Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 5689/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5689/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 13910/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5689
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta O. C. și pe pârâta CIMIȘANU L., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. G., pentru reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședința, după care, constatând că reclamanta a formulat la data de 12.03.2014 o cerere de repunere pe rol a cauzei, instanța invocă din oficiu perimarea cererii de chemare în judecată și supune dezbaterii excepția perimării.
Avocat B. G., pentru reclamantă, având cuvântul solicită respingerea excepției și repunerea cauzei pe rol.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare asupra excepției perimării.
J U D E C A T A
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.05.2011, reclamanta O. C. a chemat în judecată pe pârâta CIMIȘANU L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare intitulată "precontract nr. 6" din datade 11.01.2005 și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzaree-cumpărare.
Prin încheierea din data de 21.11.2012 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 155 ind. 1 Cod proc. civ., având în vedere faptul că reclamanta nu a achitat onorariul de expert stabilit în sarcina sa.
La data de 06.06.2013 reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar prin încheierea din data de 25.09.2013, instanța a dispus anularea cererii menționate ca netimbrată, având în vedere că aceasta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente, deși a fost citată cu această mențiune.
Sub nr._ din 12.03.2014 a fost înregistrată o nouă cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă.
La termenul de judecată curent a fost luată în dezbatere perimarea invocată de instanță din oficiu.
Conform art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., instanța va analiza cu prioritate excepția perimării, fiind o excepție de procedură care prin admiterea ei face inutilă cercetarea în fond a pricinii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit art. 252 alin. 1 teza I Cod proc.civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.
Perimarea este o sancțiune procedurală ce determină stingerea procesului în faza în care se găsește, datorită rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, un anumit timp, prevăzut de lege. Aceasta este edictată în interesul unei bune administrări a justiției, urmărind soluționarea cauzelor cu celeritate și degrevarea rolului instanțelor de dosare inactive, răspunzând unui interes general, cât și unui interes al părților, anume acela ca drepturilor lor să nu rămână un timp îndelungat într-o stare de incertitudine.
Cerințele prevăzute de lege pentru a interveni sancțiunea perimării, decurgând din conținutul art. 248 alin. 1 Cod proc. civ., sunt: instanța să fi fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac, pricina să fi rămas în nelucrare timp de un an iar lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părții.
În ceea ce privește prima condiție, instanța constată că a fost învestită cu o cerere de pronunțare a unei hotarari care să țină loc de act de vânzare-cumpărare asupra unui bun imobil, cerere de chemare în judecată ce este supusă perimării.
Rămânerea cauzei în nelucrare presupune absența oricărui act de procedură în vederea judecării pricinii în intervalul prevăzut de lege. În materie civilă, termenul de perimare este de un an. Acest termen se calculează potrivit dispozițiilor înscrise în art. 101 alin. 3 Cod proc. civ., deci se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc, astfel încât pricina a rămas în nelucrare.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 21.11.2012, de când cauza a fost suspendată în temeiul art. 155 ind. 1 Cod proc. civ. și că de la acea dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an.
Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză este încheierea de suspendare a procesului determinată de pasivitatea reclamantei în îndeplinirea obligației de a achita onorariul provizoriu de expert, stabilit în sarcina acesteia prin încheierea din data de 26.09.2012, instanța fiind astfel împiedicată în efectuarea unor demersuri procesuale necesare pentru normala desfășurare a procesului. Astfel, măsura suspendării are la bază culpa reclamantei pentru dilatarea procesului, precum și expresia principiului disponibilității, în sensul aprecierii intenției reclamantei de a se desista de proces, acceptând posibilitatea temporizării acestuia.
Termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat. Potrivit art. 249 Cod proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Instanța constată că în cauza de față, la data de 06.06.2013 reclamanta a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol. Însă, aceasta a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din data de 25.09.2013, cu motivarea că reclamanta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente, deși a fost citată cu această mențiune.
Conform art. 249 Cod proc. Civ legiuitorul a prevăzut un singur caz de întrerupere a termenului de perimare, dispunând că efect întreruptiv al cursului perimării nu poate avea decât un act de procedură îndeplinit în vederea judecării procesului. Astfel, cererea de redeschidere a procesului formulată de reclamantă trebuie să urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății, act de procedură care trebuie să fie însă valabil îndeplinit, întrucât un act nul sau anulabil nu poate avea nicun efect. Or, în cauza de față, aceasta cerință nu a fost îndeplinit: cererea de reluare a judecății înregistartă la data de 06.06.2013 nu a fost însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici de dovada plății onorariul de expert în cauntumul stabilit de către instanță, ceea ce a determinat anularea cererii ca netimbrată.
Prin urmare, instanța constată că de la data de 21.11.2012, când cauza a fost suspendată în temeiul art. 155 ind. 1 Cod proc. civ. nu a mai fost îndeplinit în cauză niciun act de procedură care să aibă un efect întreruptiv al cursului perimării.
Articolul 250 Cod proc. civ. stabilește în mod expres cazurile de suspendare a termenului de perimare. În primul caz, cursul perimării este suspendat timp de trei luni de la data când s-au petrecut faptele care au dus la suspendarea legală de drept a judecății pe temeiul art. 243 Cod proc. civ., dar numai dacă aceste fapte s-au petrecut în ultimele șase luni ale termenului de perimare. De asemenea, termenul de perimare este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea legală facultativă a judecății, în baza art. 244 Cod proc. civ., precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Un alt caz de suspendare a cursului perimării presupune existența unor împrejurări mai presus de voința părții care o împiedică să mai stăruie în judecată. Niciunul dintre aceste cazuri nu este incident în cauza de față. În aceste condiții, termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat.
Având în vedere că potrivit art. 248 alin 1 teza II Cod proc. civ. partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar în cazul suspendării procesului în baza art. 1551 C.proc. civ., potrivit alineatului (2) al aceluiași articol judecata reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de reclamant, instanța constată că lăsarea cauzei în nelucrare timp de mai mult de un an se datorează unor motive imputabile reclamantei.
Având în vedere că în cauza de față, în vederea judecării pricinii, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură de mai mult de un an, datorită culpei părților, fiind astfel îndeplinite condițiile perimării, instanța urmează a constata din oficiu că acțiunea este perimată.
Pentru considerentele de mai sus, instanța, în temeiul art. 248 și art. 252 alin. 1 teza I Cod proc. civ. va admite excepția de perimare a cererii de chemare în judecată invocată din oficiu și va constata perimată acțiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O. C. în contradictoriu cu pârâta Cimișanu L..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
Președinte Grefier
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2804/2014. Judecătoria CRAIOVA | Evacuare. Sentința nr. 5690/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
