Contestaţie la executare. Sentința nr. 598/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 598/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 598/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 598/2015
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier -A.-E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea I. D. în contradictoriu cu intimata C. S.A, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată și reține următoarele:
La data de 18.07.2014 contestatoarea I. D. a formulat contestație la executare și contestație la încheierea nr. 1231/07.07.2014 emisă în cadrul dosarului de executare nr. 1231/E/2014 emisă de B. I. Raoul F. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea formelor de executare emise de B. I. A. F. în cadrul dosarului de executare nr. 1231/E/2014 și a procesului-de constatare a contravenției . 11 nr._/09.09.2011 emis de C. Romania.
În motivarea contestației la executare, în fapt contestatoarea a arătat că la 15.07.2014 i-au fost comunicate formele de executare emise de B. I. Raoul F. în cadrul dosarului de executare nr. 1354/E/2014, deși aceasta nu avea cunoștință de existența acestui proces-verbal de contravenție, găsind aceste înscrisuri în cutia poștală.
Somația și încheierea nr. 1231/E/2014 emise de B., cuprind cheltuielile de executare stabilite excesiv raportat la sumele care sunt de recuperat, cheltuieli de executare pentru care nu există acte justificative, dovada prestării efective a unor activități care să justifice aceste onorarii, volumul de activitate prestată este mic.Instanța poate cenzura aceste onorarii, conform disp. art. 669 al. 4 C.P.CIV., apreciind raportul dintre complexitatea cauzei, activitatea prestată și cuantumul total al cheltuielilor stabilite de executor.
Procesul-verbal de contravenție . 11 nr._/09.09.2011 emis de C.N.A.D.N.R. din România nu i-a fost comunicat, astfel că executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termene de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Contestatoarea a menționat că C. Romania i-a comunicat alte procese-verbale de contravenție emise în anul 2011, respectiv la 26.09.2011 ți 16.08.2011, înscrisuri pe care le-a contestat și care au fost anulate de instanță, însă acest proces-verbal de contravenție nu i-a comunicat pentru a-l contesta.Nici organul de executare nu i-a comunicat procesul-verbal de contravenție.
Contestatoarea a considerat lovit de nulitate absolută procesul-verbal de contravenție, motivat de faptul că acesta trebuia obligatoriu să fie semnat de agentul constatator potrivit disp. art. 17 OG 2/2001.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 15, 19 OG 2/2001.
Contestatoarea a menționat dacă a fost fotografiată, așa cum se menționează în procesele-verbale de contravenție, a solicitat CESTRIN prezentarea omologării valabil la data constatării contravențiilor în procesele-verbale, pentru aparatul cu care a fost fotografiată.
De asemenea, a mai solicitat obligarea intimatei să depună planșele foto, menționate în procesele-verbale de contravenție.
În situația în care nu vor fi prezentate aceste dovezi, ori în cazul în care acestea nu există, petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție menționat ce formează obiectul prezentei cauze, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 – 719 C.P.CIV.
La data de 06.11.2014 intimatul a depus întâmpinare în care arată că, potrivit disp. Art. 1 alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002, începând cu data de 01.07.2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate, care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Arată intimata că procesul verbal a fost comunicat petentei, care trebuia să formuleze plângerea în 15 zile de la comunicare, dar nu a formulat astfel de plângere, astfel că procesul verbal a devenit titlu executoriu, fiind începută legal executarea silită de către B. I. Raol F., pentru neplata debitului de 28 Euro.
Susține că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborat cu OG 2/2001 și a fost întocmit cu respectarea prevederilor Art. 9 alin. 1 și 3 din OG 15/2003, în lipsa contravenientului și a martorilor constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art. 7 Legea 455/2001 cu prevederile art. 19 OG 2/2001 reiese că procesul-verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul-verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator H. cu certificatul calificat emis de CertSign SA.
Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca fiind temeinic și legal.
În drept, a invocat prevederile art. 205-208 NCPC.
La prezenta cauză s-a dispus atașarea dosarului de executare nr. 1231/E/2014 B. I. Raol F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de disp. art. 8, alin 2 din OG 15/2002, constând în aceea că la data de 12.03.2011 a circulat cu autoturismul proprietatea petentei pe drumul public, fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 21.09.2011.
Potrivit disp. art. 31, alin 1 din OG 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prezenta plângere a fost introdusă la data de 18.07.2014,adică după expirarea termenului de decădere de 15 zile prevăzut de lege, motiv pentru care instanța va admite excepția tardivității invocată din oficiu și va respinge plângerea ca tardiv introdusă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001 "Lipsa ... semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", după cum este real faptul că procesul verbal . 13, nr._/11.02.2013 nu poartă semnătura olografă a agentului constatator.
Însă, instanța reține că art. 17 din O.G. 2/2001 nu impune în mod obligatoriu ca toate actele de contravenție să poarte o semnătură olografă a agentului constatator ci, procesele-verbale pot fi întocmite în mod valabil și dacă poartă o semnătură electronică.
În speță, actul de contravenție poartă mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic – conform prevederilor potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale H.G. nr. 1259/2001 -, de către agentul constatator, cu certificatul de acreditare emis de Certsign S.A., furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Potrivit prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 "înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar", în timp art. 7 din același act normativ statuează că: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, este indubitabil că procesul verbal contestat este un înscris în formă electronică valabil întocmit, iar semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, conduce la concluzia că actul de contravenție poartă semnătura agentului constatator – într-o formă reglementată de Legea nr. 455/2001 -, astfel încât nu se poate susține că ar fi fost nesocotite disp. art. 17 din O.G. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că petenta nu face dovada că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, motive pentru care instanța va respinge plângerea.
În ceea ce privește contestația la executare, instanța constată că actele de executare au fost întocmite în conformitate ci titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește susținerea petentei că executarea s-a prescris, deoarece procesul verbal nu a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, instanța nu o va reține, deoarece sancțiunea a fost aplicată la datat de 09.09.2011, iar procesul verbal a fost comunicat la data de 21.09.2011, adică în termenul legal.
Cu privire la cheltuielile de executare, pe care petenta le apreciază ca fiind exagerat de mari, instanța constată următoarele:
Instanța reține că, în speță, nu s-au invocat motive temeinice pentru reducerea cheltuielilor de executare reprezentate de onorariu executor judecătoresc și întocmire acte execuționale.
Astfel, instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 451 NCPC sunt aplicabile și în faza executării silite. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre executor și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de executare silită, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de executorul judecătoresc.
Or, în cauză, susținerea contestatoarei potrivit căreia onorariul perceput de executor creditorului ar fi disproporționat de mare nu este întemeiată.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, se reține că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Potrivit textului legal menționat, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În cauză, s-a constatat că onorariul stabilit prin procesul-verbal contestat, pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, situându-se în limita de 10% din creanța pusă în executare. Nu putea fi avut în vedere plafonul maxim de 3% prevăzut de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006, din moment ce există un act normativ ulterior și cu o forță juridică superioară-OUG nr.144/2007, prin care a fost modificat implicit plafonul respectiv.
Ceea ce depășește limita impusă reprezintă TVA-ul care, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
De asemenea, reține instanța că nici pentru suma necesară întocmirii actelor execuționale nu s-au invocat motive temeinice în ceea ce privește faptul că ar fi nejustificat de mare, instanța apreciind suma justificată, față de natura și obiectul cauzei.
Pentru aceste motive, contestația la executare și plângerea contravențională vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatoarea I. D., cu domiciliul în Slatina, ., județul O. în contradictoriu cu intimata C. S.A, cu sediul în București, sector.6, I. M., nr.401A .
Respinge contestația la executare, formulată de contestatoarea I. D., cu domiciliul în Slatina, ., județul O. în contradictoriu cu intimata C. S.A, cu sediul în București, sector.6, I. M., nr.401A.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 21.01.2015.
Președinte,Grefier,
C. M. R. B. A. E.
Red.C.M.R
Tehnored.A.B
A.B. 10 Februarie 2015
| ← Evacuare. Sentința nr. 595/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 605/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
