 din 12 iunie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a statuat ca orice acuzat are dreptul la un proces echitabil, iar noțiunea de "contravenient" in dreptul administrativ folosita de legiuitor nu are semnificația unei înfrângeri a prezumției de nevinovăției, fiind asimilata unei proceduri penale.
Ca atare, jurisprudența constanta a instanțelor de judecata in materie contravenționala a consacrat in practica următoarele:
- contravenția este subsumata noțiunii de acuzație in materie penala;
- sarcina probațiunii incumba părții care a aplicat sancțiunea contravenționala, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție, care nu poate fi răsturnata in lipsa unor probe certe de vinovăție;
- mențiunile agentului constatator inserate in procesul verbal nu constituie singure o proba, ci dimpotrivă, acestuia ii revine sarcina de a dovedi temeinicia si legalitatea procesului verbal;
Judecătoria Sectorului 1 a anulat procesul-verbal pe motiv ca "prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut"
Prin sentința civila nr. 8676 din 6 mai 2011, Judecătoria Sectorului 1 a făcut aplicarea jurisprudenței CEDO, arătând ca:
"...Se impune in mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, intre care si a prezumției de nevinovăție a petentului, ce privește si aspectul sarcinii probațiunii in cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fara îndoiala profita persoanei acuzate si incumba intimatei (....) Tot CEDO a statuat insa (hotărârea pronunțata in cauza Salabiaku c. Franței; A. c. României) si faptul ca prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si in materie penala pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera pana la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge in situația ca persoana învinuita de săvârșirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal, deși din probele administrate de acuzare instanța nu poate fi convinsa de vinovăția acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În prezenta cauză, instanța reține că nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, având in vedere împrejurarea ca petentul a susținut in mod constant, încă de la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție ca nu a săvârșit fapta contravenționala reținuta in sarcina sa, respectiv ca nu a circulat la culoarea roșie a semaforului electric, astfel incat se naște o îndoiala rezonabila cu privire la săvârșirea de către petent a faptei contravenționale. Prin urmare, in lipsa unor alte mijloace de proba care sa confirme situația de fapt reținuta in procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție in prezenta cauza ar fi contrara garanțiilor prevazure de art. 6 CEDO".
A solicitat instanței ca in cazul in care va aprecia asupra cuantumului amenzii aplicate sa dispună inlocuirea măsurii cu cea a avertismentului potrivit art.7 alin.3 coroborat cu art. 38 alin. 3 din OG 2/2001.
Astfel, în dreptul contravențional răspunderea se impune a fi diferențiata în funcție de gravitatea contravenției, de periculozitatea contravenientului, de împrejurările în care a fost comisa si de atitudinea subiectiva a contravenientului fata de constatările împuternicitului organului de control, pentru a se realiza scopul acesteia si anume prevenirea si reeducarea, evaluarea corecta a datelor cauzei conducând la aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare si dimpotrivă o evaluare necorespunzătoare a realității spetei va conduce la aplicarea unei sancțiuni neconforme nevoilor apărării valorilor sociale, constituind astfel un eșec pe planul scopului dreptului contravențional si scopului sancțiunilor contravenționale.
Adaptarea răspunderii contravenționale la nevoile apărării valorilor sociale se face în mai multe etape, în funcție de specificul cauzei contravenționale. Principiul individualizării răspunderii contravenționale este dedus din întreaga reglementare referitoare la sancțiunile contravenționale, individualizarea aplicării sancțiunilor contravenționale, răspunderea contravenționala a minorilor sau persoanelor juridice si individualizarea executării sancțiunilor contravenționale. Pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicata, agentul constatator trebuie sa faca o apreciere cât mai corecta a pericolului social al faptei.
Criteriul principal de care se tine cont când se individualizează sancțiunea este împrejurarea în care s-a săvârșit contravenția. Pe lângă acest criteriu, în aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avuta în vedere, mai ales, atitudinea contravenientului față de fapta comisă.
În consecința, apreciind asupra individualizării sancțiunii, în contextul împrejurărilor cauzei si dând semnificația cuvenita gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, a apreciat ca se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment si a se atrage atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea respectării pe viitor a dispozițiilor legale.
Agentul constatator nu trebuie sa facă din aplicarea amenzii un scop în sine pentru ca sancțiunea nu este un răspuns al societății care sa impună întotdeauna ca forma a coerciției amenda, ci este un mijloc de reglare a unor raporturi sociale ce implica printre altele si arătarea pericolului social al faptei si al consecințelor ce ar fi putut avea loc.
Aceasta pentru ca sancțiunea juridica nu este numai o măsura de constrângere, ci si un mod de prevenire a săvârșirii de fapte ilicite.
Având în vedere pericolul social al faptei, împrejurările în care fapta a fost săvârșita, raportat si la probele administrate în cauza, a solicitat instanței ca efect al individualizării corecte a faptei săvârșite, sa dispună aplicarea sancțiunii avertismentului, apreciind sancțiunea a fi de natura sa duca la formarea unei atitudini corespunzătoare a contravenientei.
A solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat dispozițiile art 7,16,21,31 din OG 2/2001, art 6 CEDO.
A atașat procesul-verbal de contravenție contestat,dovadă de verificare, taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 09.12.2013 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivare, a arătat că starea de fapt existentă la momentul controlului este întocmai cea descrisă de către inspectorul de trafic în cuprinsul procesului-verbal.
Fapta constituie contravenție prevăzută de art.8 alin. 1 pct. 14 din O.G. 37/2007, modificată și completată cu O.G. nr.21/2009 și este sancționată conform prevederilor art.9, alin.l, litera a, din același act normativ, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
A precizat că potrivit art.8 alin.l pct.14 din O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, fapta anterior amintită face parte din încălcările foarte gravă ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
In aceste condiții, procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, avându-se în vedere următoarele aspecte:
Pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeană și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
În acest sens, există Regulamentul Consiliului (CEE) nr.3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, modificat prin Regulamentul Consiliului (CE) nr.2135/98, Regulamentul Comisiei(CE) nr. l360/2002 și Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006, ca norme europene, iar O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activității acestora, modificată prin O.G. nr.21/2009, ordonanță aprobată prin Legea nr.52/2010, ca norme interne.
Astfel, prin O.G. nr.37/2007 legiuitorul a defalcat abaterile de la regulile privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, clasificându-le astfel: alineatul 1 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă incalcarile foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85, alineatul 2 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă incalcarile grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85 si alineatul 3 al art.8 enumerând incalcarile minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.382l/85.
Fapta contravențională constată și reținută în actul constatator, așa cum a menționat și anterior, este o încălcare foarte gravă ale dispozițiilor Regulamentului (CE) 561/2006 și sunt prevăzute de art.8, alin.l pct.14 din O.G. nr.37/2007 modificată și completată prin O.G. nr.21/2009, aprobată cu Legea 52/2010, respectiv:
-pct.14: " utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit "și este sancționată conform prevederilor art.9 alin.l litera a din același act normativ, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Prin intermediul controalelor efectuate în trafic, este verificata repartizarea pauzelor astfel încât să se prevină conducerea abuzivă, întrucât presiunile economice și concurența din domeniul transporturilor rutiere au condus la nerespectarea de către firmele de transport a unor norme, în special a celor legate de timpul de conducere și odihnă stabilite prin Regulamentul (CE) 561/2006 sau Acordul A.E.T.R., întrucât infracțiunile și fraudele caracteristice pun în pericol siguranța rutieră și sunt inacceptabile, din motive concurențiale, dotate, cu tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit, evident aceste dispoziții nu sunt respectate de către operatorii de transport.
A precizat de asemenea, faptul că respectarea acestor prevederi legale, prezintă o, importanță deosebită, întrucât au scopul de a îmbunătăți condițiile sociale pentru salariații care intră sub incidența lor, precum și acela de a îmbunătăți siguranța rutieră în general .
Acest lucru este posibil datorită prevederilor referitoare la perioadele maxime de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prevederi care obligă șoferii să aibă o perioadă de odihnă săptămânală cel puțin o dată la două săptămâni consecutive și prevederii care stipulează că, sub nicio formă, o perioadă de odihnă zilnică nu trebuie să fie mai scurtă de 9 ore consecutive.
Datorită faptului că aceste prevederi garantează odihna adecvată și, de asemenea, luând în considerare experiența ce decurge din căile de implementare abordate pe parcursul ultimilor ani, plățile acordate în funcție de reducerea perioadelor zilnice de odihnă nu mai sunt necesare.
Art. 11 din Acordul AETR, încheiat la Geneva la 1 iulie 1970, la care România a aderat prin Legea 101/1994, prevede obligația întreprinderilor de transport rutier de a organiza serviciul de transport rutier, prin folosirea aparaturii conform dispozițiilor în vigoare, astfel încât membrii echipajului auto să fie în măsură să respecte dispozițiile prezentului acord.
De asemenea, trebuie "să supravegheze în mod regulat perioadele de conducere a vehiculului și perioadele altor activități, la fel ca și orele de repaus, folosind toate documentele de care ea dispune, ca de exemplu carnetele individuale de control. Dacă întreprinderea constată abateri de la prezentul acord, ea trebuie să le facă să înceteze imediat și să ia masuri pentru a evita repetarea lor...".
Pe de altă parte, a solicitat recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal, acesta fiind un act autentic întocmit de un agent constatator al statului aflat în exercițiul funcțiunii care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în formă "ad validitatem" cu respectarea condițiilor de formă și fond, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, a opinat că instanța urmează a efectua analiza procesului-verbal contestat, atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale.
Astfel, având în vedere jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art.6 din Convenție, deși și contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum a stabilit Curtea Europeană în mod constant în jurisprudența sa.
De asemenea, în jurisprudența CEDO se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției, în acest sens prin hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de convenție, însă acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile.
Astfel, a învederat Hotărârea din 23.11.2006 a Marii Camere, pronunțată în cauza Jussila împotriva Finlandei, unde CEDO analizează propria jurisprudența în materie, evidențiind existența unor "acuzații penale" cu grad de severitate diferit, făcând distincție între infracțiunile prevăzute de dreptul penal și restul faptelor penale, altele cât infracțiunile,situație în care "garanțiile procesual penale" recunoscute de art.6 din Convenție nu se vor aplica în aceeași măsură "faptelor penale" altele decât infracțiunile.
Principiul legalității aplicabil în dreptul administrativ, în general, și în materie contravențională, în special, presupune ca rezultatul interpretării legii contravenționale să fie în concordanță cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat extinctiv sau restrictiv.
De asemenea, a solicitat să se constate faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.8 alin.l pct.14 din OG nr.37/2007 cu modificată și completările ulterioare, precum și corecta individualizare a sancțiunii, în condițiile aplicării amenzilor în cuantumul minim prevăzut de art.9 alin.l lit.a din același act normativ, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Pentru toate aceste motive a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată și menținerea sancțiunii aplicată prin procesul-verbal de contravenție ca fiind temeinică și legală.
A anexat copie împuternicire nr._/17.06.2013; copie proces-verbal . nr._; copie formular de control în trafic; copie dovadă de comunicare a procesului-verbal de contravenție.
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 - 208 Cod procedură civilă, art.8 alin.l pct.14 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, Regulamentului (CE) nr.561 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr.3821/85 și (CE) nr.2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.3820/85 al Consiliului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ emis la data de 09.07.2013 de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, petenta a fost sancționată contravențional pe motiv că pe data de 09.07.2013, orele 19,00, pe raza localității C., la controlul efectuat ansamblului vehicul cu numărul de înmatriculare_ si semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către operatorul de transport S.C ANDROSIAN T. SRL si condus de către conducătorul auto I. M., identificat prin CNP_ conform copiei conforme a licenței de transport nr._, s-a constatat că lipsea sigiliul cu indicatorul atelierului care a efectuat verificarea aparatului tahograf, fapta constituind contravenția prevăzută de art.8 alin. 1 pct. 14 din O.G. 37/2007, modificată și completată cu O.G. nr.21/2009 și sancționată conform prevederilor art.9, alin.l, litera a, din același act normativ, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
În cuprinsul procesului-verbal este menționat actul normativ care prevede și sancționează această contravenție susținerile petentei fiind neîntemeiate.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
Potrivit art.8 alin. 1 pct. 14 din O.G. 37/2007, modificată și completată cu O.G. nr. 21/2009 constituie contravenții utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit.
Această faptă reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu este considerată infracțiune potrivit legii penale și este sancționată conform prevederilor art.9 alin.l litera a din același act normativ, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplina a situației de fapt și încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de 1000 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petenta nu a adus nici o proba pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
În ceea ce privește solicitarea de a se înlocui amenda contravențională cu avertisment instanța o va respinge având în vedere faptul că amenda este aplicată în cuantumul minim prevăzut de art. 9 alin. l lit. a din O.G. 37/2007, iar această faptă reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR .
Pentru aceste motive, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta S.C. A. T. S.R.L. PRAHOVA, cu sediul în comuna Blejoi, ., clădirea A, județul Prahova, cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat Scorteanu A. din Ploiești, .. 19, județul Prahova, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ emis la data de 09.07.2013 de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2014
Președinte,Grefier,
M. D. M. L. C. A.
Red.M.D.M.
teh.L.C.A.
4 ex/31.03.2014
| ← Obligaţie prestaţie periodică. Sentința nr. 2058/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3558/2014.... → |
|---|
