Plângere contravenţională. Sentința nr. 7956/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7956/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 41626/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7956/2014
Ședința publică din data de 30 mai 2014
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. S. C. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de lipsa părților, în temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu prevederile art. 131 NCPC, instanța își verifică competența generală, materială, teritorială a instanței.
În temeiul art. 94 NCPC și art. 32 alin.2 din OG nr. 15/2002, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind de o lună de zile, având în vedere complexitatea cauzei, raportat la obiectul acesteia, probatoriul ce se impune a fi administrat.
În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează petentului și intimatului proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 NCPC, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.12.2013, sub nr._ , petentul B. S. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.12.2013, solicitând anularea acestuia și, pe cale de consecință, anularea punctelor de penalizare.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 06.12.2013 a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere și sancționat cu avertisment și 3 puncte de penalizare. A menționat petentul că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, deoarece nu circula cu viteza menționată de agentul constatator. A mai precizat în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de faptă penală, astfel că se impune respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de acest capitol, printre care și prezumția de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
A fost anexat plângerii procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.12.2013.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul –verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
A mai arătat intimatul că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteză peste limita legală, există riscul producerii unor accidente în care să fie implicate persoane nevinovate.
În drept, a invocat dispozițiile OUG nr. 195/2002, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În dovedire, au fost depuse la dosar planșe foto, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.12.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei și cu sancțiunea complementară a aplicării a 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată potrivit art. 100 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 06.12.2013, a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Severinului și a fost înregistrat de aparatul radar Autovision ROM 114 montat pe auto MAI_ cu viteza de 72 km/h.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de temeinicie nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de “acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția “acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Cu privire la cauza de față, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. De asemenea, conform prevederilor art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În prezenta cauză, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină a săvârșirii de către petent a contravenției reținute în sarcina sa, împrejurare care reiese din fotografiile evenimentului rutier depuse la dosarul cauzei (f.17), înregistrarea fiind efectuată cu un aparat pentru care exista verificarea metrologică, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 22.03.2013 (f. 10), cu valabilitate până la data de 22.03.2014.
Procedând la analiza planșelor foto depuse la dosarul cauzei de către intimat rezultă cu claritate data și ora la care a fost efectuată înregistrarea vitezei, respectiv 06.12.2013, orele 19:27, numărul de înmatriculare al autoturismului care a fost surprins de aparatul radar, respectiv_ ,, viteza cu care acesta circula: 72 km/h, în localitate ( în planșele foto se observă indicativul L 50 km/h). Împrejurarea că numărul de înmatriculare al autoturismului apare într-o poză nu este relevantă, având în vedere că, astfel cum rezultă din succesiunea în timp a planșelor foto, care se derulează la câteva secunde, este vorba de autoturismul condus de petent.
Determinarea vitezei de către aparatul radar are caracter științific creând instanței convingerea că petentul a depășit viteza maximă admisă pe acel sector de drum. Buletinul de verificare metrologică atașat la dosar demonstrează că determinarea vitezei s-a făcut legal și de o manieră care să reflecte realitatea.
În consecință, instanța apreciază că, în cauza de față, intimatul a răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, prin prezentarea de probe certe de vinovăție.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că față dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea contravențională aplicată, respectiv amenda în cuantum de 320 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent, având în vedere modalitatea de comitere, urmarea produsă, apreciind că sancțiunea avertismentului, însoțită de imperativul necesității respectării dispozițiilor legale, este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra gravității faptei sale și pentru a preveni astfel de fapte. Instanța are în vedere ca și criteriu de individualizare faptul că nu s-au dovedit abateri repetate ale petentului în această materie, sarcina probei în acest sens incumbându-i intimatei.
În raport de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va dispune modificarea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.12.2013, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei cu sancțiunea avertismentului și va atrage atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. S. C., cu domiciliul procesual ales în C., .. 128a, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., județul D..
Modifică procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.12.2013, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Atrage atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6226/2014.... → |
|---|
