Plângere contravenţională. Sentința nr. 2583/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2583/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 7703/225/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2583/2014
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul V. M. M., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 22.05.2013 de intimatul I. D. - Serviciul Politiei Rutiere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă la prima strigare se constată lipsa părților și a martorului P. C. M., situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost îndeplinit mandatul de aducere emis pe seama martorului, din care rezultă că martorul P. C. M., este plecat din țară, după care,
Reluând cauza la a doua strigare la sfârșitul ședinței se constata lipsa părților și a martorului.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 313 alin. 3 NCPCiv, constată imposibilitatea audierii martorului P. C. M..
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 04.06.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._, petentul V. M. M. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul I. D. să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.05.2013.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că a fost sancționat contravențional cu amenda contravențională în cuantum de 1500 lei, 29 puncte penalizare si suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, in mod nelegal, reținându-se eronat faptul că ar fi rulat cu viteaza de 95 km/h ,stare de fapt ce nu corespunde realității.
Pretinde petentul că la întocmirea procesului verbal de contravenție nu s-au respectat prevederile imperative prevăzute de art.16 pct. 7 din OG 2/2001, întrucât procesul verbal contestat nu cuprinde la rubrica „"Alte mențiuni „" obiecțiunile pe care le-a solicitat să fie inserate, dar pe care agentul constatator a refuzat să le menționeze in procesul verbal, inserând alte aspecte decât cele solicitate, respectiv faptul că "" Nu sunt”, comunicându-i că obiecțiunile se pot face doar in fata instanței de judecata
În plus, petentul apreciază că ai fost încălcate și dispozițiile art. 16 OG 2/2001, în sensul că: agentul constatator nu a descris fapta cu indicarea tuturor împrejurărilor ce pot identifica contravenția si care pot servi la aprecierea gravității faptei, respectiv nu a indicat locul in care se presupune ca s-a săvârșit contravenția prin menționarea poziției kilometrice respectiv DN-sectorul de drum pe care a fost înregistrat, nefiind menționat dacă aparatul radar se afla in regim de mișcare sau staționare.
În drept a invocat disp. O.G. nr. 2/200l si art.6 din CEDO.
In dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri si proba testimonială cu martorul P. C. M., depus la dosar procesul verbal de contravenție . nr._/22.05.2013 .
În termenul prevăzut de art. 201 alin. 1 c.p.civ., intimatul I. D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, având in vedere ca fapta a fost săvârșita pe raza .,
Pe fondul cauzei intimatul a solicitat respingerea plângerii, apreciind că măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul său.
În opinia intimatului, starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul arată că deșii OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă ca procesul-verbal face dovada deplina a situației de fapt si încadrării in drept.
În speță, abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală, fapta reținuta in sarcina petentului prezentând un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteza peste limita legala admisa, exista riscul producerii unor accidente de circulație in care sa fie implicate persoane nevinovate.
Mai mult, intimatul a arătat că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din N.M.L. nr.021-05, astfel că măsurătorile si înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OUG 105/2002 rep., Reg. de aplicare a OUG 195/2002 rep. și OUG 2/2001.
La întâmpinare, au fost atașate, în copie, buletinul de verificare metrologică nr._/22.03.2013, planșe foto.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a susținut că intimata a depus la dosarul cauzei planșe foto din care nu rezultă fără nici un dubiu că ar rulat cu viteza reținută in sarcina sa si nici faptul că se deplasa pe raza localității Tîmburești, reiterând susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale.
Prin Sentința civilă nr. 3232/03.09.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a fost admisă excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată de intimată și declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei C..
Dosarul a fost înaintat Judecătoriei C. la data de 18.09.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 05.11.2013, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul P. C. M. și pentru intimată, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține și constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 22.05.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul V. M. M. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu amendă în cuantum de 1500 lei.
S-a aplicat și măsura complementară a supendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 22.05.2013 ora 1706, a condus autoturismul marca Audi cu nr._ pe raza localității Țâmburești, depășind viteza legală cu 95 km/h, viteză inregistrată cu aparatul Autovision . 110.
Fapta este prevăzută de dispozițiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, republicată, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni.
De asemenea sancțiunea aplicată este legală raportat la textul de lege reținut in cuprinsul procesului verbal contravențional.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea că " nu sunt obiecțiuni".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat mai multe motive de nelegalitate.
Conform art. 16, alin. 7 din OG nr.2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 că nerespectarea de catre agentul constatator a cerintelor de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare si de a consemna distinct acele obiectiuni, astfel cum acestea sunt inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei, și în consecință pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a-i aduce la cunostinta dreptul de a face obiectiuni, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, în condițiile art. 175 Cod procedură civilă. Or, petentul nu a dovedit nicio vătămare în acest sens, cu atât mai mult cu cât acesta are posibilitatea de a invoca eventualele obiecțiuni legate de fapta conteravențională în fața instanței de judecată, în cuprinsul plângerii contravenționale.
Astfel, instanța va respinge apărarea petentului privind încălcarea dispozițiior art. 16 alin. 17 din OG nr. 2/2001, privind dreptul contravenientului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Nici motivul de nelegalitate al procesului verbal ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 16 alin. 1 OG nr. 2/2001, prin neindicarea locului săvârșirii faptei nu este întemeiat.
Astfel, instanța reține din analiza procesului verbal contravențional că fapta a fost pe larg descrisă și s-a menționat expres că a fost săvârșită pe raza localitîții Țîmburești, cele reținute coroborându-se cu planșele foto depuse la dosar, din care reiese clar că autoturismul a fost surprins in timp ce circula in localitate, fiind vizibile mai multe case.
Verificând din oficiu legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost legal intocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
De asemenea, din planșele foto radar (fila 21), rezultă că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că circula cu o viteză de 145 km/h in zone de acțiune a limitatorului de viteză de 50 km/h, in localitate. Această viteză a fost inregistrată cu aparatul radar AUTOVISION . 110 montat pe auto cu nr. de inmatriculare MAI_, având verificarea metrologică la zi, asa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, fila 20.
Din plansele fotografice depuse la dosar se distinge clar numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data si ora înregistrarii, precum si valoarea vitezei masurate.
Totodata, instanta constata ca petentul a fost înregistrat din fata, iar în preajma sa nu apar si alte autovehicule. Deci, nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.
Dispozițiile OUG nr. 195/2002, au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor, și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Astfel, interesul societății in respectarea acestor reguli este de o importanță capitală.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. M. M., cu domiciliul în Bacles, ., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 22.05.2013 de intimatul I. D. - Serviciul Politiei Rutiere, cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red.LDB
tehCCE/4ex/06.03.2014
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 852/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4272/2014.... → |
|---|
