Plângere contravenţională. Sentința nr. 876/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 876/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 14765/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 876/2014
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de petentul D. D., cu domiciliul în C., ., județul D., in contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., județul D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul și martorul S. F., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. s-a procedat la ascultarea martorului S. F., sub prestare de juramânt, conform dispozitiilor art. 319 Cod proc.civ., declaratia acestuia fiind consemnată si atasată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii, să i se restituie telefoanele confiscate, arătând că nu are bani pentru a achita amenda.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluținare.
INSTANȚA,
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.04.2013 petentul D. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor- Inspectoratul General al Poliției Rutiere anularea procesului verbal . nr._ din data de 11.04.2013, exonerarea contravenientului de la plata amenzii și restituirea mărfii confiscate.
În fapt, prin procesul verbal mai sus menționat în mod eronat agentul constatator a reținut că la data de 11.04.2013 a fost depistat în timp ce făcea acte ilicite de comerț cu telefoane mobile fără a avea documente de provenienta.
Cele reținute în procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea întrucât în acel moment petentul se afla la un service GSM cu telefoanele la decodat și nicidecum nu făcea acte ilicite de comerț.
În momentul în care a ieșit din service a venit la petent agentul constatator și l-a întrebat dacă are telefoane de vânzare, i-a spus că nu sunt de vânzare telefoanele ci le-a primit de la sora sa care se află în străinătate și doar a venit să le decodeze. În acel moment s-a prezentat, a scos legitimația și l-au luat la sectie pentru verificare. Desi l-au dus la secție spunându-i doar că este o verificare, i-au confiscat toate telefoanele motivând că nu are acte de proveniență.
Menționează faptul că nu a fost lăsat să dea o declarație spunându-i că după ce o să semneze procesul verbal o să dea și o declarație, dar acest lucru nu s-a întâmplat, spunându-i că poate face contestație.
În aceste condiții sustine petentul ca nu se poate reține în sarcina sa încadrarea arătată în procesul verbal până la momentul în care agentul constatator va demonstra în mod indubitabil existența contravenției reținute în sarcina sa.
Astfel luând în considerare faptul că sarcina probei revine intimatei până la momentul la carenu vor exista probe certe să dovedească susținerile agentului constatator în ceea ce îl privește operează prezumția de nevinovăție.
De asemenea, menționează că din punctul său de vedere procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută întrucât este indescifrabil.
Învederează instanței că are doi copii minori, nu are loc de muncă și practic în imposibilitatea de a achita amenda și de a mai asigura cele necesare traiului zilnic copiilor săi.
Pentru aceste motive, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință solicită anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de la plata amenzii și restituirea mărfii confiscate.
În scop probator, a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul P. R..
În drept, si-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 1 lit a din Legea nr. 12/1990.
In dovedire a depus: proces verbal contestat în original, proces verbal din data de 11.04.2013, copie a cartii de indentitate a petentului, acte de stare civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 09.07.2013 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată a Poliției Municipiului C., careia i-a fost comunicata cererea pentru a depune intampinare.
La data de 17.10.2013 intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Mai arata ca fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negarea petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu actele care au stat la baza încheierii actului sancționator în copie pe care le depune în dublu exemplar și procesul verbal de afișare al acestuia la domiciliul petentei.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin încheierea de ședință din data de 05.11.2013 instanța a încuviințat probei cu martorul P. R. pentru petent.
Din oficiu, instanța a dispus emitere unei adrese către intimată pentru a comunica numele complet al martorului asistent menționat în cuprinsul procesului verbal de contravenție precum și adresa acestuia în vederea citării în cauză, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 19.11.2013.
La termenul de judecată din data de 03.12.2013 instanța a audiat martorul P. R..
La termenul de judecată din data de 28.01.2014 instanța a audiat martorul asistent S. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 11.04.2013 a fost întocmit procesul-verbal . nr._ întocmit de I. D. prin care s-a reținut în sarcina petentului D. D. că în data mai sus mentionata, a efectuat acte de comert, oferind spre vanzare trecatorilor un numar de 14 telefoane mobile de diverse marci, un Ipod marca Apple, 3 incarcatoare si un cablu de date, fara a avea autorizatie si fara a avea documente de provenienta ale acestora.
Potrivit art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 constituie contraventie „efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.”
Conform art.34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și a semnăturii agentului constatator.
In ceea ce priveste motivul de nulitate invocat intrucat procesul verbal de contraventie ar fi ilizibil instanta constata ca acesta nu este intemeiat intrucat procesul verbal de contraventie este lizibil, iar fapta este corespunzator descrisa de agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că petentul nu a reusit să răstoarne prezumtia de temeinicie si veridicitate a procesului verbal de contraventie contestat, deși îi revenea această obligatie potrivit disp. art 249 Cod procedura civila
Astfel, petentul prezent la termenul din data de 3.12.2013 a recunoscut savasirea contraventiei, aratand ca avea asupra 12 telefoane mobile primite de la sora sa pe care dorea sa le repare si sa le vanda pentru a obtine venituri sa isi intretina familia.
De asemenea, acesta a recunoscut fapta si prin declaratia data in fata organelor de politie declaratie ce a fost avuta in vedere la sanctionarea acestuia . In aceasta declaratie petentul a mentionat ca a efectuat acte de comert in sensul ca a oferit spre vanzare trecatorilor telefoane mobile fara a avea acte de provenienta ale acestora, respectiv factura si aviz de insotire sau alte documente. Acesta a mai aratat ca nu detine autorizatie si documente de provenienta, iar bunurile le detine de la mai multe persoane care i le-au trimis din strainatate.
Prin declaratia martorului Pastrascu R., audiat la data de 3.12.2013 si a carui declaratie este atasata la f.43 din dosar petentul nu a reusit sa faca dovada altei situatii de fapt decat cea retinuta in procesul verbal de contraventie.
Martorul asistent S. F. a declarat ca nu cunoaste in ce conditii a fost sanctionat petentul.
Astfel, instanta constata ca petentul se face vinovat de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa, respectiv a oferit spre vanzare trecatorilor mai multe telefoane mobile, fara a avea autorizatie si documente de provenienta cu privire la acestea.
În ceea ce privește sancțiunea aplicata având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite iar pe de altă parte art. 21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea aplicata pentru prima contraventie retinuta a fost corect individualizată de către agentul constatator, fiind sancționat cu amenda minimă prevăzută de lege.
Circumstantele personale invocate de petent cu privire la situatia sa familiala si financiara nu au fost dovedite de catre acesta.
Pe cale de consecință, ținând cont de aplicarea prezumtiei de temeinicie a procesului verbal, posibilitatea aplicarii acestei prezumții fiind recunoscută chiar de către CEDO, instanța urmează să respingă prezenta plângere formulată de petentul D. D. în contradictoriu cu intimata I. D., ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal de contraventie ca legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea contraventionala formulata de petentul D. D., cu domiciliul în C., ., județul D., in contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., județul D., ca neintemeiata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. B. L. T.
Red.BCG
Tehnored. BCG
Ex.4/24.02.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
