Uzucapiune. Sentința nr. 31/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 35524/215/2013
Dosar nr._ uzucapiune
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 31 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții C. M. și C. L., în contradictoriu cu pârâții P. P., G. D., G. I. și M. C. prin Primar, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. I. M., pentru reclamanți, lipsind pârâții.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că reclamanții au depus la dosar, la data de 11.10.2014, prin Serviciul Registratură al instanței, dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 163 lei. De asemenea, se constată că reclamanții au depus, la data de 14.10.2014, precizare în sensul că înțeleg să-și mărească cuantumul obiectului cererii.
Avocat I. I. M., pentru reclamanți, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat I. I. M., pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii și constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 190 mp, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză, iar hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de proprietate, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. în data de 30.10.2013 sub nr._ reclamanții C. M. și C. L., soți, au chemat în judecată pârâții P. P., G. D., G. I. și M. C., reprezentat prin Primarul Municipiului C., solicitând să li se constatate dreptul de proprietate, dobândit prin prescripție achizitivă (uzucapiune) asupra imobilului situat în C., ., jud. D., reprezentat de teren în suprafață de 163 m.p. din măsurători (161 m.p. din acte), cu vecinătățile: la N-G. D. și I., la E- G. D. și I., la S-.-B. I., urmând ca hotărârea judecătorească amintită să țină loc de act autentic de proprietate pentru noi.
În fapt au motivat astfel:
Prin actul de partaj voluntar întocmit la 16 iulie 1943 și transcris sub nr. 2847 din 17 iulie 1943 în Registrul de Transcripțiuni Secția a III-a a Tribunalului D., s-a procedat prin bună învoială la împărțirea averii defunctului C. I. (scris și I.).
Împărțeala a avut loc între descendenți gradul I: M. Ș. I., născută C., fiică, Lucreția M., născută C., fiică, I. C., fiu, G. P., născută C., fiică, și C. C., fiu.
Un imobil din C., ., a rămas în stăpânirea fiicelor M. Ș. I. și Lucreția M. iar un alt imobil, situat în C., ., a rămas să fie stăpânit în indiviziune și în plină proprietate de fiii I. C. și C. C., fiind descris că se compune din patru camere.
J. din pământul loc de casă din C., . (a cărui suprafață nu se specifică în actul de partaj voluntar) a rămas să fie stăpânit în plină proprietate de cealaltă soră, G. P..
„per a contrario”, deși în act nu se menționează în mod expres, cealaltă jumătate, pe care se afla și casa de locuit cu 4 camere, a rămas să fie stăpânită de cei doi fii, C. I. și C. C.. Se face mențiunea în cuprinsul actului că Nicolița I. C., mama părților și soția supraviețuitoare a defunctului C. I. (I.), își primise partea sa (sfertul cuvenit din moștenire) în bani de la toți moștenitorii.
Actul de partaj voluntar amintit a fost redactat într-un mod total defectuos: în cuprinsul lui nu se indică nici actul translativ de proprietate în baza căruia defunctul dobândise imobilul, nici suprafața totală a imobilului din ., nici suprafața ce revine fiecărui moștenitor după împărțeală.
Însă, conform cotelor din act, cota de 1/2 din teren a fost luată în stăpânire de P. G., născută C., iar C. C. și C. I. au stăpânit fiecare cota de 1/2 din casă și cota de 1/4 din teren; terenul a fost deci împărțit între succesori în modul arătat și stăpânit de fiecare ca atare.
Denumirea străzii a fost ulterior schimbată din . Albișoarei, iar mai apoi a fost renumerotat și imobilul, care până în anul 1964 a avut numărul 10, iar apoi numărul 16, astfel încât în prezent fostul imobil din . figurează ca fiind situat în . din C., referirea fiind făcută la imobilul stăpânit de C. (scris uneori și C.) I. C. (scris alteori și C.), tatăl reclamantului C. M..
În "Matricola de clădiri și terenuri" a Primăriei C. din anii 1952-1954, în care se ținea evidența calculelor impozitului de plată, se arată că imobilul din C., ., declarant C. I. C., tâmplar la Industria Lemnului, are o suprafață de teren de 161 m.p.
Aceasta era suprafața de teren pentru care autorul respectiv plătea impozit, figura înscris în evidențele financiare ale orașului și pe care a stăpânit-o în fapt începând cu luna iulie anul 1943.
C. I. C. a decedat la 24 martie 1974 (ultim domiciliu în C., ., jud. D.), succesiunea sa fiind dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 862 din 30.08.1974 al notariatului de Stat Județean D., în care defunctul apare înscris cu numele de C. C..
Bunurile înscrise în acel certificat de moștenitor au fost: cota de 1/2 dintr-un teren loc de casă în suprafață de 161 m.p. situat în C., ., cu învecinările: la N-C. I., la E-P. I. (moștenitorul lui P. G.), la S-.-B. I., precum și cota de 1/2 din casa de locuit, făcându-se mențiunea că imobilul a intrat în stăpânirea defunctului în baza actului de partaj transcris la Tribunalul D. Secția a III-a sub nr. 2847/1943.
Ca moștenitori au fost menționați C. E., soție supraviețuitoare, cotă 2/8 din succesiune, C. G., fiu, cotă 3/8 din moștenire, și C. M., fiu, cotă 3/8.
Cealaltă jumătate din imobil aparținea lui C. I. (I.), fratele său, care la rândul lui a decedat la 31.01.1978 (ultim domiciliu în C., .). Succesiunea dumnealui a fost dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 1681 din 02.10.2978, ca bunuri imobile fiind menționată cota de 1/2 din imobilul situat în C., ., compus din 161 m.p. teren și casă din cărămidă acoperită cu țiglă; în act se face mențiunea că acest defunct a stăpânit cota de 1/2 din imobil în indiviziune cu fratele său C. C. conform actului de partaj transcris la nr. 2847/1943 de Tribunalul D..
Inadvertența de numerotare a imobilului (nr. 10 vechi în loc de nr. 16 nou) se datorează cel mai probabil unei neatenții sau omisiuni a moștenitorilor lui C. I., care au fost următorii: C. V., soție supraviețuitoare, cotă 2/8 din moștenire, G. V., fiică, cotă 3/8 din succesiune, și C. E., fiică, cotă 3/8.
În anul 1995 a fost întocmit proiectul nr. 794/1995 de către COMPREST SOCOM C., pentru imobilul din C., . (învecinat cu cel în discuție), proprietatea numitelor P. G. și P. P., necesar stabilirii dreptului de proprietate pentru teren.
În cuprinsul lui se arată că este compus din teren în suprafață de 573 m.p., care se compune din suprafața de 174 m.p. ce provine din actul de vânzare-cumpărare și certificatul de moștenitor și o altă suprafață de 399 m.p. teren ce provine din cumpărare de la Biserica „Sf. S.”, pe bază de chitanță de mână și schiță.
Ca vecin în cuprinsul actului apare la Sud proprietatea C. E., pe o distanță de 8,30 metri, iar la vest tot proprietatea C. E., pe o distanță de 22,60 m.l.
În schița din planul de situație aferent sunt conturate ambele proprietăți învecinate, provenite din proprietatea autorului inițial C. I. (I.), partajată în 1943 iar la fosta proprietate P. G. a fost adăugat și terenul dobândit de la biserică, poziționat în partea de Nord, care este arătat distinct pe o altă schiță.
P. I., soțul numitei P. G., a decedat la 04.16.1991. Succesiunea sa a fost dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 2287/02.11.1992 al fostului Notariat de Stat Județean D. și prin certificatul de moștenitor supliment nr. 176 din 10.08.1999 al BNP C. G., moștenitoare fiind: P. G., soție, cotă 1/4, și P. P., fiică, cotă 3/.4. Numitele M. Lucreția și A. A., fiice, au fost declarate străine de succesiune prin neacceptare.
P. G. a decedat la 30.01.1999, având ultim domiciliu în C., .. Succesiunea sa a fost dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 174 din 10.08.1999 al BNP C. G., unica moștenitoare (legală) fiind P. P., fiică, cotă 1/1, în condițiile în care A. A. a fost declarată străină de succesiune.
C. E., care era a doua soție a lui C. C. (sau C. C.) a decedat la data de 13.11.2007, având ultim domiciliu în C., ., jud. D.. Succesiunea sa a fost dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 18 din 29.03.2012 al BNP O. D., unica sa moștenitoare fiind Băltianu V., soră, cotă 1/1.
A fost înscrisă în certificat cota de 1/8 din imobilul situat în C., ., jud. D., compus din teren în suprafață de 161 m.p. și construcție, cotă moștenită în baza certificatului de moștenitor nr. 862/1974 al NSJ D..
C. V., soția lui C. I. (I.), a decedat la 12.11.1979, având ultim domiciliu în C., ., jud. D.. Succesiunea sa a fost dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 01 din 25.01.2013 al BNP O. D., moștenitoare legală fiind declarată C. E., fiică, cotă 1/1.
În certificat a fost menționată cota de 1/8 din imobilul situat în C., ., jud. D., compus din teren în suprafață de 161 m.p. și construcție, cotă moștenită în baza certificatului de moștenitor nr. 1681/1978 al NSJ D..
Prin contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect o moștenire, autentificat sub nr. 456 din 29.03.2012 de BNP O. D., reclamantul C. M. a cumpărat (în regimul comunității de bunuri, fiind căsătorit cu C. L.) de la fratele său C. G. (scris și C.) dreptul asupra succesiunii defunctului C. C. (cota de 3/8 din succesiune), iar de la Băltianu V., reprezentată prin procurator C. A., dreptul asupra succesiunii defunctei C. E. (cota de 1/1 din succesiune).
Prin contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect o moștenire, autentificat sub nr. 140 din 25.01.2013 de BNP O. D., noi, reclamanții C. M. și C. L., am cumpărat (în regimul comunității de bunuri) de la C. E. și G. V. dreptul asupra succesiunii lui C. I. (cota de 6/8 din succesiune), iar de la C. E. dreptul asupra succesiunii defunctei C. V. (cota de 1/1 din succesiune).
În acest caz trebuie avută în vedere succesiunea ca entitate abstractă, totalitate a drepturilor și obligațiilor din patrimoniul unui defunct, și nu doar emolumentul, masa bunurilor rămase la decesul defunctului. Distincția este una importantă, întrucât prin faptul cumpărării de la C. G., Băltianu V., C. E., G. V. și prin cota de moștenire deținută de C. M., reclamanții C. M. și C. L., au dobândit atât direct cât și prin retransmitere cota de 1/1 din toate drepturile și obligațiile referitoare la succesiunile defuncților C. C. (sau C. C.), decedat la 24.03.1974, și C. I. (scris și I.), decedat la 31.01.1978.
În acest sens, cea mai importantă referire la patrimoniul celor doi trebuie făcută la terenul din C., ., fost nr. 10, fost în ..
Începând cu anul 1943, cei doi frați au stăpânit în cote indivize imobilul amintit, posesiunea lor având un caracter continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietari terenul de 161 m.p. din acte (163 m.p. din măsurători).
În acest mod, posedând pentru sine, au dobândit proprietatea asupra lui, prin prescripția fondată pe faptul posesiunii, termenul de 30 de ani prevăzut de art. 1890 cod civil Vechi fiind împlinit în luna iulie 1973, la acel moment dobândind practic proprietatea prin prescripția achizitivă (uzucapiune).
Date fiind însă condițiile concrete ale epocii, efectele juridice ale posesiei respective nu au fost valorificate, Mai exact, nu s-a obținut constatarea și „de jure” a acestei stări „de facto”; ca atare, nu s-a solicitat obținerea unei hotărâri judecătorești de constatare a dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive.
Posesiunea a fost continuată de succesori, care ulterior au transmis reclamanților drepturile asupra moștenirii.
În aceste condiții, având în vedere că prescripția era deja împlinită (câștigată – conform art. 1889 Cod Civil Vechi) încă din timpul vieții autorilor C. C. și C. I., prin cumpărarea dreptului asupra succesiunilor s-a transmis reclamanților și dreptul de a cere constatarea intervenirii uzucapiunii pentru terenul menționat.
Oricum, chiar și după moartea celor doi coproprietari inițiali ai imobilului, posesiunea având caracteristicile arătate a fost continuată de moștenitori, și continuă și azi de reclamanți, deopotrivă moștenitori și dobânditori ai cotelor din succesiune, astfel încât, chiar și invocând joncțiunea posesiilor (a lor împreună cu cea a tuturor antecesorilor) în condițiile art. 1860 Cod Civil Vechi, tot sunt îndreptățiți să solicite constatarea dobândirii dreptului nostru de proprietate asupra terenului, iar hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic de proprietate.
Dacă se are în vedere posesiunea ca fiind începută de moștenitorii lui C. C. și C. I. (I.), în martie 1974 (având în vedere că moștenitorii legai sunt și moștenitori sezinari), posesie continuată apoi și de moștenitorii lui C. I., precum și cedarea drepturilor și obligațiilor ce decurg din această posesiune de către toți ceilalți succesori, termenul de dobândire prin prescripție achizitivă s-a împlinit la sfârșitul lunii martie 2004; deci uzucapiunea asupra terenului a operat oricum, în oricare dintre ipoteze.
În ceea ce privește construcția de pe teren, arată că ea nu formează obiectul litigiului, iar posesia asupra ei o dovedesc prin înscrisuri: certificat de atestare a calității de proprietar asupra construcției nr. 24/09.10.2012 emis de Primăria Mun. C. și proces-verbal de identificare a imobilului f.n. din 03.10.2012 al Primăriei Mun. C..
Cu adresele nr._/05.09.2013, nr._ din 10.10.2013 și nr._ din 14.10.2013 ale Primăriei Municipiului C. dovedim poziționarea în timp a imobilului și evoluția în timp a numărului factorial, mai exact faptul că acesta a fost poziționat la început (anii `40) pe ., ulterior ., apoi ..
Arată că nu a existat vreo persoană străină care să fi pretins vreodată vreun drept asupra terenului în suprafață de 161 m.p., ori care să fi ridicat pretenții la imobilul din C., ., singurele persoane care ar fi fost în măsură să emită vreo atare pretenție asupra acestui teren sunt pârâții.
P. P. o poate face în calitate de unică moștenitoare a defunctei P. G., născută C., sora lui C. C. [C. C.] și C. I. [I.], având în vedere că prin C.M. 174/1999 i s-a transmis patrimoniul mamei sale, fostă coindivizară pentru imobil conform actului de partaj din 1943.
De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1341 din 28.06.2002 de BNP T. F., P. P. a transmis proprietatea asupra imobilului din C., . (teren și construcții), moștenit de la părinții săi către pârâții G. D. și G. I..
Așadar, ca dobânditori cu titlu particular ai imobilului învecinat și acești pârâți ar putea fi în măsură să emită vreo pretenție asupra imobilului stăpânit de noi.
Din acest motiv, solicită să se constate dreptul de proprietate asupra terenului aminti, pârâții fiind subiectele pasive ale raportului juridic litigios ca dobânditori cu titlu universal și, respectiv, cu titlu particular al drepturilor coindivizarei inițiale P. G..
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. C. prin primar o întemeiază pe prevederile art. 26 alin. 1 și 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991-R, care prevăd că terenurile fără moștenitori pentru care nu s-a depus cerere de restituire trec în proprietatea privată a localității, coroborate cu dispoz. art. 21 alin. 2 și art. 63 alin. 2 din Lg. nr. 215/2001-R, din materia reprezentării unităților administrativ-teritoriale, în sensul că are un caracter provocatoriu față de acest pârât pentru a se dovedi că terenul nu face parte din domeniul privat al municipiului și că unitatea administrativ-teritorială locală nu poate emite vreo pretenție asupra lui.
Cu certificatul de sarcini nr._ din 20.08.2013 emis de O.C.P.I. D. dovedim faptul că imobilul nu este înscris în Cartea Funciară, că imobilul nu are înscrise sarcini asupra lui și că titular figurează reclamantul C. M..
Cu certificatul de atestare fiscală nr._ din 03.09.2013 emis de Direcția de Impozite și Taxe C. dovedim faptul că imobilul figurează în evidențele fiscale cu suprafața de 161 m.p. teren, titular fiind C. E., C. G. și C. M.
Mai arată că au încercat să întocmească documentație cadastrală asupra imobilului, iar din măsurători a rezultat că terenul are o suprafață de 163 m.p.
Prin încheierea nr._ din 18.02.2013 a O.C.P.I. D. ne-a fost respinsă cererea de întabulare a dreptului de proprietate pentru teren, reținându-se că nu reprezintă titlu de proprietate certificatele de moștenitor anexate, iar în privința terenului nu putem prezenta un act translativ de proprietate valabil.
Pe de altă parte, actul de partaj voluntar transcris sub nr. 874/1943 are doar un caracter declarativ de drepturi și nu unul constitutiv astfel că nu se poate deschide cartea funciară în baza respectivului act, privit ca titlu primar de dobândire a proprietății.
În acest fel justifică și interesul în promovarea prezentei acțiuni, uzucapiunea fiind un mod originar de dobândire a proprietății, în condițiile în care imobilul a fost stăpânit de peste 70 ani.
Pe de altă parte, constatarea intervenirii ei trebuie să fie făcută prin hotărâre judecătorească („ad probationem”), înscris care urmează să țină loc de act autentic de proprietate.
Cu pârâtele Patrescu P. și G. I. au încercat soluționarea litigiului prin procedura medierii, însă acestea au lipsit la convocare.
Motivele de drept ale cererii sunt date de dispozițiile art. 35 NCPC din materia acțiunii în constatare a existenței dreptului (în ceea ce privește aspectul formal, procedural), ale art. 1846, art. 1847 și urm., art. 1860, art. 1886 și urm., art. 1890 Cod Civil Vechi, din materia prescripției achizitive (în ceea ce privește fondul dreptului), aplicabil litigiului potrivit principiului „tempus regit actum”, având în vedere că termenul când a început și când s-a împlinit prescripția a avut loc sub imperiul Vechiului Cod Civil, cât și prevederile art. 26 alin. 1 și art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991-R, coroborate cu dispoz. art. 21 alin. 2 și art. 63 alin. 2 din Lg. nr. 215/2001-R.
Reclamanții precizează că neconcordanțele la transcrierea numelor [C./C., I./I., C./C.] se datorează, pe de o parte, faptului că tatăl lor a murit pe front în al doilea război mondial, mama celor cinci frați (C. Nicolița) era neștiutoare de carte, iar pe de altă parte slabei pregătiri școlare a funcționarilor publici din perioada respectivă.
Pârâții nu au depus întâmpinare și nu au formulat cereri în dosar.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, un martor propus de reclamanți și expertiză specialitatea topografie cadastru.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că la adresa din C., . există suprafața de 190 mp teren având ca vecini la nord pe G. D. și I., pe distanța de 5,51 m (punctele 3-4) gard din plasă de sârmă, la est tot G. D. și I. pe distanța de 26,11 m (pct. 4-5-6-7-8, gard din scândură pe centură din cărămidă), la sud . de 7,25 m (pct. 8-9, gard din scândură pe centură din cărămidă și poartă metalică de acces) și la vest B. I. pe distanța de 28,51 m ((gard pct. 9-10 gard, limită construcții 10-11-1, gard metalic pct. 1-2 și zid cărămidă pct. 2-3).
Potrivit aceluiași raport de expertiză, terenul se regăsește în certificatele de moștenitor nr. 862/1974, numărul 1681/1978, numărul 18/2012 și numărul 01/2013 precum și în contractele de vânzare cumpărare având ca obiect moștenire nr. 456/2012 și nr. 140/2013 iar de-a lungul timpului imobilul a figurat pe ., ulterior Albișoarei nr. 10 și nr. 16 (filele 110-111) aspecte ce vor fi detaliate în continuare. (punctele I și II)
I. Analizând conținutul acestor documente, instanța reține că prin actul de partaj voluntar transcris sub nr. 2847/17.07.1943 în registrul de Transcripțiuni Secția a III-a a Tribunalului D. s-a procedat la împărțirea averii defunctului C. I. între descendenții săi de gradul I. Potrivit actului respectiv, un imobil situat în C., ., compus din patru camere, a rămas să fie stăpânit în indiviziune și în plină proprietate de fiii I. C. și C. C. iar jumătate din pământul loc de casă situat în C., . a rămas să fie stăpânită de cealaltă soră, G. P.. (fila 13)
A. Referitor la partea atribuită lui I. C. și C. C., instanța reține următoarele:
1. C. I C. figurează menționat în matricola de clădiri și terenuri a Primăriei C. din anii 1952-1954 cu suprafața de 161 mp teren situat în .. (fila 15-16)
Acesta a decedat în anul 1974 (fila 21) iar succesiunea a fost dezbătută pe cale notarială, fiind emis certificatul de moștenitor 862/30.08.1974 al Notariatului de Stat Județean D..
Moștenitorii lui C. C. au fost C. E. în calitate de soție supraviețuitoare, C. G. și C. M., descendenți de gradul I iar printre bunurile din masa succesorală se regăsește și cota de 1/2 din terenul de 161 mp situat în . precum și cota de 1/2 din casa de locuit, dobândite prin actul de partaj transcris la Tribunalul D. sub nr. 2847/1943. (fila 22)
1.2. C. E. a decedat la data de 13.11.2007 iar în urma dezbaterii moștenirii, potrivit certificatului nr. 18/29.03.2012 (fila 35), Baltianu V. a dobândit întreaga masă succesorală, reprezentată de cota de 1/8 din imobilul situat în C., ., compus din teren în suprafață de 161 mp împreună cu o casă construită din cărămidă acoperită cu carton, formată dintr-o cameră și bucătărie. C. a fost dobândită de defunctă prin moștenire de la soțul său, C. C., în temeiul certificatului de moștenitor 862/1974.
1.3. prin contractul de vânzare cumpărare având ca obiect o moștenire autentificat sub nr. 456/29.03.2012, reclamantul C. M., căsătorit cu reclamanta C. E., a dobândit de la C. G. dreptul acestuia asupra succesiunii lui C. C. astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor 862/1974 iar de la Baltianu V. a dobândit dreptul asupra succesiunii defunctei C. E., menționat în certificatul de moștenitor nr. 18/29.03.2012. (fila 37)
Se constată astfel că drepturile dobândite de C. I C. de la autorul său, C. I., cu privire la imobilul din . (fost ., fost .) în temeiul actului de partaj voluntar transcris sub nr. 2847/17.07.1943 la Tribunalul D. au fost apoi transmise, pe cale succesorală reclamantului C. M. și convențională către reclamantul C. M. și soția sa, C. L..
2 . În ceea ce privește evoluția juridică a drepturilor dobândite de I. C. de la autorul C. I., instanța reține următoarele:
Potrivit certificatului de moștenitor 1681/02.10.1978 I. C. a decedat la data de 31.01.1978, având ca moștenitori pe C. V., soție supraviețuitoare, pe G. V. și C. E., în calitate de fiice.
Masa succesorală este formată din cota de 1/2 din imobilul situat în C., ., compus în întregime din 161 mp teren și o casă cu 2 camere de cărămidă acoperite cu țiglă.
În certificatul de moștenitor se mai arată că defunctul C. I. a stăpânit cota de 1/2 din imobil în indiviziune cu fratele său, C. C. conform actului de partaj transcris la nr. 2847/1943 la Tribunalul D.. (fila 25)
2.1. C. V. a decedat la data de 12.11.1979 având ca unic moștenitor pe C. E., fiică, iar masa succesorală a fost reprezentată de cota de 1/8 din imobilul situat în C., . dobândită prin moștenire de la soțul său, C. I., calitatea și întinderea drepturilor fiindu-i stabilite în baza certificatului de moștenitor 1681/1978.
Aceste aspecte sunt consemnate în certificatul de moștenitor nr. 01/25.01.2013 emis de BNP O. D. prin care a fost dezbătută succesiunea de pe urma autoarei C. V.. (fila 36)
2.2. C. E. și G. V. au încheiat cu reclamanții C. M. și C. L. contractul de vânzare cumpărare având ca obiect o moștenire, autentificat prin încheierea nr. 140/25.01.2013 la BNP O. D.. (fila 38)
Potrivit acestui contract, C. E. și G. V. au înstrăinat reclamanților dreptul asupra succesiunii defunctului C. I., decedat la data de 31.01.1978 pe care îl aveau în temeiul certificatului de moștenitor nr. 1681/1978 iar C. E. a transmis acelorași dobânditori și dreptul asupra succesiunii lui C. V. astfel cum a fost determinat prin certificatul de moștenitor nr. 01/2013.
Se constată astfel că dreptul asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în C., . dobândit de autorul I. C. prin actul de partaj voluntar transcris la Tribunalul D. sub nr. 2847/1943 a ajuns tot în patrimoniul reclamanților C. M. și C. L., în temeiul convenției autentificate sub nr. 140/25.01.2013 și a certificatelor de moștenitor nr. 1681/02.10.1978 și nr. 01/2013 .
Din considerentele expuse instanța reține că dreptul asupra imobilului din ., așa cum a fost stabilit prin actul de partaj voluntar transcris la Tribunalul D. sub nr. 2847/1943 în lotul autorilor I. C. și C. C., a intrat în patrimoniul reclamanților care au dobândit astfel situația juridică a acestora.
B. Cu privire la partea atribuită lui P. G. instanța reține următoarele:
P. G. a decedat la data de 30.01.1999 unic moștenitor fiind P. P., descendent de gradul I.
Masa succesorală a fost compusă, printre altele din imobilul situat în C., ., jud. D., compus din teren în suprafață de 573 mp dobândit de autoare prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2847/1943 la Tribunalul D. și cota de 5/8 din casa construită din cărămidă acoperită cu tablă construită împreună cu soțul predecedat P. I.. (fila 32)
P. I., decedat la data de 04.06.1991 a avut ca moștenitori pe soția supraviețuitoare P. G. și fiica P. P., aspect menționat în certificatul de moștenitor nr. 176/1999. (fila 30)
Imobilul situat în C., ., compus în întregime din teren curte în suprafață de 573 mp (din măsurători 458) și dintr-o casă de locuit a fost înstrăinat de P. P. către G. D. și G. I. potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea 1341/28.06.2002, în care se menționează că bunul a fost stăpânit prin moștenire de la P. I. și P. G., așa cum rezultă din certificatele de moștenitor 2287/02.11.1992 și 174/10.08.1999. (fila 47)
Din cele anterior prezentate rezultă că pârâții P. P. și apoi G. D. și G. I. sunt dobânditorii drepturilor asupra imobilului situat în C., . atribuit în lotul lui P. G. prin actul de partaj transcris sub nr. 2847/1943 la Tribunalul D..
II. Referitor la modul în care figurează imobilul în evidențele autorităților publice locale, din relațiile comunicate de Primăria Municipiului C. rezultă că . următoarea evoluție în timp sub aspectul denumirii: anul 1931 . . 1960 până în prezent . rolurile unice din perioada 1942-1968 figurează impus imobilul din ., fost proprietar C. I C. (sau moștenitorul lui C I. C.) după cum urmează: 1942-1951 ., în perioada 1952-1954 imobilul din C., ., în intervalul 1965-1966 . (fost nr. 16) iar în perioada prezent .. (fila 45)
De asemenea, la cererea reclamantului adresată Primăriei Municipiului C. privind evoluția în timp a numărului factorial referitor la imobilul din C., . (fostă Dănești nr. 10) s-a comunicat că acesta a figurat impus pe numele "Moștenitorii C I. C.", respectiv C. I C., după cum urmează: în perioada 1942-1951 ., în perioada 1952-1954 ., în perioada 1963-1964 ., în perioada 1965-1966 . (fost nr. 10) iar în 1967-1968 .. (fila 46).
Revenind la situația din prezent, la data de 03.10.2012 a fost întocmit de către Primăria Municipiului C. procesul verbal de identificare a imobilului situat în C., actul respectiv, în care se menționează că bunul este proprietatea lui C. M., are o suprafață de 161 mp, cu vecini pe G. I., . și B. I., fiind semnat și de aceste persoane. (fila 42)
Martorul ascultat în cauză a relatat că locuiește pe aceeași stradă cu imobilul în litigiu și de când s-a născut (în anul 1936) l-a găsit pe C. C. cu locuința în . unde a stat tot timpul. După ce C. C. a încetat din viață la adresa respectivă a rămas soția sa, după decesul acesteia nu mai locuiește nimeni, iar de gospodărie și de curte se îngrijește reclamantul. C. M. s-a născut la această adresă împreună cu încă un frate, iar când s-au certat părinții a plecat de acolo. A mai precizat martorul că terenul este împrejmuit cu gard și nu s-a schimbat amplasamentul acestuia, nici în timpul vieții lui C. C. și nici ulterior, nefiind litigii cu privire la teren sau vecinătăți. În afară de C. M. nu a mai pretins nimeni că este proprietarul terenului. (fila 99)
În răspunsul la interogatoriu, P. P. a arătat că nu pretinde vreun drept asupra terenului din C., ., care a fost stăpânit de C. C. și C. I. începând cu anul 1943 (fila 93) iar pârâții G. I. și G. I. au afirmat că nu au pretenții cu privire la acest imobil.
În drept, potrivit art. 1837 cod civil 1864, prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație, sub condițiile determinate prin această lege.
Art. 1846 din același cod prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar posesia este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.
Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său, prevede art. 1860 iar conform art. 1890, toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție se vor prescrie în termen de 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință.
Conform art. 1847 cod civil de la 1864, ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Față de situația de fapt expusă instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 190 mp ca urmare a posesiei de 30 ani, rezultată din unirea celei exercitate de reclamanți cu cea a autorilor.
Noțiunea de posesie a fost definită ca fiind stăpânirea materială a unui bun de o persoană, cu intenția de a se comporta față de ceilalți ca titular al unui drept de proprietate, deși în realitate nu are această calitate.
Unul din efectele posesie este că duce la dobândirea dreptului de proprietate, dacă se exercită pe o durată prevăzută de lege, respectiv 30 ani, conform art. 1890 cod civil 1864.
Pentru îndeplinirea condiției privind termenul, legea prevede joncțiunea posesiilor, în sensul că atunci când există două posesii succesive, cel de-al doilea posesor poate profita de timpul cât a durat posesia autorului său spre a uzucapa bunul și a dobândi dreptul de proprietate asupra acestuia.
Posesorul care se prevalează de joncțiunea posesiilor trebuie să fie un succesor în drepturi al posesorului anterior, în sensul că el trebuie să dețină posesia de la autorul său pe baza unui raport juridic.
Din declarația martorului, coroborată cu răspunsurile lui P. P. și conținutul evidențelor Primăriei C. privind rolurile unice și fiscale, instanța reține că posesia asupra terenului din C. . a fost începută de C. C. după încheierea actului de partaj transcris la Tribunalul D. sub nr. 2847/1943, când bunul respectiv a fost atribuit lui C. C. și C. I..
Situația juridică astfel născută a fost transmisă în totalitate, fie prin moștenire fie prin convenție reclamanților (după cum s-a reținut la punctul I lit. A), iar aceștia în prezent exercită stăpânirea asupra imobilului, împrejurări în raport cu care instanța consideră că se pot prevala și de posesia exercitată de autorii lor.
Sub aspectul calității posesiei, autorul C. Cosntantin a stăpânit bunul respectiv sub nume de proprietar (în actul de partaj s-a consemnat că imobilul va fi folosit "în indiviziune și în plină proprietate", a fost înscris la rolul unic, impunerea – ca sarcină a proprietății - a fost realizată pe numele său, iar conform art. 1854 posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul) în mod public (fapt evidențiat și de martorul ascultat în cauză, coroborat cu mențiunile din evidențele autorității publice locale) continuu (aspect dedus din declarația martorului și prevederile art. 1850 cod civil de la 1864 potrivit cărora posesorul care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte este presupus că a posedat în tot timpul intermediar) și netulburat (nefiind identificate elemente de fapt din care să rezulte existența unor acte de violență care să fundamenteze posesia, fiind înscris la rolul unic drept moștenitor al autorului C I. C.).
Aceste caracteristici sunt întrunite și în persoana reclamanților, care se îngrijesc în prezent de gospodărie și au preluat situația juridică a antecesorilor, iar Primăria Municipiului C. a întocmit pe numele lui C. M. atât certificatul de atestare a calității de proprietar asupra construcției pentru înscrierea în cartea funciară în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea 7/1996 (nr. 84/09.10.2012, fila 41) cât și proces verbal de identificare a imobilului (din 03.10.2012, fila 42) ce însoțește actul anterior menționat.
În acest context instanța apreciază sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea regulilor referitoare la uzucapiunea imobiliară astfel încât reclamanții, care au înțeles sa recurgă la formele prevăzute de lege pentru a obține și recunoașterea juridică a stării de fapt existente, să poată fi considerați titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. M. și C. L., ambii cu domiciliul în C., .. 2B, .. 2, ., în contradictoriu cu pârâții P. P., cu domiciliul în C., . nr. 108, ., ., G. D., cu domiciliul în C., ., jud. D., G. I., cu domiciliul în C., ., jud. D. și M. C. prin Primar, cu sediul în C., . nr. 7, jud. D..
Constată că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului terenul în suprafață de 190 mp situat în C., ., cu vecinii: nord G. D., est G. D., sud . B. I..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn. CDR
8 ex/02.02.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 46/2014.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1611/2014. Judecătoria... → |
|---|
