Pretenţii. Sentința nr. 5049/2014. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 5049/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 27578/215/2013

Dosar nr._ pretenții

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5049

Ședința publică de la 04 Aprilie 2014

Completul constituit din:

Președinte: D. R. C.

Grefier: C. Ș.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul T. D. și pe pârâții M. C. prin Primar și C. L. C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 28.03.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.04.2014.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 06.10.2013 reclamantul T. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Instituția Primarului, obligarea la plata daunelor cominatorii în valoare de 49.500 lei pentru perioada 07.11.2010 și până la data de 03.08.2013, solicită obligarea pârâtei și la plata daunelor cominatorii de la data 04.08.2013 și până la data plății efective.

În fapt, prin sentința nr. 7923/03.05.2010 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă și irevocabilă conform deciziei nr. 1691/07.10.2010 pronunțată de Tribunalul D., instanța a obligat Primarul Municipiului C. la punerea efectivă în posesie a reclamantului T. D., privind suprafața de 1,64 ha pe teritoriul Municipiului C., conform sentinței nr. 3076/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1688/24.09.2008, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.

La data de 12.11.2010 a formulat cererea nr. 3035 către Primăria C. prin care a solicitat punerea în executare a sentinței mai sus menționate.

În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 " Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii."

În speță având în vedere că sentința nr. 7923/03.05.2010 pronunțată de către Judecătoria C. a rămasă definitivă și irevocabilă conform deciziei nr. 1691 pronunțată de către Tribunalul D. la data de 07.10.2010 termenul de executare a hotărârii de 30 de zile definit de către legiuitor, s-a împlinit la data de 07.11.2010.

Astfel de la data de 07.11.2010 și până la data de 03.08.2013 a trecut un număr de 990 de zile, care înmulțite cu 50 lei/zi de întârziere, reprezentând cuantumul daunelor cominatorii stabilite de instanță, rezultă o valoare de 49.500 lei.

D. dovadă a neîndeplinirii obligațiilor trasate de către instanță prin sentința nr. 7923/03.05.2010, o reprezintă faptul că la data de 03.05.2012 C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor emite Hotărârea nr. 219 prin care se încearcă punerea în executare a sentinței mai sus menționate.

Această HCJ nr. 219/03.05.2012 conține însă o eroare materială privind numele persoane ce urmează a fi pusă în posesie. D. urmare a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale, soluționată prin Hotărârea nr. 634/19.10.2012.

La data de 19.02.2013 C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor înaintează OCPI - D. anexa nr. 3 la HCJ nr. 634/19.10.2012, reprezentând tabelul nominal cuprinzând moștenitorii cooperatorilor decedați, care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate.

În data de 21.03.2013, Primăria Municipiului C. emite procesul-verbal de punere în posesie a proprietarului T. D. pentru suprafața de 1,64 ha în Tarlaua 81, . în Unitatea Administrativ Teritorială Malu M., având următoarele vecinătăți: la N - limita UAT Teren Pompieri, la E - drum de exploatare, la S - drum acces teren PMC, la V - teren PMC.

Menționează faptul că de la data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 7923/03.05.2010 pronunțată de către Judecătoria C., a insistat lunar pentru ca instituția competentă să urgenteze punerea efectivă în posesie.

Astfel la data emiterii procesului-verbal de punere în posesie, 21.03.2013, a fost de acord cu punerea în posesie pe suprafața de 1,64 ha în Tarlaua 81, . în Unitatea Administrativ Teritorială Malu M., atât datorită faptului că trecuseră aproximativ 3 ani în care Primăria Municipiului C. nu își respectase obligațiile trasate de instanță, cât și datorită faptului că în mod constant Serviciul Agricol din cadrul Primăriei Municipiului C. a susținut faptul că M. C. nu deține o rezervă de teren pe Unitatea administrativ Teritorială C.. Aceste susțineri însă s-au dovedit a nu fi reale având în vedere că în prezent în mod constant se emit titluri de proprietate pentru suprafețe de teren situate în cadrul UAT C..

Prin adresa nr. 3567/26.06.2013 a solicitat OCPI - D. să îi comunice dacă s-a emis titlul de proprietate pe numele T. D., pentru suprafața de 1,64 ha în Tarlaua 81, . în Unitatea Administrativ Teritorială Malu M..

Prin răspunsul nr. 3567/18.07.2013 OCPI-D. i-a comunicat faptul că procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de teren de 1,64 ha în Tarlaua 81, . în Unitatea Administrativ Teritorială Malu M., a fost restituit Primăriei Municipiului C., având în vedere faptul că prin sentința nr. 7923/03.05.2010 pronunțată de către Judecătoria C., instanța a obligat Primarul Municipiului la punerea efectivă în posesie pe teritoriul Municipiului C. și nicidecum pe Unitatea Administrativ Teritorială Malu M..

Astfel având în vedere că în prezent Primarul Municipiului C. nu a respectat obligațiile stabilite în mod irevocabil de către instanță prin sentința nr. 7923/03.05.2010 pronunțată de către Judecătoria C. și nu a pus efectiv în posesie pe reclamantul T. D., a formulat prezenta cerere de chemare în judecată prin care a solicitat aplicarea sancțiunii plății daunelor cominatorii conform dispozițiilor sentinței anterior menționate.

Pentru acestea solicită să oblige M. C., prin Instituția Primarului, la plata daunelor cominatorii în valoare de 49.500 lei pentru perioada 07.11.2010 și până la data de 03.08.2013. De asemenea solicită să oblige pârâta și la plata daunelor cominatorii de la data de 04.08.2013 și până la data plății efective și totodată la plata cheltuielilor de judecată.

In drept, își întemeiază prezenta cerere de chemare în judecată pe disp. art. 1, art.8 alin. 1, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și pe disp. art. 194-195, art. 451-453 din NCPC.

În temeiul art. 94 alin. 1 litera j) coroborat cu art. 111 din NCPC consideră Judecătoria C. ca fiind competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cereri.

La data de 16.12.2013 pârâtul M. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.

Invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. raportat la temeiul de drept invocat de reclamantă, în speță Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

In conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 4 și prevederile exprese ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cererile în materie de contencios administrativ, în afara celor date în competența curților de apel. sunt de competența tribunalului, în primă instanță.

Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C. date fiind următoarele:

Potrivit sentinței nr. 3076/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1688/24.09.2008, instanța obligă C. locală de aplicare a legilor fondului funciar să-l pună în posesie pe reclamantul T. D..

Mai mult, conform art. 5 din HG 890/2005 punerea în posesie, prin delimitare în teren, a persoanelor îndreptățite să primească terenul, după validare de către comisia județeană a propunerilor făcute reprezintă atributul Comisiei locale de aplicarea fondului funciar și nu a Municipiului C..

Față de cele prezentate, unitatea administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Invocă excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că solicitarea reclamantei privind obligarea la plata de daune cominatorii în cuantum de 49 500 lei pentru fiecare zi de întârziere, având ca temei juridic dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

Instituția daunelor cominatorii este recunoscută de legiuitor, prin reglementarea sa expresă din legislația specială. In acest sens amintește dispozițiile art. 18 al. (5) din Legea nr. 554/2004, text legal în baza căruia instanța de contencios administrativ poate pronunța soluțiile de admitere a acțiunilor sub sancțiunea aplicării unor penalități pe zi de întârziere, dispozițiile art. 48 din Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare conform cărora în situația neremedierii unor neregularități constatate ulterior înmatriculării societății, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată în vederea obligării celui aflat în culpă la remedierea acestora, sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii, dispozițiile art. 64 al. (2) din Legea nr. 18/1991 care consacră dreptul de a pretinde daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere (în cazul admiterii plângerii formulate) în situația în care persoanei îndreptățite îi este refuzată remiterea titlului de proprietate sau punerea în posesie.

Cu privire la sfera de aplicabilitate a instituției daunelor cominatorii, din jurisprudența cristalizată în domeniu rezultă fără posibilitate de tăgadă că acestea sunt incidente numai în cazul obligațiilor de a face sau de a nu face, pentru executarea obligației de a da, debitorul putând declanșa nemijlocit executarea silită directă sau indirectă prevăzută de dreptul comun. O a doua condiție obligatorie este ca aceste obligații să aibă caracterul intuitu personae, ele putând fi duse la îndeplinire numai prin persoana debitorului. Pentru celelalte tipuri de obligații (care nu au caracter intuitu personae), creditorul poate obține autorizarea instanței de executare să îndeplinească el însuși obligația sau prin intermediul altor persoane, pe cheltuiala debitorului, conform ari. 580 ind. 2 C.PC.

Jurisprudența și legiuitorul acceptă deopotrivă că o executare "manu militari" asupra debitorului obligației de a face sau de a nu face (cu caracter intuitu personae) ar aduce atingere libertății fizice persoanei debitorului, fapt care este de neconceput. În acest context, mijlocul legal de constrângere a debitorului în vederea executării obligației o reprezintă instituția daunelor cominatorii. În altă ordine de idei, "condamnarea" debitorului la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere printr-o sentință rămasă definitivă și irevocabilă reprezintă o condiție minimă și suficientă pentru investirea cu formulă executorie a hotărârii și declanșarea executării silite.

Arată că spre deosebire de daunele interese, prin care se urmărește acoperirea prejudiciului suferit de creditor datorită neexecutării unei obligații, daunele cominatorii au ca finalitate determinarea debitorului la executarea obligației și pot fi executate silit în limita prejudiciului dovedit de creditor, transformându-se în daune interese.

D. urmare, este nejustificată solicitarea reclamantei privind obligarea la plata de daune cominatorii în cuantum de 49 500 lei.

Daunele cominatorii, reprezintă o condamnare pecuniară pronunțată pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației, ceea ce înseamnă că are un caracter provizoriu, în sensul că dacă obligația a fost executată, instanța poate exonera pe debitor de această penalitate ori, în cazul în care n-a fost executată încă, instanța este în drept să revină asupra ei, apreciind în fapt prejudiciul real cauzat creditorului, fie reducând-o, fie, chiar mărind-o.

În speța dedusă judecății este vorba despre o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă în data de 21.06.2010 comunicată de către petent Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Instituției Prefectului Județului D.. Aceasta din urmă a transmis la data de 08.12.2010 către C. L. pentru aplicarea Legii nr. 247/2005 C. documentația înaintată de domnul T. D. în vederea punerii în executare a sentinței civile.

La data de 07.12.2011 C. L. a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 150/_/2011, fiind identificată o suprafață de 1,64 ha în tarlaua 1 . Valea Fetii, amplasament acceptat de către reclamant conform raportului înregistrat sub nr._/15.12.2011, la această dată fiind înaintată către C. Județeană de aplicare a Legii nr. 247/2005 propunerea de punere în executare a sentinței civile menționate.

Prin hotărârea Comisiei Județene nr. 219/03.05.2012 s-a luat act de sentințele civile nr. 7923/2010 și 3076/2008 hotărâre care, împreună cu documentația aferentă a fost transmisă O.C.P.I. D. care a returnat procesul verbal de punere în posesie nr. 150/_/07.12.2011 în vederea remedierii problemelor referitoare la scrierea titlului de proprietate a numitului T. D..

Ulterior, prin hotărârea Comisiei Județene nr. 634/19.10.2012 s-a îndreptat eroarea materială strecurată în HCJ nr. 219/03.05.2012 în sensul că numele corect este T. D. și nu T. M..

Pe cale de consecință, la data de 21.03.2013 a fost întocmit procesul verbal nr. 167/_ de punere în posesie a proprietarului T. D. pentru terenul situat în tarlaua 81, . mp situat pe UAT Malu M..

Or, pentru ca reclamantul să poată obține daune cominatorii trebuie ca pârâtul să fie responsabil de neexecutarea sau de tardivitatea executării obligației sale. Prin urmare, acesta nu este ținut a plăti daune cominatorii față de reclamant dacă neexecutarea nu se datorează culpei sale.

De asemenea, pentru obligarea la plata daunelor este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită, ce presupune nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.

Așadar, în speța dedusă judecății, autoritatea locală nu poate fi acuzată că ar fi săvârșit vreo faptă ilicită, întrucât aceasta s-a aflat în imposibilitate de a pune în posesie pe reclamant la data de 07.11.2010 datorită impedimentelor menționate și deficitului de teren, urmând procedura instituită de lege în această situație.

Conform H.G. nr. 890/2005, art. 4 lit. f C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este obligată să pună la dispoziția Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar, rezervă de teren iar aceasta din urmă procedează la punerea în posesie a persoanelor validate conform Hotărârii Comisiei Județene.

Rezultă că la data de 21.03.2013 prin procesul verbal nr. 167/_ Comisie locală și-a îndeplinit obligația stabilită de instanța de judecată. Din cronologia faptelor rezultă că entitatea învestită nu putea sub nicio formă să o pună în executare la data de 07.10.2010 dată la care s-a judecat recursul și s-a pronunțat decizia nr. 1691/07.10.2010.

De la data depunerii de către reclamant a hotărârii judecătorești, a cărei executare face obiectul prezentei acțiuni, cu mențiunea definitivă și irevocabilă, și până la data executării s-au parcurs o . pași obligatorii în procedura administrativă astfel încât reclamantul nu dovedește culpa autorității și pasivitatea acesteia cu privire la punerea în executare a hotărârii judecătorești menționate.

Față de cele menționate, raportat la temeiul juridic al acțiunii daunele cominatorii nu pot fi imputate Municipiului C., motiv pentru care solicită admiterea excepțiilor, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de 23.01.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și cerere modificatoare a acțiunii (filele 35-39) prin care solicită introducerea în cauză și a Comisiei Locale C. de aplicare a legilor Fondului Funciar care în solidar cu M. C. prin primar solicită să fie obligați la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi începând cu data de 23.01.2011 și până la data plății efective.

În drept își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 1, art. 8 alin. 1, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pe dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, art. 1443 din NCC și pe dispozițiile sentinței nr. 7923/03.05.2010 pronunțată de Judecătoria C. și rămasă definitivă și irevocabilă conform deciziei nr. 1691/07.10.2010 pronunțată de către Tribunalul D..

De asemenea înțelege să își mențină apărările formulate în cadrul cererii de chemare în judecată și totodată înțelege să răspundă la excepțiile invocate de către pârâta mun. C., prin Primar prin întâmpinare.

I. În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., solicită respingerea având în vedere prezenta cerere de modificare a acțiunii introductive și totodată având în vedere disp. art. 94 alin. 1 litera j) coroborat cu art. 111 din NCPC și disp. Legii nr. 18/1991. Consideră Judecătoria C. ca fiind competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată.

II. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C., solicită respingerea, având în vedere dispozitivul sentinței nr. 7923/03.05.2010 pronunțată de către Judecătoria C. și rămasă definitivă și irevocabilă conform deciziei nr. 1691/07.10.2010 pronunțată de către Tribunalul D. și totodată dispozițiile Deciziei nr. 1956 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care prevede faptul că "în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică și nu Consiliul Local sau Primăria, care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. Conform art. art. 21 alin. (2) și art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție."

III.În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii consideră că aceasta nu este o veritabilă excepție procedurală ci o apărare de fond.

Obligarea la plata daunelor cominatorii apare ca o necesitate având în vedere omisiunile, erorile materiale și modul defectuos al soluționării procedurilor de punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate.

Faptul că s-au efectuat demersuri de către pârâte însă toate acestea au fost efectuate în mod defectuos și nelegal echivalează cu o pasivitate și o lipsă de disponibilitate în ducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței.

Mai mult decât atât tardivitatea executării acestor obligații este dovedită pe deplin având în vedere că de peste 3 ani de zile cele două pârâte nu au pus în aplicare dispozitivul sentinței nr. 7923/03.05.2010 pronunțată de Judecătoria C..

Ca atare termenul rezonabil în care pârâtele trebuiau să efectueze demersurile necesare pentru punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate către reclamant este cu mult depășit în condițiile în care acestea încalcă în mod vădit termenii procedurali stipulați în Legea nr. 18/1991.

Pentru aceste motive solicită obligarea în solidar a pârâtelor la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi începând cu data de 23.01.2011 și până la data plății efective.

Dovada celor susținute înțelege să o facă cu înscrisuri.

De asemenea solicită instanței ca în conformitate cu disp. art. 298 din NCPC să dispună obligarea pârâtelor de a depune la dosarul cauzei o copie cu mențiunea conform cu originalul a dosarului de punere în posesie întocmit de către Primăria Municipiului C. pe numele reclamantului T. D..

La data de 17.02.2014, pârâtele M. C. prin Primar și C. L. C. de aplicare a legilor fondului funciar au depus întâmpinare la cererea modificatoare formulată de reclamantul T. D.. (filele 55-60)

In fapt, prin acțiunea formulată reclamantul T. D. cheamă în judecată pe pârâtul M. C. solicitând obligarea la plata daunelor cominatorii în valoare de 49 500 lei pentru perioada 07.11._13 precum și daunelor cominatorii pentru perioada 04.08.2013 și până la data plății efective.

In motivarea cererii reclamantul menționează că, prin sentința nr. 7923/03.05.2010 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă și irevocabilă conform deciziei nr. 1691/07.10.2010 pronunțată de Tribunalul D., instanța a obligat Primarul Municipiului C. la punerea efectivă în posesie a reclamantului T. D., privind suprafața de 1,64 ha pe teritoriul municipiului C., conform sentinței nr. 3076/04.03.2008, pronunțată de către Judecătoria C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1688/24.09.2008, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.

La data de 12.11.2010 reclamantul a formulat către Primăria C. cererea nr. 3035 solicitând punerea în executare a sentinței mai sus menționate.

Reclamantul înțelege să dovedească neîndeplinirea obligațiilor pârâtului prin faptul că la data de 03.05.2012 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor emite Hotărârea nr. 219 prin care se încearcă punerea în executare a sentinței mai sus menționate.

Această HCJ conținea însă o eroare materială care a fost îndreptată prin hotărârea nr. 634/19.10.2012.

La data de 21.03.2013 Primăria Municipiului C. emite procesul verbal de punere în posesie a proprietarului T. D. pentru suprafața de 1,64 ha în Tarlaua 81, . în Unitatea Administrativă Teritorială Malu M.

Astfel, reclamantul arată că de la data 07.11.2010 și până la data da 03.08.2013 a trecut un număr de 990 de zile rezultând astfel o valoare de_ lei reprezentând daune cominatorii stabilite de instanță.

În răspunsul la întâmpinare și cererea modificatoare reclamantul arată că solicită introducerea în cauză a Comisiei Locale C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și obligarea acesteia în solidar cu M. C. prin Instituția Primarului la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi începând cu data de 23.01.2011 și până la data plății efective.

In drept, reclamantul invocă prevederile art. 1, art. 8 alin. 1, art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004, art. 64 din Legea nr. 18/1991 coroborate cu dispozițiile art. 1443 NCC.

Față de întâmpinarea și cererea modificatoare a reclamantului învederează următoarele:

1. Cercetarea judecătorească în cauza de față pornește de la temeiul juridic material al acțiunii cu care reclamanta a înțeles să investească instanța pentru ca potrivit principiului disponibilității, a regulilor de procedură, principiilor ce guvernează procesul civil și modului de soluționare a excepțiile invocate, instanța să adopte o soluție și în cele din urmă să pronunțe o hotărâre fundamentată juridic.

Este de observat că temeiul juridic menționat de reclamant în acțiunea precizatoare nu răspunde cerințelor impuse de art. 194 alin. (1) c, d, e din NCPC referitoare la obligația indicării obiectului cererii, valoarea lui precum și motivele de drept pe care se întemeiază cererea.

Examinarea cererii de chemare în judecată evidențiază că în speță, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi începând cu data de 23.01.2011 și până la dala plății efective întrucât pârâții au întreprins demersuri defectuoase și nu au manifestat disponibilitate în ducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței.

Or, potrivit 194 coroborat cu art. 22 NCPC instanța este datoare să identifice deficiența de motivare în drept a acțiunii și de a o pune în discuția părților, pentru ca soluționarea cauzei să se desfășoare într-un cadru procesual corect stabilit.

Calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.

Prin urmare în vederea respectării dreptului părților de a-și asigura o apărare eficientă, se impune ca instanța să pună în discuție necesitatea precizării temeiului juridic al acțiunii. In situația în care reclamantul nu se va conforma cerințelor, instanța va face aplicarea dispozițiilor legale punând acest aspect în discuție și dând acțiunii calificarea juridică conformă prevederilor legale aplicabile.

Învederează instanței că sunt invocate prevederile Legii 554/2004 și art. 64 din Legea nr. 18/1991 care pe de o parte, nu au legătură cu obiectul și scopul cererii dedusă judecății, iar pe de altă parte, unul dintre actele normative invocate ca temei de drept, în speță Legea 544/2004, dă competența Tribunalului D. de a soluționa cererea.

Reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C. conform argumentelor prezentate în întâmpinare.

Apreciază că dispozițiile Legii 215/2001 care nu-și fac aplicabilitate în prezenta cauză întrucât raportat la temeiul de drept și la starea de fapt sunt aplicabile dispozițiile speciale ale legilor în materia fondului funciar, în speță, prevederile art. 52 alin 1 din Legea 18/1991 republicată, coroborate cu dispozițiile art. 5 din HG 890/2005 potrivit cărora punerea în posesie, prin delimitare în teren, a persoanelor îndreptățite să primească terenul, după validare de către comisia județeană a propunerilor făcute reprezintă atributul Comisiei locale de aplicarea fondului funciar și nu a municipiului C.. Art. 52 statuează că comisia județeană și cea locală în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile codului de procedură civilă au calitate procesuală pasivă sau activă fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau pe baza unui mandat.

Prin calitate procesuală se înțelege titlul sau modul în care o persoană participă într-un anumit raport juridic, îndreptățind-o să fie parte în proces iar calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic.

Criticile referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii sunt de asemenea neîntemeiate aducându-se argumente care nu au legătură cu motivul de inadmisibilitate enunțat de aceștia în întâmpinare.

In ceea ce privește susținerile reclamantului cu privire la faptul că Serviciul Registrul Agricol din nu a pus la dispoziția OCPI procesul verbal nr. 1/23.09.1991 acestea sunt nefondate întrucât nu există nicio probă concludentă și pertinentă care să dovedească acest refuz.

Conform H.G. nr. 890/2005, art. 4 lit. f, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este obligată să pună la dispoziția Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar rezervă de teren iar aceasta din urmă procedează la punerea în posesie a persoanelor validate conform Hotărârii Comisiei Județene.

Învederează instanței de judecată că prin adresa nr. 2990/15.05.2012 a fost înaintată către O.C.P.I. D. Hotărârea Comisiei Județene prin care s-a luat act de sentința civilă nr. 7923/03.05.2010, cu toată documentația aferentă, incluzând astfel și procesul verbal nr. 1/23.09.1991 eliberat de C. județeană de aplicare a legii nr. 18/1991 care are ca obiect punerea în posesie pe suprafețele ce fac obiectul restituirii de terenuri agricole aprobate de C. Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 prin preluarea de terenuri de la UAT Malu M. în vederea punerii in posesie a persoanelor validate potrivit legii, pe care-l anexează la prezenta.

După preluare, C. locala de fond funciar, la punerea în posesie, a dat o noua numerotare, astfel încât . a devenit ., conform procesului verbal nr 167/_ efectuat cu ocazia punerii în posesie a petentului T. D..

Mai mult, la documentația aferentă, înaintata către OCPI D. au fost anexate, schița parcelara, anexa la procesul verbal de punere în posesie, planul cadastral si ortofotoplan, pe care le anexează în copie.

Menționează că Legea fondului funciar prevede o procedură specială, administrativă și judiciară, derogatorie de la dreptul comun care circumstanțiază foarte clar procedura restituirii în natură a terenurilor și cât timp C. locală de fond funciar C. a întocmit actele procedurale prevăzute de normele legale în materie, consideră ca nu se poate retine vreo culpa a acesteia.

Opinează că, în raport de probatoriul administrat în cauză, în dovedirea cererii de chemare în judecată, nu există probe pertinente și concludente care să dovedească faptul că punerea în posesie nu s-a executat din culpa Comisiei locale de fond funciar C. si pe cale de consecința instanța nu poate admite o astfel de cerere.

Având în vedere prevederile art. 5 din HG nr. 890/2005 în cadrul procedurii administrative obligatorii activitatea comisiei locale constă în primirea cererii și a actelor doveditoare, analizarea acestora în cadrul comisiei cercetând calitatea de persoană îndreptățită, pertinența, veridicitatea și verosimilitatea actelor aduse în susținerea cererii, formularea propunerilor și înaintarea către comisia județeană în vederea validării si ulterior punerea în posesie în vederea eliberării titlului de proprietate.

Precizează ca procesul verbal de punere în posesie si întocmirea schiței parcelara anexa la acesta reprezintă ultimul act de procedură al Comisiei de fond funciar C., conform dispozițiilor legale în vigoare, care, în speța s-a si executat.

In speța, OCPI D. are obligația de a întocmi titlul de proprietate si transmis Comisiei locale pentru a fi înmânat persoanei îndreptățite, pe baza de semnătura.

Supune atenției instanței de fond faptul că după formularea întâmpinării la cererea introductivă reclamanții își precizează acțiunea schimbă perioada pentru care solicită daune cominatorii, perioada fiind astfel redusă, în raport de motivele de fapt și de drept și de cronologia actelor de procedură întocmite nu se justifică nici data 23.01.2011 de la care reclamanții pretind daune.

În noua reglementare prevăzută de Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, temeiul juridic în baza căruia se poate obține acordarea de daune cominatorii se regăsește în prevederile art. 1516: "Drepturile creditorului (1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. (2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său."

Acest text de lege se completează cu dispozițiile art. 1527 din Legea nr. 287/2009 privind noul cod civil (atunci când se impune executarea silită în natură a unei obligații), art. 1528 din Legea nr. 287/2009 privind noul Cod Civil (atunci când este vorba de executarea obligației de a face) și art. 1529 din Legea nr. 287/2009 privind noul Cod Civil (atunci când se confruntă cu executarea silită a obligației de a nu face).

Sintetizând cele expuse, poate conchide că spre deosebire de daunele interese, prin care se urmărește acoperirea prejudiciului suferit de creditor datorită neexecutării unei obligații, daunele cominatorii au ca finalitate determinarea debitorului la executarea obligației și pot fi executate silit în limita prejudiciului dovedit de creditor, transformându-se în daune interese.

D. urmare, este nejustificată solicitarea reclamantei privind obligarea la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi începând cu data de 23.01.2011 și până la data plății efective.

Pentru ca reclamantul să poată obține daune cominatorii trebuie ca pârâtul să fie responsabil de neexecutarea sau de tardivitatea executării obligației sale. Prin urmare, acesta nu este ținut a plăti daune cominatorii față de reclamant dacă neexecutarea nu se datorează culpei sale.

De asemenea, pentru obligarea la plata daunelor este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită, ce presupune nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.

Așadar, în speța dedusă judecății, autoritatea locală nu poate fi acuzată că ar avea vreo culpă, întrucât aceasta s-a aflat în imposibilitate de a pune în posesie pe reclamant la data de 07.11.2010 datorită impedimentelor procedurale menționate, urmând procedura instituită de lege în această situație.

De la data depunerii de către reclamant a hotărârii judecătorești, a cărei executare face obiectul prezentei acțiuni, cu mențiunea definitivă și irevocabilă, și până la data executării s-au parcurs o . pași obligatorii în procedura administrativă astfel încât reclamantul nu dovedește culpa autorității și pasivitatea acesteia cu privire la punerea în executare a hotărârii judecătorești menționate.

Față de cele menționate, solicită admiterea excepțiilor invocate în întâmpinarea la cererea inițiala și întâmpinarea la cererea modificatoare, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă 7923/03.05.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_, a fost obligat Primarul Municipiului C. la punerea efectivă în posesie a reclamantului T. D. privind suprafața de 1,64 ha pe teritoriul Municipiului C. conform sentinței civile 3076/04.03.2008, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că prin sentința civila nr. 3076/04.03.2008 pronunțata de Judecătoria C. in dos. nr._/215/2007, rămasa irevocabila prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 1688/24.09.2008 pronunțata de către Tribunalul D., s-a admis plângerea formulata de către petentul M. M., s-a dispus anularea HCJ nr. 1236/10.05.2007 iar intimatele C. Locala C. de Aplicare a legilor fondului funciar si Prefectura Județului D. - C. Județeana de aplicare a legilor fondului funciar au fost obligate la reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea acestuia asupra suprafeței de 1,64 ha situata pe teritoriul mun. C..

La data de 12.12.2008, petentul M. M. a formulat cerere către intimata Consiliul Local C. - C. Locala de Aplicare a legilor fondului funciar, pentru continuarea procedurii administrative de reconstituire a dreptului de proprietate conform sentinței civile sus amintite, cerere căreia nu i s-a dat curs.

Insa prin sentința civila menționata mai sus, instanța a admis plângerea împotriva HCJ nr. 1236/10.05.2007 de respingere a cererii de reconstituire si nu împotriva modalității de reconstituire indicând continuarea procedurii conform disp. art. 10 alin. 1 din HG nr. 890/2005 fără insa a obliga comisiile la reconstituirea pe vechiul amplasament, așa cum afirma petentul.

In drept, potrivit disp. art. 64 al. 1 din legea nr. 18/1991 „in cazul in care comisia locala refuza înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeana sau punerea efectiva in posesie, persoana nemulțumita poate face plângere la instanța in a cărei raza teritoriala este situat terenul”, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede ca „daca instanța admite plângerea, primarul va fi obligat sa execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectiva in posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanța „.

Având in vedere starea de fapt sus reținuta si in raport de dispozițiile legale menționate, instanța a reținut ca intimata C. Locala C. de aplicare a legilor fondului funciar nu a continuat procedura administrativa a reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea petentului pentru terenul in suprafața de 1,64 ha pe teritoriul mun. C., refuzând sa-l pună in posesie.

In consecința, a admis în parte plângerea si a obligat Primarul municipiului C. la punerea efectiva in posesie a reclamantului T. D. (instanța reținând totodată că prin contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 291/12.02.2009 M. M. a transmis către T. D. drepturile litigioase și calitatea procesuală) privind suprafața de 1,64 ha pe teritoriul mun. C., conf. sentinței civile nr. 3076/04.03.2008, pronunțata in dos. nr._/215/2007 de către Judecătoria C., rămasa irevocabila prin respingerea recursului conf. deciziei civile nr. 1688/24.09.2008 a Tribunalului D., sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.

În speța de față, reclamantul pretinde că obligația stabilită în această hotărâre nu a fost executată și solicită obligarea pârâților M. C. și C. L. C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar la plata unei sume de bani obținută prin înmulțirea matematică a numărului de zile de întârziere în executarea hotărârii de mai sus cu 50 lei, cât a fost stabilită pe o zi, începând cu data de 23.01.2011 până la data plății efective.

Potrivit art. 36 NCPC, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății.

Instanța reține că reclamantul urmărește valorificarea dreptului născut din sentința civilă 923/03.05.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_, prin care s-a dispus obligarea Primarului Municipiului C. la daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, intenționând transformarea acestora în daunei interese.

Întrucât persoana obligată prin hotărârea de care se prevalează reclamantul este Primarul Municipiului C., doar acesta are calitatea de a sta în justiție în procesul prin care se solicită valorificarea daunelor cominatorii, neavând relevanță împrejurarea că și alte entități au atribuții în punerea în posesie ori argumentele deduse din decizia 1956/05.04.2012 pronunțată de ICCJ invocată în cauză.

Raportul juridic dedus judecății este unul special, derivat din sentința civilă 7923/03.05.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_, având ca părți pe reclamantul T. D. și Primarul Municipiului C. și nu unul de drept comun, rezultat din aplicarea dispozițiilor generale ale legislației fondului funciar referitoare la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că nici M. C. nici C. L. de fond funciar nu au calitate procesuală pasivă în cererea prin care se solicită transformarea daunelor cominatorii în daune interese, în ipoteza în care aceste daune au fost stabilite în sarcina Primarului Municipiului C., astfel că excepția va fi admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C., cu sediul în C., . nr. 7, jud. D..

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu sediul în C., . nr. 7, jud. D..

Respinge cererea reclamantului T. D., cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții M. C. și C. L. a Municipiului C. ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică azi, 04.04.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

D. R. C. C. Ș.

Red./tehn.CDR

5ex/17.07.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 5049/2014. Judecătoria CRAIOVA