Plângere contravenţională. Sentința nr. 5221/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5221/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 40825/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5221/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul V. A. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 24.11.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. D. pentru petent și martorul V. L. L., intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează că s-au depus la dosar de către CNANDR SA, relațiile solicitate la termenul anterior, după care,
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 321 NCPCiv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul V. L. L., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Avocat C. pentru petent, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat C. pentru petent solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată; anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii; învederează că petentul nu se face vinovat de cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, fapt dovedit și prin declarația martorului; arată de asemenea, că potrivit relațiilor înaintate la dosar, de CNADNR SA, rezultă că pe porțiunea de drum pe care a circulat petentul, nu există amplasat indicator care să interzică depășirea; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2013 petentul V. A. M., a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D. solicitând anularea procesului verbal . nr._ întocmit la data de 24.11.2013, exonerarea de la plata amenzii.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru faptul că ar fi efectuat depășirea neregulamentară a unui alt autoturism. A arătat că la data de 24.11.2013, conducea autoturismul proprietate personală cu numărul de înmatriculare_, în localitatea Cîrcea, către C., în fața sa circulând un autoturism marca L., de culoare vișinie. A arătat că, întrucât nu avea nici o restricție, fiind foarte atent și cunoscând traseul foarte bine, s-a angajat în depășire pe care a efectuat-o în deplină siguranță, având marcaj longitudinal discontinuu, iar din sens opus nu se deplasau alte vehicule, manevră pe care a efectuat-o cu 100 – 150 m, până în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă.
A arătat că după aproximat 300 m, pe partea dreaptă se afla o mașină a poliției care a pus în funcțiune semnalele luminoase, motiv pentru care a oprit atât el cât și celălalt conducător auto. A precizată că un agent de poliție care i-a întocmit procesul verbal pentru faptul că a depășit neregulamentar, cu toate că atât el cât și celalalt conducător auto au încercat sa-i explice că în zona în care s-a efectuat manevra de depășire, aceasta era permisă.
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul V. L. L..
În drept s-au invocat dispozițiile OUG 195/2002.
A depus la dosar proces verbal, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 19.12.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă,ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat,rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și ceilalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constatăși sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent(agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară,probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 23.01.2014 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
La termenul de judecată din data de 11.03.2014, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul V. L. L. și pentru intimată, proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 08.04.2014 a fost audiat martorul V. L. L., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 24.11.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. petentul V. A. M. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin 3 lit. e) din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare cu amendă în cuantum de 320 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 24.11.2013 ora 17.45 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 6 KM 215+700 m și a depășit neregulamentar alt autoturism pe sectorul de drum unde această manevră este semnalizată cu marcaj "depășirea interzisă" și marcaj axial continuu.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenție prevăzute de art. 100 alin 3 lit. e) din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare constând în,, nerespectarea regulilor privind depășirea” cu o amendă în cuantumul legal de 320 lei.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat "nu sunt de acord ".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, chiar din cuprinsul plângerii contravenționale, petentul a susținut că nu este de acord cu cele menționate. Aceste aspect este consemnat și in cuprinsul procesului verbal contestat, petentul semnându-l cu obiecțiuni.
Susținerile petentului sunt confirmate de martorul audiat în cauză, respectiv numitul V. L. L., din declarația căreia rezultă că petentul e efectuat manevra de depășire . care este permisă depășirea.
Declarația martorului și susținerile petentului sunt confirmare de mențiunile din adresa nr._/28.03.2014 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drmuri și Poduri C. din care reiese că pe DN 6 km 215+700 m nu este amplasat indicator care să interzică depășirea.
Ca atare, instanța apreciază că petentul a reușit, prin probele administrate în cauză, să răstoarne prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța va admite plângerea formulată de petent, va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 24.11.2013, va exonera petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 320 de lei aplicată prin procesul-verbal, va înlătura sancțiunea complementară a aplicării celor 4 puncte de penalizare, precum și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională, formulată de petentul V. A. M., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ din 24.11.2013.
Exonerează petentul de plata amenzii în cuantum de 320 lei.
Anulează măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce și dispune restituirea permisului.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red.LDB
Teh.CCE/4ex/25.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5222/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 7673/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
