Plângere contravenţională. Sentința nr. 7006/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7006/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 25013/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7006/2014
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale, formulată de petentul B. A. C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 07.07.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. I., în substituirea av. B. A. pentru petent, intimata fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. a depus la dosar, răspunsul la adresa emisă la termenul anterior, după care,
Avocat I. D. pentru petent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat I. D. pentru petent solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată; anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentului de la plata amenzii; învederează că indicatorul rutier se afla la . Peco, însă petentul a efectuat manevra de depășire în afara zonei de acțiune a indicatorului; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 16.07.2013 petentul B. A. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. S. Poliției Rutiere D. anularea procesului verbal . nr._ din data de 07.07.2013, exonerarea de la plata amenzii stabilite de 320 lei, anularea punctelor de penalizare și înlăturarea sancțiuni de suspendare a dreptului de a conduce.
În fapt, la data de 07.07.2013, în intervalul 18.30-19,00 circula cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe DN 55, dinspre ., împreună cu alți colegi de serviciu.
La ieșirea din localitatea Teasc a accelerat, a așteptat să vireze cirac 2 curbe unde era vizibilitate și sunt restricții de depășire și după ce a trecut de stația peco de la ieșirea din localitate a efectuat manevra de depășire a altui vehicul, nemaifiind restricții. Arată că imediat după stația Peco încetează orice interdicție de depășire prin indicator amplasat pe marginea drumului.
Imediat ce a intrat pe banda sa de mers, la circa 500 m, a fost oprit de un echipaj de poliție pe care în observase de câteva secunde.
A oprit atât petentul cât și mașina ce fusese depășită și au lăsat actele la control ambii șoferi.
La revenire agentul a înmânat actele celuilalt șofer, iar petentului procesul verbal contestat. Citindu-l a fost surprins de sancțiune, dar a argumentat că atunci când a efectuat depășirea nu mai era în raza de acțiune a indicatorului. A arătat că în spatele său pa partea opusă din localitate se afla borna cu 18 km și că regresând spre C. apare borna 17. A explicat că poziția Km 17 plus 600 m ( între bornele 18 și 17 se află în zona de intrare în PECO, iar interdicția s e termină la ieșirea din PECO, durând circa 200 m liniari. Chiar celălalt conducător a arătat că personal ieșise de circa 200 m din Peco când a fost depășit de petent, într-o zonă fără restricții, cum era și cea în care se opriseră.
Agentul nu a vrut să revină asupra deciziei și i-a înmânat procesul verbal, semnând și consemnând la rubrica obiecțiuni "nu este adevărat".
Celălalt șofer i-a dat datele și telefonul în cazul în care dorea să conteste contravenția. Agentul a refuzat să îi lase actul,trimițându-l prin poștă ulterior la data de 10.07.2013.
În dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. C. C., iar în urma probelor administrate solicită anularea procesului verbal și exonerarea de sancțiunile prevăzute în cuprinsul acestuia.
În drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
S-a depus: împuternicire avocațială, proces verbal contestat, în original, împuternicire avocațială, copie Ci a petentului, dispoziție de achitare a taxei de timbru.
La data de 07.10.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă,ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat,rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și ceilalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constatăși sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent(agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară,probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul M. M..
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 05.12.2013, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. C. Consatntin și a dispus citarea martorului asistent, semnatar al procesului verbal de contravenție M. M..
La termenul de judecată din data de 30.01.2014 a fost audiat martorul B. C. C., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei; de asemenea instanța a constatat imposibilitatea audierii martorului asistent, M. M..
În ședința publică din data de 03.04.2014, instanța a dispus emiterea unei adrese către DRDP C. pentru a comunica dacă la KM 17+600 m, pe DN 55, direcția Teasc – C., există indicator care să interzică depășirea, răspunsul fiind depus la dosar, la data de 05.05.2014, conform adresei nr._/29.04.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 07.07.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., petentul Baluță A. C. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, cu sanctiunea amenzii în cuantumul de 320 de lei.
Totodată i-a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus menționat s-a reținut că petentul, la data de 07.07.2013, ora 1855, a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe DN 55 km 17+600 m, și a efectuat manevra de depășire a unui alt autovehicul in zona de acțiune a indicatorului "depășire interzisă".
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare constând în ,, nerespectarea regulilor privind depășirea,, cu o amendă în cuantum de 320 lei.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent iar la rubrica “alte mențiuni ” s-a consemnat „nu este adevărat”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu cerințele de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Sustinerile petentului în sensul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.
Din declaratia martorului B. Cosnatntin C. instanța reține că la sfârșitul lunii iulie 2013 venea din direcția Teasc către C., iar petentul circula in aceeași direcție, l-a obervat in momentul in care era in stația peco de la ieșirea din Teasc. A ieșie in stația peco, a fost depășit de petent având in vedere că circula mai incet, iar după câteva sute de metri a fost oprit de un echipaj de poliție și sancționat pentru depășire. A mai arătat martorul că in zona in care s-a efectuat manevra de depășire nu este nici un indicator "depășirea interzisă" și este linie discontinuă.
Susținerile petentului și ale martorului sunt contrazise insă de mențiunile din adresa nr._/29.04.2014 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. din care reiese că pe DN 55 km 17+600 m este amplasat indicator care să interzică depășirea. Astfel depășirea autovehiculelor pe ambele direcții de mers este interzisă pe DN 55 intre km 17+458 și km 17+667, fiind semnalizată prin indicator rutier și marcaj rutier axial linie continuă.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Din cazierul auto nr._/140 din 11.02.2014 emis de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D. instanța reține că in perioada 14.07.2008 – 10.08.2013 petentul a fost sancționat de 9 ori pentru faptul că nu a respectat dispozițiile din OUG nr. 195/2002.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul B. A. C.,cu domiciliul în comuna D., .. 21, jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 07.07.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
tehCCE/4ex/11.06.2014
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 5806/2014. Judecătoria CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 852/2014. Judecătoria... → |
|---|
