Pretenţii. Decizia nr. 5650/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5650/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 39458/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5650/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. în contradictoriu cu pârâta F. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probatoriul fiind administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Pârâta solicită respingerea cererii, deoarece trebuie să plătească despăgubiri agresorul Ș., fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.11.2013 reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. a chemat în judecată pe pârâta F. I. ,pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1215,26 lei, reprezentând valoarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale, aceasta fiind internată la Secția Spitalului în perioada 09.12._09, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1215,26 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru, prevăzute de art. 998 și 999 C.Civil precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Totodată solicită ca prin hotararea ce se va pronunța sa fie obligat la plata sumei menționate mai sus, reactualizată cu indicele de inflație până la data plații efective a debitului.
Având in vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii: "persoanele care prin faptele, lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate ie asistenta medicala acordata, intrucat pârâta a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acesteia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 5/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se li portă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări .
S., in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, intrucat pârâtul a fost victima unei agresiuni sau accident, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate de Fondul Național de asigurari de sanatate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurari de Sanatate D..
In cauza de față reclamantul apreciază ca, printr-o simplă interpretare gramaticala a dipozitiilor art.3 13 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana prjn fapta proprie a produs o vătămare sanatatii altei persoane, insa printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia ca in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate. In cazul in care s-ar accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sanatatii altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul/pârâta a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar unitatea a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că unitatea spitalicească, în speță, S. C. Județean de Urgență C.. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtei care nu a făcut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care 1-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratua avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul isi recunoaște culpa, constand in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sanatatii sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr. 95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiții cumulative- existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției care a acordat îngrijiri medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negativ ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudicial produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
Menționează că debitul solicitat reprezintă, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 "prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata"" / si face parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat" definit de art.21 din Codul de Procedura Fiscala cu privire atat la conținutul cat si cuantumul creanțelor fiscale .
In același timp obligațiile fiscale sunt definite de art.22 al Codului de procedura Fiscala: - obligația de a platii la termenele legale, impozitele, taxele, contribuțiile si alte sume datorate bugetului general consolidat ;- obligația de a plați majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor, si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plata accesorii.
Termenul de prescripție al dreptului la acțiune, este de 5 ani si potrivit alin. 1 termenul incepe sa curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept conform dispozițiilor art. 131 Cod procedură fiscală, întrucât debitul menționat în cererea noastră de chemare în judecată este o creanță bugetară. Potrivit Codului fiscal creanța bugetară constă in impozite, taxe, contribuții, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora. Menționează că debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare, întrucât unitatea noastră, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera aceste sume de bani și de a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art .998 și 999 C.Civil, 112 C.P.C și art.din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatății.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele acte: decont de cheltuieli.
Pârâta, a depus întâmpinare prin care arată că în data de 08.12.2009 a fost accidentată de către numitul Ș. D. O., în urma accidentului a suferit leziuni ce au necesitat internarea sa la S. C. C., iar după externare a încheiat cu vinovatul de producerea accidentului o convenție prin care acesta i-a dat suma de_ lei, iar pârâta s-a obligat să nu mai aibă nicio pretenție civilă sau penală împotriva acestuia.
Precizează că această sumă de bani a folosit-o exclusiv pentru implant dinte spart, tratamente și analize medicale .Mai apreciază că cel din vina căruia s-a produs accidentul este obligat să plătescă și cheltuielile cu spitalizarea, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006.
În apărare, depune la dosar, în copie, convenția dintre părțile implicate în accident, bilet de iesire din spital, Ordonanța Parchetului din 28.10.2010 și certificat medico-legal.
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată și reține următoarele:
În speță, pârâta a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internată la Secția neurochirurgie, a Spitalului Județean de Urgență C., în perioada 09.12-14.12.2009, cu diagnosticul leziune cerebrală, prin accident rutier.
Caracterul serviciilor medicale rezultă din Foaia de observație clinică generală, potrivit căreia pârâtul a fost internat în secția neurochirurgie, în baza diagnosticului de trimitere a unității de primiri urgențe.
Cheltuielile de spitalizare, în sumă de 1215,26 lei, au fost detaliate prin decontul de cheltuieli, întocmit potrivit Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 1781/2006.
Pârâta nu a depus la dosar documente din care să rezulte că, la momentul respectiv, avea asigurare medicală .
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006: " acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetateanului".
Potrivit art. 93 din Legea nr. 95/2006 " Finantarea acordarii asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat ...din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, din bugetul autoritatilor publice locale, precum si din alte surse prevazute prin lege, inclusiv donatii si sponsorizari".
Conform art. 93 din Legea nr. 95/2006, „finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute de lege, inclusiv donații și sponsorizări”.
Ca atare, creanța în discuție este o creanță fiscală. în conformitate cu art. 91 din O.G. nr. 92/2003 R, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termen neîmplinit în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, potrivit art. 211 alin.1 din Legea nr. 95/2006, "sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație".
Art. 213 din același act normativ reglementează categoriile de persoane care beneficiază de asigurare, fără plata contribuției (copiii minori, tinerii înscriși într-o formă de învățământ, beneficiarii Decretului-Lege nr.118/1990 etc), în considerarea situației speciale în care se găsesc aceștia.
Potrivit art. 218, alin.1 din lege, "asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile stabilite de prezenta lege".
Art. 220 din lege statuează că "persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială în condițiile art.223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru".
Art. 313, alin.1 dispune că "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată".
Art. 313 alin.2, statuează că "furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin.1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective".
Din economia tuturor aceste texte de lege, rezultă că persoana care are calitatea de asigurat beneficiază de pachetul de servicii medicale prevăzut de lege, iar persoanele care nu au calitatea de asigurat nu beneficiază de acest pachet cu titlu gratuit, cu excepția situațiilor de urgență prevăzute de art. 220.
Cu alte cuvinte, pentru a beneficia de asistență medicală fără plată, orice subiect de drept supus jurisdicției statului român trebuie să aibă o asigurare medicală, iar în acest caz costurile asistenței medicale vor fi suportate de casele de asigurări de sănătate.
Cine nu are asigurare medicală trebuie să plătească serviciile medicale (cu excepția cazurilor prevăzute expres de art.213 și 220).
Temeiul juridic al acțiunii pe care o are furnizorul de servicii medicale împotriva persoanei care a beneficiat de asistență medicală, fără a avea calitatea de asigurat, este reprezentat de principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Este de principiu că temeiul juridic al acțiunii nu leagă instanța, dacă el a fost greșit indicat și dacă din motivarea în fapt a cererii rezultă dreptul subiectiv de care se prevalează reclamantul și scopul urmărit de acesta (art. 22 NCPC).
Așa fiind, faptul că s-au invocat dispozițiile art.998 V.C.civil nu are relevanță, câtă vreme s-au invocat și dispozițiile Legii 95/2006, iar furnizorul de servicii medicale și-a manifestat intenția de a-și recupera cheltuielile efectuate.
Dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006 R dau posibilitatea furnizorului de servicii medicale de a se îndrepta împotriva autorului faptei ilicite, care a provocat daune sănătății altei persoane, însă numai atunci când s-a stabilit o formă de vinovăție în sarcina acestui autor.
În acest sens, textul spune că persoanele respective "răspund potrivit legii", și face trimitere la "procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată".
Interpretarea și aplicarea acestui text de lege nu pot avea ca finalitate obligarea furnizorului de servicii medicale să dovedească, pe calea unei acțiuni civile, vinovăția unui făptuitor care a provocat daune sănătății altuia; această vinovăție trebuie stabilită în prealabil de organele sau instituțiile abilitate, în condițiile legii.
În acest sens, art. 313 alin.1 din lege are în vedere latura civilă a proceselor penale, și nu crearea unei acțiuni civile pentru furnizorul de servicii medicale împotriva autorului faptei ilicite, acțiune ce ar constitui o veritabilă sarcină disproporționată pentru orice unitate spitalicească.
Esența unei aplicări și interpretări sistematice a legii, în acord cu finalitatea ei, este că orice persoană trebuie să aibă o asigurare medicală, să cotizeze la sistemul asigurărilor medicale pentru a beneficia de asistență medicală atunci când are o problemă de sănătate, oricare ar fi cauza acesteia, în caz contrar, această persoană care a beneficiat de asistență medicală, trebuie să achite costul cheltuielilor spitalicești, pentru a nu se îmbogăți fără just temei.
În speță, instanța constată că pârâta, fără a dovedi că a fost asigurat pe perioada supusă controlului judiciar, a beneficiat de îngrijiri medicale contravaloare pe care, în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, trebuie să o restituie bugetului de stat.
În ceea ce privește susținerea pârâtei că obligat la plata cheltuielilor cu spitalizarea ar trebui să fie Ș. D. O., instanța nu o va reține, având în vedere convenția părților, respectiv convenția prin care acesta, vinovat de producerea accidentului, a dat pârâtei suma de_ lei, cu obligația pentru aceasta din urmă să nu mai aibă nicio pretenție civilă sau penală împotriva acestuia.
Părțile contractante pot estima valoarea prejudiciului cauzat prin fapta civilă delictuală și pot încheia convenții cu privire la acest prejudiciu.
În speță, pârâta a primit integral prejudiciul cauzat prin fapta delictuală, așa cum a fost estimat de părți, de comun acord, astfel cpă aceasta nu mai poate invoca faptul că persoana vinovată de producerea accidentului ar trebui să achite cheltuielile de spitalizare, deoarece aceastas și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, conform art. 969 VCC.
Față de aceste considerente, instanța va admite acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., Tabaci, nr.1, județul D. în contradictoriu cu pârâta F. I., cu domiciliul în C., ..5, .. 2, . .
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1215,26 lei despăgubiri civile.
Cu apel în 30 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică azi 16.04.2014
Președinte,Grefier,
C. M. R. A. B.
C.R. 15 Mai 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 05/2014. Judecătoria CRAIOVA | Fond funciar. Sentința nr. 9314/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
