Plângere contravenţională. Sentința nr. 7226/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7226/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 38524/215/2013
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7226
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 20.05.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta N. E. C., în contradictoriu cu intimata I.P.J. D. - POLIȚIA MUNICIPIULUI C. - BIROUL RUTIER, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/25.10.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat C. N., pentru petentă și martorul M. P. M., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă.
Se audiază, sub prestare de jurământ, martorul M. P. M., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, apărătorul petentei arată că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că apărătorul petentei este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Avocat C. N., pentru petentă, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii, fără cheltuieli de judecată. Arată că starea de fapt reală a fost prezentată în plângerea contravențională. Procesul verbal nu se bucură de temeinicie și legalitate iar sarcina probei revine organului constatator. Orice îndoială ar trebui să-i profite presupusului învinuit. Precizează că petenta a refuzat să semneze procesul verbal nu pentru că aceasta ar presupune recunoașterea faptei, ci pentru că nu i s-a permis să formuleze obiecțiuni.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.11.2013 sub nr._, petenta N. E. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Poliția Municipiului C. - Biroul Rutier, anularea procesului-verbal . nr._/25.10.2013 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în esență, că nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținuta în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petenta a arătat că a fost oprită de un lucrător de poliție care i-a solicitat actele la control și i-a relatat faptul că motivul opririi fusese acela că nu ar fi purtat centura de siguranță.
După ce agentul a constatat că, totuși, petenta purta în mod regulamentar centura de siguranță, a intrat în discuții cu petenta și a întrebat-o dacă posedă dispozitiv "mâini libere".
În momentul în care petenta i-a răspuns că nu posedă un asemenea dispozitiv, agentul constatator a afirmat că este curios cum procedează dacă îi sună telefonul în timpul deplasării. Petenta și-a dat seama că, de fapt, agentul dorea să stea la discuții, astfel că i-a reproșat acestuia că se grăbește, agentul constatator fiind deranjat de atitudinea sa, motiv pentru care i-a întocmit procesul verbal de contravenție.
Petenta a mai precizat că a refuzat să semneze procesul verbal întrucât agentul constatator completase la rubrica alte mențiuni faptul că nu ar fi avut obiecțiuni.
În susținerea plângerii, în procedura de regularizare a cererii, a fost depuse la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat și plicul cu care acesta i-a fost comunicat petentei.
La data de 08.12.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentaui, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentaui și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petenta a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii .și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele. împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentei, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Intimatul a mai menționat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
În dovedirea plângerii petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu un martor, probe apreciate de instanța ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus la dosar exemplarul doi al procesului verbal de contravenție iar în cadrul probei testimoniale a fost audiată martora P. A.-L., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În susținerea întâmpinării intimatul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, probă apreciată de instanță ca fiind utilă cauzei și încuviințată ca atare, fiind audiat martorul M. P. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/25.10.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 36, alin. 3 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petenta a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . în timp ce folosea telefonul mobil fără a avea montat dispozitivul "mâini libere", petenta fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 160 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentaui la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentaui de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și declarația martorei P. A.-L. audiate, conform căreia petenta nu a folosit telefonul mobil în timpul mersului, instanța reține că petenta a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de agentul constatator, prezumția de temeinicie fiind răsturnată sub acest aspect.
În ceea ce privește declarația martorului M. P. M., instanța reține că acesta nu cunoaște situația de fapt, neaflându-se la fața locului la momentul constatării contravenției.
Pe cale de consecință, instanța va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta N. E. C., având C.N.P._, cu domiciliul în C., ., nr. 17, ., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Poliția Municipiului C. - Biroul Rutier, cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.10.2013 și exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în sumă de 160 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
4 ex. / 10.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8951/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
