Contestaţie la executare. Sentința nr. 1916/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1916/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1916/2015
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1916
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea ., în contradictoriu cu intimatele A. București și Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. M., pentru contestatoare, lipsind intimatele.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că intimata AJFP D. a depus la dosar, la data de 06.02.2015, prin Serviciul Registratură al instanței, întâmpinare și înscrisuri.
Se comunică un exemplar de pe întâmpinare și înscrisuri către apărătorul contestatoarei.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., în raport de sediul petentei și data începerii executării silite și acordă cuvântul asupra excepției.
Avocat M. M., pentru contestatoare, solicită respingerea excepției, având în vedere că organul de executare este AJFP D., iar competența aparține Judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul organului de executare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. în data de 24.09.2014 sub nr._, contestatoarea . a formulat, în contradictoriu cu intimata A. București (pentru Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 4 Tg. J., entitate fără personalitate juridică) contestație la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/11.09.2014 emisă de DRAF nr. 4 Tg. J. precum și a actelor subsecvente emise în temeiul acesteia, solicitând anularea înscrisurilor respective ca netemeinice și nelegale.
A motivat că la data de 15.09.2014 i-a fost comunicată de către DRAF nr. 4 Tg. J. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/11.09.2014 potrivit căreia urmare a efectuării unui control, a fost estimat un prejudiciu adus bugetului de stat în cuantum de 315 540 lei.
s-a reținut în decizie că ar fi aplicabile disp. art. 129 alin. 2 cod proc fiscală și s-a propus ca măsurile asigurătorii să fie îndeplinite concomitent prin poprirea sumelor datorate de terți, prin poprirea conturilor bancare și prin aplicarea sechestrului asigurător asupra a două bunuri mobile ale societății.
Actul de executare nu a arătat în ce mod a fost constatat pericolul înstrăinării bunurilor ca și condiție a dispunerii măsurilor asigurătorii, ci a preluat aprecierile cu privire la activitatea comercială a societății rezultate în urma unui control inopinat desfășurat în perioada 06.08._14.
Susține contestatoarea că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este nulă deoarece la emiterea ei nu au fost respectate disp. art. 9 alin. 1 din OG 92/2003 și nu este motivată în fapt. Fiind încălcate prevederile art. 129 alin. 5 cod proc fiscală.
Susține că raportat la dispozițiile legale evocate, motivarea deciziei nr._/11.09.2014 (există pericolul sustrageri de la urmărire sau a risipirii patrimoniului) nu corespunde acestpra, iar organul fiscal nu și-a expus motivele pentru care apreciază că există pericolul să se sustragă de la plata creanțelor bugetare sau să își ascundă ori risipească bunurile, expunând indiciile pe care le are în acest sens și elementele de ordin subiectiv care l-ar fi îndreptățit să ajungă la o asemenea concluzie.
Finalitatea instituirii măsurilor asigurătorii este de a asigura executarea uni obligații fiscale și având în vedere consecințele semnificative pe care astfel de măsuri le produc, aceste măsuri urmează a fi dispuse doar după o analiză judicioasă a situației concrete și după identificarea clară a împrejurărilor de natură a conduce la concluzia că respectivul debitor, prin comportamentul său, ar putea să se sustragă de la executare sau să își scundă bunurile.
Mai susține că în măsura în care nu există un act de control susceptibil de a fi contestat sub aspectul obligațiilor bugetare estimate, instanța de executare este cea care poate cenzura o astfel de conduită a organului fiscal prin admiterea prezentei contestații.
Totodată, ducerea la îndeplinire a măsurilor atât prin sechestrul asigurător cât și prin poprirea sumelor datorate de terți și a conturilor bancare este nelegală sub aspectul sumei totale urmărite și netemeinică deoarece pleacă de la afirmația nefundamentată că disponibilitățile bănești ale societății sunt mai mici decât totalul creanțelor estimate.
Consideră că sunt încălcate prevederile art. 5.8 din Ordinul A. 2065/2010, potrivit căruia dispunerea și/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea debitorului se efectuează de regulă în limita a 150 % din valoarea creanței estimate/stabilite, fiind enumerată și o anumită ordine de indisponibilizare a bunurilor.
Contestatoarea susține că nu doar limita în care se dispun măsurile e încălcată prin actul emis de DRAF, ci chiar și ordinea în care aceste măsuri trebuie luate, neputând fi dispuse simultan toate măsurile asigurătorii prev. de OG 92/2003 în situația în care bunurile societății și creanțele de recuperat pot acoperi în întregime creanța estimată.
În drept a invocat art. 172 cod proc fiscală și 711 și urm. NCPC.
Intimata A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/11.09.2014 emise de DGAF-DRAF 4 Tg. J. precum și a actelor de executare subsecvente, în principal ca netemeinică îm ceea ce privește cererea de anulare a deciziei și ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în ceea ce privește actele de executare.
Analizând actele dosarului cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., instanța reține următoarele:
La data de 11.09.2014 A.-Direcția Regională Antifraudă Fiscală Tg. J. a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii în care s-a menționat că în temeiul art. 129 din OG 92/2003 cod proc. fiscală la contribuabilul . cu sediul în com. Unirea, . estimat următoarele obligații fiscale: TVA de plată în valoare de 315 540 lei.
Întrucât există elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, până la stabilirea în întregime a obligațiilor fiscale datorate, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea, este necesară dispunerea de măsuri asigurătorii .
În fapt, se arată în continuare în decizie, urmare a controlului operativ s-a stabilit că operatorul economic a înregistrat în actele contabile venituri în sumă de 1 630 290 lei provenite din activitatea de livrare/vânzare produse supuse taxării inverse, fără a fi îndeplinite dis part. 160 alin. 1 fraza 2 din Legea 571/2003, două societăți fiind neplătitoare de TVA fapt ce a avut drept consecință necalcularea, nedeclararea și neachitarea TVA în valoare de 315 540 lei, fiind astfel dispuse măsuri asigurătorii.
În conformitate cu prevederile punctului 5.8 din Ordinul Președintelui A. 2605/2010, solicită dispunerea măsurilor asigurătorii în limita și în ordinea prevăzută în acesta.
- autocamion M. TGA în valoare de 140 966 lei;
- platformă cântărire în valoare de 38 000 lei;
- sumele datorate de către clienți la data de 31.07.2014 în valoare de 407 816 lei.
Împotriva deciziei de mai sus și a actelor subsecvente a fost formulată contestație la executare, debitorul . solicitând desființarea acesteia întrucât este nelegală.
Potrivit art. 129 alin. 1, 2 și 11 din OG 92/2003, măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Conform art. 172 alin. 4 din OG 92/2003, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, prevede art. 107 alin. 1 NCPC.
Având în vedere prevederile art. 2 alin. 3 și art. 172 din OG 92/2003, în materie de executare silită, urmare a declarării neconstituționale a prevederilor art. 650 alin. 1 NCPC care stabileau competența instanței de executare în raport de sediul biroului de executare silită, în speța de față se aplică normele de dreptul comun potrivit cărora instanța de executare este cea de la sediul debitorului, aceasta fiind competentă să soluționeze toate cererile și incidentele în materie de executare silită, potrivit art. 650 alin. 2 NCPC.
Întrucât debitorul . are sediul în . circumscripția Judecătoriei Calafat, iar în materie de executare silită competența teritorială are caracter de ordine publică, în conformitate cu art. 129 alin. 2 pct. 3 și art. 131 NCPC, va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și va dispune declinarea la Judecătoria Calafat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea ., cu sediul procesual ales în C., .. 47, jud. D., în contradictoriu cu intimata A. București, cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, jud. D., în favoarea Judecătoriei Calafat.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn. CDR
5 ex/23.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1936/2015.... | Reziliere contract. Sentința nr. 4533/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
