Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5263/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5263/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 31269/215/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5263
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. S.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul V. I. și pe pârâul P. V., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată -parte integrantă din prezenta hotărâre -, când instanța a amânat pronunțarea la data de 9 aprilie 2014 pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, la data de 23.11.2012, reclamantul V. I. chemat în judecată pe pârâtul P. V., solicitând stabilirea graniței dintre proprietățile părților și obligarea pârâtului de a – i respecta proprietatea și posesia terenului pe care a acaparat-o și obligarea aceluiași de a demola și retrage gardul cu fundație de ciment, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat în . de Jos, T 23, P 55, jud. D., iar pârâtul deține terenul situat în partea de est a proprietății sale. Între cele două terenuri nu există linie de hotar, motiv pentru care există neînțelegeri, iar pârâtul a edificat fără autorizație un gard cu fundație de beton acaparând o fâșie din terenul reclamantului, cu lungimea de 100 m și lățimea de 1,70m (170 mp).
Acțiunea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 560, 563 și art.1528 cod civil și a fost legal timbrată.
Pârâtul P. V. a formulat întâmpinare (fila 41), în care a solicitat respingerea ererii în revendicare și desființare de construcții, cu motivarea că nu ocupă teren proprietatea pârâtului, iar limitele terenului său sunt evidențiate în mod incontestabil în documentația cadastrală.
Au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză judiciară topografică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. Asupra cererii principale, având ca obiect grănițuirea.
Conform înscrisurilor depuse, reclamantul deține în proprietate suprafața de 1183 mp teren extravilan, situat în satul Leamna de Jos, ., . cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1452 din 01.06.2010 (fila 7 din dosar), care a fost dezmembrat dintr-un corp mai mare, de vânzătoarea I. V.. Aceasta a dobândit la rândul său terenul prin moștenire de la fratele său, C. N., care îl dobândise prin donație de la beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, C. D., titularul titlului de proprietate nr. 421-1384 din data de 17.11.1994 (filele 31-32).
Pârâtul deține în proprietate terenul în suprafață de 1250 mp situat în intravilanul satului Leamna de Jos, ., parcelele 53 și 54, și învecinat terenului proprietatea reclamantului. Acest teren a fost dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1174 din 22.11.2012 (fila 44 din dosar), care a fost dezmembrat dintr-un corp mai mare, de vânzătoarea C. G., teren înscris în titlul de proprietate nr. 179-_ din data de 23.09.1993 (fila 54).
Din probele administrate se mai reține că linia de hotar dintre părți este delimitată prin gardul edificat deja între părți, de către pârât, pe aliniamentul punctelor de contur 16 -18 (actualul hotar), identificat în anexa – plan de amplasament și delimitare (fila 146), gard care respectă limitele proprietăților învecinate, astfel cum rezultă din raportul de expertiză judiciară topografică întocmit în cauză de expertul D. C. (filele 98-102) în ianuarie 2014, cu suplimentul ulterior (răspunsul la obiecțiuni, filele 144-148).
Astfel, expertul a arătat că pârâtul deține în fapt o supărafață de 1184 mp, față de 1183 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare, iar o parte din teren este ocupată de vecina din partea de nord a pârâtului – D. C., care a edificat gardul despărțitor parțial pe terenul reclamantului.
Raportul de expertiză cuprinzând linia de hotar identificată de expert a fost avizat de OCPI D., în ceea ce privește corectitudinea măsurătorilor.
Potrivit dispozițiilor art. 560 Cod civil (Legea nr. 287/2009 privind codul civil, aplicabil în speță, potrivit art. 5 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. 6 din Codul civil), ,,Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.
Art. 561 îndreptățește pe orice proprietar de a-și grănițui proprietatea sa, adică să-i fixeze linia de hotar, prin semne exterioare vizibile și de a cere vecinilor săi să procedeze în acest sens.
Această operațiune constă în verificarea titlurilor de proprietate ale vecinilor, în măsurarea proprietăților lor, în fixarea liniei despărțitoare a proprietăților vecine și punerea unui semn exterior acesteia.
Instanța apreciază că raportul de expertiză este util cauzei, în sensul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, care se coroborează cu celelalte probe, expertul răspunzând la obiectivele stabilite de instanță, în mod complet și argumentat științific. Reclamantul nu a adus contraargumente de aceeași valoare în susținerea privind anumite greșeli ale expertului în întocmirea raportului de expertiză, obiecțiunile sale fiind subiective.
Față de concluziile expertului și înscrisurile depuse, nu mai era necesară administrarea probei testimoniale solicitate de reclamant în cererea introductivă, motiv pentru care instanța nu s-a mai pronunțat cu privire la aceasta. Nici reclamantul nu a mai solicitat aceasta, până la închiderea dezbaterilor.
Se mai reține că pentru terenul reclamantului s-a întocmit o documentație cadastrală ce a avut la bază sistemul de proiecție grafic (cu coordonate aproximative), ce poate avea la bază erori de măsurare, în timp ce documentația întocmită pentru terenul pârâtului este în sistem Stereografic 1970, care presupune o mai mare precizie a măsurătorilor.
Reclamantul nu a făcut dovada că documentația cadastrală a imobilului deținut de pârât este greșită.
Față de motivele de fapt și de drept expuse mai sus, va admite acțiunea de grănițuire și, pentru a pune capăt neînțelegerilor, va stabili că linia de hotar este pe actualul hotar, pe care se află gardul despărțitor, pe aliniamentul punctelor de contur 16 -18.
II. Cu privire la cererea de revendicare, față de situația de fapt reținută mai sus și în baza probelor administrate, instanța reține că pârâtul nu ocupă nicio suprafață din terenul proprietatea reclamantului, motiv pentru care, nefăcându-se dovada ocupației, conform art. 1169 Cod civil, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
Întrucât gardul este corect edificat, nu este întemeiată nici cererea privind demolarea și mutarea gardului edificat de pârât, motiv pentru care va fi respinsă și această cerere.
În temeiul art. 276 cod procedură civilă, admițând doar parțial acțiunea, în măsura admiterii ei, va admite în parte și cererea accesorie privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, care sunt în cuantum total de 519 lei, dovedite cu chitanțele depuse la dosar. Prin urmare, va obliga pe pârât să plătească reclamantului suma de 419 lei, cu acest titlu.
Pârâtul a învederat că va solicita cheltuielile de judecată prin acțiune separată.
Întrucât instanța a admis în parte suplimentarea onorariului de expert cu suma de 200 lei, pe care reclamantul nu a achitat-o, deși însăși încheierea din data de 12.03.2014 este executorie în privința plății diferenței de onorariu cuvenit expertului, conform art. 213 alin.2 Cod procedură civilă, va reitera această obligație și în prezenta sentință, obligând reclamantul să plătească d-lui expert topo D. C. diferență de onorariu în cuantum de 200 lei.
Cu privire la cererea de refacere a expertizei și motivele invocate de reclamant, formulate neprocedural în cadrul concluziilor depuse în scris după închiderea dezbaterilor, nu trebuie să fie analizate, dar, pentru a evita orice speculație ulterioară, instanța apreciază că refacerea expertizei nu este utilă, având în vedere motivul pentru care au fost respinse și obiecțiunile formulate de reclamant pe parcursul procesului.
Astfel, nu se justifică repunerea cauzei pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul V. I., cu domiciliul în C., ..5A, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul P. V., cu domiciliul în C., ..3, jud. D..
Stabilește linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului V. I., situat în mun. C., jud. D., .. 5 A și imobilul proprietatea pârâtului P. V., situat în .. 3, pe aliniamentul punctelor 16 -18 (actualul hotar), identificat în anexa – plan de amplasament și delimitare - a raportului de expertiză judiciară topografică din ianuarie 2014, întocmit de expert D. C..
Respinge capetele de cerere ale reclamantului privind revendicare și demolare gard.
Admite în parte cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de
Obligă pe reclamant să plătească d-lui expert topo D. C. diferență de onorariu în cuantum de 200 lei.
Executorie în privința diferenței de onorariu pentru expert.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare pentru celelalte dispoziții.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
L. N. D. S.
Red. L.N.
Tehnored. S.D./4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3437/2014. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
