Contestaţie la executare. Sentința nr. 4399/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4399/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 43495/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4399/2015
Ședința publică din data de 03.04.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul Ș. F., pe intimata A. D. și chemata în garanție C.A.S. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect contestație la executare;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanța ia act că s-a achitat taxa de timbru în cuantum de 391 lei și ia act de precizarea cererii în sensul că se solicită anularea deciziei de impunere nr._ din data de 23.12.2013 și deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 14.10.2014.
Instanța disjunge capătul de cerere având ca obiect contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ din data de 27.11.2014 și a somației nr._ din data de 27.11.2014 și dispune formarea unui dosar separat, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și reține cauza spre soluționare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2014, sub nr._, contestatorul Ș. F., în contradictoriu cu intimata A. D., a formulat contestație împotriva titlului executoriu nr._ din data de 27.11.2014 și a somației nr._ din data de 27.11.2014, solicitând admiterea contestației la executare, anularea celor două acte de executare și anularea executării silite însăși.
În motivarea în fapt, contestatorul a arătat că a depus contestație la ANAF împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 14.10.2014, dar nu a primit niciun răspuns.
A precizat contestatorul că a lucrat ca P.F.A. 11 luni, în perioada 01.01._07, în Parlamentul Europei, iar ulterior în Senatul României, iar deciziile emise de ANAF și C. D. au fost emise după 6 ani de zile, astfel că au fost încălcate dispozițiile art. 83 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
A mai învederat contestatorul faptul că decizia emisă de ANAF are la bază decizia emisă de C. D., care este însă nulă de drept, deoarece competența de emitere aparținea ANAF.
Contestatorul a menționat că potrivit art. 98 din OG nr. 92/2003, după data începerii inspecției fiscale nu se mai pot depune declarații rectificative pentru impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat aferente perioadelor supuse inspecției (10.06.2010) pentru 2007. Conform inspecției fiscale din data de 17.06.2010 nu s-au constatat alte impozite, taxe și contribuții sociale datorate de bugetului consolidat al statului conform art. 94 din OG nr. 92/2003.
A mai precizat contestatorul că potrivit art. 257 alin. 8 din Legea nr. 95/2006, termenul de prescripție a plății C. se stabilește în același mod ca cal prevăzut pentru obligații fiscale. Or, în cauză, dreptul organului fiscal s-a prescris.
Au fost anexate acte din dosarul de executare, alte înscrisuri.
S-a solicitat de către contestator judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 12.12.2014, contestatorul a depus o precizare, prin care a solicitat și anularea deciziei de impunere nr._ din data de 23.12.2013 emisă de C. D., deoarece nu respectă art. 5 alin. 6 din OG nr. 125/2011 și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 14.10.2014.
La data de 20.01.2015 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate D., care să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare, intimata a arătat că prin Decizia de impunere din oficiu nr._/23.12.2013 privind stabilirea obligațiilor de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ca urmare a nedepunerii declarației de către contribuabilul persoană fizică, Casa de Asigurări de Sănătate D. a determinat în sarcina contestatorului Ș. F., suma de 4024 lei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, vizând anul 2007. Decizia de impunere din oficiu nr._/23.12.2013 privind stabilirea obligațiilor de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ca urmare a nedepunerii declarației de către contribuabilul persoană fizică, a fost înaintată prin corespondență cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliul lui Ș. F., corespondența fiind primită la 27.12.2013 de tatăl lui Ș. F..
A mai precizat intimata că în baza art. 88 lit. c, a, art. 119 și art. 120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a emis decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 14.10.2014, care a fost înaintată prin corespondență prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliul lui Ș. F., corespondența fiind primită la data de 24.10.2014 de persoana lui Ș. N..
A menționat intimata că decizia de impunere din oficiu nr._/23.12.2013 privind stabilirea obligațiilor de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ca urmare a nedepunerii declarației de către contribuabilul persoană fizică, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate D. și Decizia din data de 14.10.2014 referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă de A.J.F.P. D. reprezintă titluri de creanță conform art. 110 alin. 3 lit. a și c din OG 92/2003 și au devenit titluri executorii în condițiile art. 141 alin. 2 din același act normativ și care au caracter de acte administrative fiscale
Or, deoarece pentru contestarea deciziei de impunere din oficiu și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii din 2014, Ș. F. avea/are la dispoziție o procedură prealabilă reglementată de OG 92/2003, în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, proceduri de care A.J.F.P. D. nu are cunoștință ca Ș. F. să fi uzat, consideră că reclamantul nu poate invoca apărări de fond în cadrul contestației la executare, nu poate contesta însăți validitatea în fond a actelor la care a făcut referire mai sus, determinarea de contribuții de asigurări sociale de sănătate dobânzi (majorări de întârziere) și penalități de întârziere, iar instanța nu se poate pronunța asupra acestora întrucât și-ar depăși competența. Este inadmisibilă discutarea valabilității actelor administrative fiscale emise de C.A.S. D. și de A.J.F.P. D. în procedura contestației la executare în condițiile în care aceste titluri beneficiază de proceduri speciale de contestare.
Concluzionând în raport de cele menționate mai sus, consideră că prima instanță nu este abilitată de lege să analizeze apărările care vizează legalitatea și temeinicia Deciziei de impunere din oficiu nr._/23.12.2013 ca urmare a nedepunerii declarației de contribuabilul persoană fizică emisă de C.A.S D. și a deciziei referitore la obligațiile de plată accesorii emisă de A.J.F.P. D., modul de stabilire a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și a accesoriilor aferente și întrucât prezenta contestație la executare se întemeiază pe astfel de apărări, intimata solicită respingerea ca inadmisibilă.
Cu privire la titlul executoriu și somație, intimata arată că Ș. F. nu probează în vreun fel în ce măsură este prejudiciat, vătămat prin aceste acte.
A anexat întâmpinării în copie ambele decizii menționate mai sus, titlul executoriu și somația, cu confirmarea de primire.
În baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 NCPC., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
La data de 29.01.2015, contestatorul a depus întâmpinare, prin care a reiterat cele menționate în contestația la executare.
La data de 18.02.2015, chemata în garanție C. D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de intimată.
În motivare, a arătat că față de dispozițiile art. V alin. 4 din OUG nr. 125/2011 și art. 10, ANAF se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru chemarea în garanție a C. D..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm . NCPC.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 03.04.2015 instanța a disjuns capătul de cerere având ca obiect contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ din data de 27.11.2014 și a somației nr._ din data de 27.11.2014 și a dispus formarea unui dosar separat și a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției necompetenței materiale invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin.1 NCPC., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. invocată din oficiu, instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Prezenta cauză are ca obiect contestație la executare împotriva deciziei de impunere nr._ din data de 23.12.2013 emisă de C. D. și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 14.10.2014 emisă de A. D., care reprezintă acte administrativ fiscale.
Astfel cum rezultă din dispozițiile Legii nr. 554/2004, litigiile privind acte administrative fiscale sunt de competența instanței de contencios administrativ fiscală. Din interpretarea dispozițiilor art. 95 NCPC, rezultă că instanța de drept comun în această materie este tribunalul.
Potrivit art. 129 N.C.P.C., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
În consecință, în temeiul art. 132 alin.1 și 3 NCPC., instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată de instanță din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare împotriva deciziei de impunere din oficiu nr._ din data de 23.12.2013 și deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 14.10.2014, în favoarea Tribunalului D.- Secția C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Disjunge capătul de cerere având ca obiect contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ din data de 27.11.2014 și a somației nr._ din data de 27.11.2014 și dispune formarea unui dosar separat.
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare împotriva deciziei de impunere din oficiu nr._ din data de 23.12.2013 și deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 14.10.2014, privind pe contestatorul Ș. F., cu domiciliul în ., județul D., pe intimata A. D., cu sediul în C., .. 2, județul D. și chemata în garanție C.A.S. D., cu sediul în C., ., nr. 8, județul D., în favoarea Tribunalului D.- Secția C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red. C.A
Tehnored. I.C. 2 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5316/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5696/2015.... → |
|---|
