Plângere contravenţională. Sentința nr. 6039/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6039/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 40014/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6039/2014
Ședința publică din data de 25 aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul I. F. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare, a răspuns petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la identificarea petentului care se legitimează cu CI . nr._.
În conformitate cu prevederile art. 131 NCPC, instanța își verifică competența generală, materială, teritorială a instanței.
În temeiul art. 94 NCPC și art. 32 O.G. nr.2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la o lună de zile, având în vedere complexitatea cauzei, raportat la obiectul acesteia și probatoriul ce se impune a fi administrat.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 258 Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii contravenționale și exonerarea de la plata amenzii. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2013, sub nr. de dosar_, petentul I. F. a formulat plângere contravențională împotriva procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.10.2013, comunicat prin împăturire și pus în ușa locuinței sale pe data de 05.11.2013, fără s se respecta prevederile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 și ale Deciziei nr. 10/2013 a ÎCCJ referitoare la modalitatea de comunicare a acestor procese-verbale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că blocul 37 din cartierul 1 Mai, invocat in procesul verbal, se afla in apropierea Parcului R., astfel incât la ora invocată in procesul verbal este o afluența foarte mare de persoane care vin si pleacă in si din parc. De asemenea, la parterul acestui . care are o afluență mare de consumatori, așa că este foarte puțin probabil că nu s-a putut găsi un martor care să fi asistat la asa-zisă agresiune verbala si amenințare cu violentă.
A mai precizat petentul că, după găsirea procesului verbal in ușă pe data de 7 noiembrie 2013, a făcut o petiție către secția 2 Politie a Municipiului C. solicitând explicații privind modul de comunicare a acestui proces verbal. A invocat petentul nulitatea procedurii de comunicare a procesului-verbal care s-a făcut prin împaturire in ușa locuitei sale încălcând prevederile art.27 din OUG nr.2/2001 si Decizia I.C.C.J. nr. 10/2013 privind in mod amănunțit modalitatea de comunicare a proceselor verbale încheiate in lipsa contravenientului, precizând că nu i s-a comunicat nicio scrisoare recomandată care să conțină procesul verbal. În al doilea rând, petentul a invocat tardivitatea comunicării procesului-verbal de contravenție, care trebuia comunicat în cel mult o luna de zile de la aplicarea contravenției conform art.25 alin.2 din O.U.G. nr.2/2001. Or, procesul-verbal a fost comunicat după 34 de zile de la aplicarea contravenției. În al treilea rând, a precizat petentul, agentul constatator trebuie sa încheie procesul verbal in prezenta unui martor, mențiunea ca „nu a putut fi identificat un martor" nu poate fi credibilă atâta timp cât așa-zisa contravenție s-a produs ziua, in timpul prânzului, . de circulata. Ca atare, consideră că din acest punct de vedere procesul verbal este lovit de nulitate absolută, agentul constatator având obligația să găsească un martor care să ateste cele consemnate si să nu consemneze in mod abuziv, doar un punct de vedere.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.5, 25, 27, 31 din OUG nr.2/2001 si decizia I.C.C.J. nr. 10/2013.
Au fost anexate plângerii procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.10.2013, în original, petiția petentului către Politia Municipală secția 2, in copie, răspunsul la petiția respectivă in copie.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
La data de 23.12.2013,petentul a depus precizare la plângerea contravențională, prin care a solicitat să se admită plângerea contravențională, să se constate netemeinicia contravenției, nulitatea procesului-verbal din cauză întrucât este completat în mod tendențios și fără respectarea prevederilor legale și implicit să se dispună înlăturarea măsurilor ce au fost luate împotriva sa prin întocmirea acestui proces-verbal.
În primul rând, a precizat petentul că nu cunoaște persoana menționată în procesul -verbal că i-ar fi adresat cuvinte jignitoare și nu a săvârșit fapta pentru care s-a întocmit procesul verbal .
A mai arătat petentul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, având în vedere lipsa mențiunii privind martorul care să confirme starea de fapt.
De asemenea, petentul a reiterat cele menționate în plângerea contravențională cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție.
In drept, au fost invocate prevederile art.16, 19, 25, 27 din OG nr.2/2002, hotărârea pronunțata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra României, decizia I.C.C.J nr. 10/2013.
La data de 29.01.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul –verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că fapta a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În dovedire, au fost depuse la dosar fișă de intervenție la eveniment, declarație, proces-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 10.03.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat cele menționate în plângere și în precizarea la plângere.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.10.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. b din același act normativ, întrucât la data de la data de 02.10.2013, aflându-se în zona blocului 37 de pe . adresat cuvinte jignitoare și amenințări cu acte de violență numitei B. E. E., lezându-i acesteia demnitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii unui martor asistent, instanța reține că acestea sunt nefondate, având în vedere că în cuprinsul procesului-verbal s-a menționat că nu au fost identificați martori. Dar, mai mult decât atât, sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții legale este nulitatea virtuală, care presupune dovedirea producerii unei vătămări prin încheierea procesului-verbal în acest mod, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Or, în cauză, a fost respectat dreptul la apărare al petentei.
Instanța reține că în cauză actul sancționator coroborat cu înscrisurile depuse la dosar constituie probe suficiente care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientului, atât timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, simpla negare a faptei de către petent nefiind suficientă.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În schimb, criticile formulate de petent cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, instanța le apreciază ca fiind întemeiate.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.26 alin.3 din O.G. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu este prezent, cum este cazul în speță, comunicarea procesului-verbal de contravenție se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
De asemenea, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 14 din O.G. 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În ce privește modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 450/23.07.2013, în soluționarea recursului în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului- verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului urmând a fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Or în cauză, din analiza procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție încheiat la data de 02.10.2013, rezultă că acesta a fost comunicat petentului la data de 01.11.2013, prin afișare la domiciliul petentului, fără ca anterior comunicarea să se fi realizat prin poștă cu confirmare de primire, ceea ce echivalează cu lipsa unei comunicări legale a procesului-verbal de contravenție în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, astfel că a intervenit prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.10.2013.
În raport de aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de petent și să constate prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.10.2013.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul I. F., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., județul D..
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.10.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red./Tehnored.C.A.
Ex.4/2 ex. .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4944/2014. Judecătoria CRAIOVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
