Fond funciar. Sentința nr. 2215/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2215/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 15796/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR 2215 /2015
Ședința publica din data de 18.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. I.-judecător
Grefier: G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. N. și pe pârâții: C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. L. MISCHII PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, B. V., B. M., B. E., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru reclamant avocat F. C., lipsă fiind ceilalți pârâții și avocat B. L. pentru pârâți B. V., B. M. și B. E...
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Se constată că s-a depus de către avocat B. L. pentru pârâți B. V., B. M. și B. E., o cerere de amânare prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât nu se poate prezenta la acest termen de judecată din motive medicale, fără a depune acte medicale.
Avocat F. C. pentru reclamant, se opune la cererea de amânare formulată de către avocat B..
Instanța va respinge cererea de amânare depusă de către avocat B. L. pentru pârâți B. V., B. M. și B. E., întrucât aceasta nu a depus acte medicale în susținerea cererii de amânare.
Nemaifiind cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterii pe fondul cauzei.
Avocat F. C. pentru reclamant, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, să se constate nulitatea absolută partială a TDP nr.950-_/19.07.1999 pentru suprafața de 0,78 ha teren ce a aparținut autoarei B. D. și obligarea pârâtelor C. Județeană și C. L. Mischii la eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 0,78 ha, sub sancțiunea de daune interese de 50 lei pe zi de întârziere, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată și depune concluzii scrise.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2011, sub nr._, reclamantul B. N. a chemat în judecată pe pârâții C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, B. M., B. V. și B. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea parțială a TDP-lui nr. 950-_/19.07.1999 și obligarea Comisiilor pârâte la emiterea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 0,78 ha teren agricol, pe numele autoarei sale B. D., sub sancțiunea daunelor interese de 50 RON pe zi de întârziere.
În motivare, reclamantul a arătat că TDP-ul nr. 950-_/19.07.1999 s-a eliberat după autorul B. I. N. pentru cei doi copii ai săi: B. I. C-tin și B. D..
A mai arătat reclamantul că mama sa, B. D., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate atât pentru terenul ce îi revenea în nume propriu, cât și pentru terenul ce îi revenea ca moștenire de la tatăl său, B. I. N..
Reclamantul a arătat că pârâții din acest dosar, reclamanți în dosarul nr._/215/2010 aflat pe rolul Judecătoriei C., cu termen de judecată la data de 30.06.2011, au solicitat ieșirea din indiviziune și partajarea terenului din titlul de proprietate, in cote egale cu reclamantul, însă ieșirea din indiviziune nu se poate face în cote egale, întrucât din adeverința cu nr. 2005/19.05._, eliberată de Primăria . că suprafața de 0,78 ha înscrisă în TDP –ul nr. 950-_ și amplasată în T 5 PI – 1200 mp. Intravilan, T 5, P 108 – 3000 mp pasune extravilan, T 5, P 109 – 3000 mp arabil extravilan și T 5, P 22 – 600 mp extravilan, a aparținut autoarei sale B. D., ci nu lui B. I N..
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. III alin. 1 lit. a, i din Legea 169/1997, modificată prin Legea 247/2005.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâții B. M., B. V. și B. E. au depus la data de 05.09.2011 întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, constatarea nulitatii TDP-ului nr. 950-_/19.07.1999 și obligarea la eliberarea unui nou titlu pe numele lui B. C., întrucât B. D. nu a avut calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr.7630/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. N., în contradictoriu cu pârâții C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, B. M., B. V. și B. E..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți B. M., B. V. și B. E., în contradictoriu cu reclamantul-pârât B. N. și cu pârâtele C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999 emis de pârâta C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și, pe cale de consecință, au fost obligate pârâtele C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, fiecare în limita atribuțiilor legale care le revin, la îndeplinirea actelor premergătoare și la eliberarea unui nou titlu de proprietate numai pe numele lui B. C., autorul pârâților-reclamanți, în calitatea acestuia de moștenitor al defunctului B. N..
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere reconvențională prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar la plata către pârâții-reclamanți B. M., B. V. și B. E., a unor daune interese pe zi întârziere până la eliberarea noului titlu de proprietate.
A fost obligat reclamantul-pârât B. N. la plata către pârâții- reclamanți B. M., B. V. și B. E. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în cauză.
A fost obligat reclamantul-pârât B. N. la plata către Statul Român a sumei de 800 lei reprezentând onorariu expert topo, de plata căruia pârâții-reclamanți B. M., B. V. și B. E. au fost scutiți cu titlu de ajutor public judiciar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că autorilor reclamantului și pârâților, B. D., respectiv B. C., în calitate de moștenitori ai defunctului B. I. N., li s-a eliberat de către C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar titlul de proprietate nr. 950–_/19.07.1999, pentru suprafața de 4 ha și 3600 m.p. situată în satul Gogoșești, ..
La reconstituirea dreptului de proprietate, s-a avut în vedere cererea de reconstituire formulată de B. C., în calitate de moștenitor al lui B. I. N., înregistrată sub nr. 1214/23.03.1991, precum și înregistrările din registrul agricol 1959 – 1963, în care B. I. N. figura cu suprafața totală de 4,36 ha.
B. D., autoarea reclamantului B. N., nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctului său tată, B. I. N., așa cum rezultă din cuprinsul adresei depuse la dosar de către pârâta C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar (f. 70), dar, cu toate acestea, titlul de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999 s-a eliberat și pe numele ei, alături de fratele său B. C. care formulase singur cererea de reconstituire.
Pe de altă parte, B. D. a formulat în nume propriu, în calitate de proprietar, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 1229/23.03.1991, pentru suprafața totală de 4,80 ha teren cu care aceasta figura cu rol agricol distinct în registrul agricol pe anii 1959 – 1963 (a se vedea, în acest sens, f. 73).
Potrivit adresei depuse la dosar de către pârâta C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar (f. 70), ca urmare a cererii de reconstituire a B. Domnicăi, aceasta a fost validată în anexa 2a, poziția 32, cu suprafața de 4,80 ha, pentru care însă nu s-a eliberat până în prezent titlu de proprietate, din cauza faptului că pe o parte din terenul acesteia și anume suprafața de 0,78 ha amplasată în tarlaua 5, parcelele 1, 22, 108 și 109, s-ar fi eliberat în mod eronat titlul de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999, iar o altă parte din terenul care i s-ar fi cuvenit, în suprafață de 1,50 ha, figurează pe raza altei comune, respectiv .> Din adresa nr. 776/26.04.2013 emisă tot de C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar (f. 210), rezultă însă că motivul pentru care nu i-a fost emis titlu de proprietate B. Domnicăi ar fi, în realitate, altul și anume, faptul că la nivelul . deficit de suprafață de 116 ha, ca urmare a aplicării legilor fondului funciar.
Oricare ar fi motivația reală a nerezolvării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 1229/23.03.1991 formulată de B. D., rezultă, în mod clar, că aceasta nu a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenul proprietatea sa care a fost înscris în CAP, neefectuându-se nici punerea ei în posesie pe terenul solicitat.
Deși nu i s-a eliberat titlu de proprietate pentru suprafața solicitată, nici B. D., nici moștenitorul acesteia, reclamantul B. N., nu au contestat, în condițiile Legii nr. 18/1991, lipsa unui răspuns din partea Comisiei Locale Mischii la cererea de reconstituire nr. 1229/23.03.1991 și nu au inițiat vreun demers judiciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, așa cum rezultă din precizarea depusă la dosar de către reclamant (f. 207).
Din adeverința nr. 2005/19.05.2011 emisă de Primăria . suprafața de 0,78 ha înscrisă în titlul de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999 amplasată în T5 P 1 (1200 m.p. intravilan), T5 P 108 (3000 m.p. extravilan pășune), T 5 P109 (3000 m.p. arabil extravilan) și T 5 P 22 (600 m.p. vie) a aparținut numitei B. D., dar, deși reclamantul susține că această suprafață a fost inclusă nelegal în titlul de proprietate a cărei anulare o solicită, instanța nu poate reține acest fapt, atâta vreme cât pentru B. D. nu s-au întocmit acte premergătoare și nu s-a emis un titlu de proprietate până în prezent, iar titlul de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999 a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 14 al. 1 și 27 din Legea nr. 18/1991, respectiv art. 5 și 6 din HG nr. 890/2005, fiind reconstituită suprafața de 4 ha și 3600 m.p., exact atât cât figurează și în registrul agricol 1959-1963, la rolul lui B. I N.. Deci, nu i s-a restituit acestuia nicio suprafață în plus față de ceea ce i se cuvenea.
De altfel, nu se poate proba că terenul în suprafață de 0,78 ha, cu amplasamentul sus-indicat, reprezintă vechiul amplasament al B. Domnicăi, așa cum susține C. L. Mischii, atâta vreme cât nu s-au depus înscrisuri doveditoare în acest sens, iar amplasamentul din registrul agricol este delimitat prin puncte cu denumiri toponimice specifice vremii respective, fără să se poată stabili corespondența dintre acestea și numerele de . reprezintă actualul amplasament indicat de Primărie.
C. L. Mischii a menționat fără temei în cuprinsul adresei aflate la fila 70 din dosar, că vecinii suprafeței de teren în discuție ar fi aceiași pe care B. D. îi avea în registrele agricole din anii 1959 – 1963, oferind drept unic "exemplu" pe T. Ș. care ar fi vecinul din sud, cu numărul stradal 87, deși terenul care face obiectul cauzei are categoria de folosință arabil, iar din examinarea filelor de registru agricol ale numiților T. Ș. (f. 72) și B. D. (f. 73), nu rezultă că cele două loturi se învecinează și, cu atât mai puțin, punctele în care s-ar învecina.
De asemenea, și expertul desemnat în cauză, T. V., a avut în vedere la stabilirea faptului că terenul în litigiu ar fi aparținut lui B. D., conform registrului agricol, tot adeverința, respectiv adresa Primăriei Mischii (f. 9 și 70), neputându-și sprijini concluzia pe alte acte doveditoare, întrucât acestea nu există ( a se vedea f. 159).
Expertul desemnat în cauză nu a putut indica, de altfel, nici vechiul amplasament al autorului B. I N., din lipsa datelor suficiente în acest sens, întrucât cadastrul general al comunei Mischii nu este finalizat.
În aceste condiții, nu se poate trage concluzia că terenul în litigiu ar fi aparținut B. Domnicăi, ci nu lui B. N., drept pentru care cererea reclamantului de anulare a titlului pe acest motiv și de eliberare, în consecință, a unui nou titlu pe numele B. D. pentru suprafața de 0,78 ha, este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Pe de altă parte, instanța reține că motivul de nulitate absolută a titlului de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999 invocat de pârâții-reclamanți B. M., B. V. și B. E. prin cererea reconvențională formulată în cauză este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Din economia dispozițiilor art. 8, 11, 13 din Legea nr. 18/1991, rezultă că legiuitorul a instituit un caz special de repunere de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru terenurile care fac obiectul legislației fondului funciar, în sensul că pot dobândi calitatea de moștenitori ai foștilor membri cooperatori care au adus pământ în CAP, numai succesibilii care au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privată de pe urma acestora, în temeiul art. 13 al. 2 din Legea 18/1991.
per a contrario, succesibilii care nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991, nu sunt considerați moștenitori acceptanți, în ceea ce privește terenurile autorilor lor care nu s-au aflat în circuitul civil și care fac obiectul reconstituirii în temeiul legislației fondului funciar.
Instanța a constatat că B. D., autoarea reclamantului B. N., nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 4,36 ha, în calitate de moștenitoare a defunctului B. I N., iar singurul moștenitor acceptant îndreptățit la restituirea acestei suprafețe este B. C., autorul pârâților, întrucât numai acesta a formulat cerere de reconstituire în calitate de moștenitor, în temeiul Legii 18/1991, respectiv cererea înregistrată sub nr. 1214/23.03.1991.
În consecință, numai B. C. era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 4,36 ha, în calitate de moștenitor al defunctului B. I N. și numai pe numele lui trebuia emis titlul de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999.
În aceste condiții, instanța a constatat că motivul de nulitate invocat de pârâții – reclamanți este întemeiat, drept pentru care, în temeiul art. III al. 1 lit. a (i) teza a II - a din Legea nr. 169/1997, va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999 emis de pârâta C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și, pe cale de consecință, va obliga pe pârâtele C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și pe C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, fiecare în limita atribuțiilor legale care le revin, la îndeplinirea actelor premergătoare și la eliberarea unui nou titlu de proprietate numai pe numele lui B. C., autorul pârâților-reclamanți, în calitatea acestuia de moștenitor al defunctului B. N..
Totodată, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 64 al. 2 din Legea nr. 18/1991, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere reconvențională prin care se solicită obligarea pârâtelor C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar la plata către pârâții- reclamanți B. M., B. V. și B. E., a unor daune interese pe zi întârziere până la eliberarea noului titlu de proprietate.
Întrucât reclamantul-pârât a căzut în pretenții, fiind îndeplinite condițiile art. 274 C., instanța îl va obliga la plata către pârâții- reclamanți B. M., B. V. și B. E. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în cauză, constând în onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
Fiind îndeplinite și condițiile art. 18 din OG nr. 51/2008, instanța l-a obligat pe reclamantul-pârât B. N. la plata către Statul Român a sumei de 800 lei reprezentând onorariu expert topo, de plata căruia pârâții-reclamanți B. M., B. V. și B. E. au fost scutiți cu titlu de ajutor public judiciar, prin încheierea din camera de consiliu din data de 06.06.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. N..
Solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru
cercetarea fondului cauzei, a completării și administrare probatoriului, respectiv, proba cu înscrisuri, martori și expertiză de specialitate pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Într-o a doua teză, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate. iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și respingerea în totalitate a cererii reconvenționale. formulate de pârâții B. V., B. M. si B. E. pentru următoarele considerente:
Instanța retine in sentința pe care o critica faptul ca, nici autoarea sa si nici reclamantul nu au contestat în condițiile Legi nr. 18/1991 și nu au inițiat vreun demers juridic pentru a le fi reconstituită proprietatea. Susținerea instanței în legătura cu reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,78 ha este ca, atâta vreme cat pentru B. D. nu au fost întocmite acte premergătoare și nu s-a emis un TDP până în prezent, greșit a fost emis TDP și pe numele acesteia pentru suprafața de 4 ha si 3600 mp, suprafață cu care figurează in Registrul Agricol între anii 1959-963 B. I. N., apreciind instanța ca acestuia nu i-a fost reconstituita in plus vreo suprafața in raport cu cea deținuta in Registru Agricol.
Critică soluția primei instanțe în raport de faptul ca nu s-a manifestat rol activ în sensul stabilirii în concret a situației juridice a suprafețelor de teren, prin suplimentarea probei cu martori si efectuarea unei expertize pentru a determina amplasamentul terenului de 0,78 ha . Opineaza ca instanța, in virtutea rolului activ si al principiului aflării adevărului, trebuia sa efectueze probe suplimentare și să țină cont de răspunsurile formulate de C. Locala Mischii, atâta timp cât la dosar exista pe lângă cererea formulată de autoarea B. D. pentru reconstituirea suprafeței de 0,80 ha, cerere care este înregistrată cu nr. 1229 din 23.03.1991 practic în aceeași zi cu cererea formulată de B. C. si copii după Registrele Agricole din care rezultă clar că, autoarea era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate fiind și validată în acest sens conform anexei de validare. Ulterior nu s-a emis separat titlu de proprietate întrucât s-a susținut de către Comisiile de fond funciar ca, chiar din adresa emisa de C. Locala Mischii cu nr. 776/26.04.2013 rezultă că nu a fost emis un titlu de proprietate distinct doar pe numele autoarei B. D. ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate s-a emis titlu de proprietate atât pe numele autoarei B. D. cât și al numitului B. C.. Consideră că instanța trebuia să efectueze un probatoriu mai amplu întrucât însăși poziția procesuală a Comisiei Locale Mischii este oscilantă, deoarece prin adresa nr. 2005/19.05.2011 anterior demarării litigiului de față, susține că suprafața de 0,78 ha este înscrisă în TDP nr. 950-_ și că a aparținut numitei B. D.; în acest sens, se impunea ca să se efectueze proba cu martori privind amplasamentul, dimensiuni, vecinătăți suprafețelor de teren, interogatoriul pârâtei Comisiei Locale de Fond Funciar Mischii precum și expertiza care să determine în concret în raport de registrele agricole, cererile de reconstituire, procesul verbal de punere în posesie, dacă exista sau nu suprafețe de teren ce se suprapun, unde sunt situate, dimensiunile, amplasamentul și vecinătățile acestora, dacă reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament ori pe un alt amplasament etc.
Instanța s-a rezumat doar la a retine in motivarea respingerii acțiunii formulate in condițiile Legii 18/1991 ca nu s-a facut nici un demers juridic in acest sens, fara a avea in vedere adresa Comisiei de fond funciar Mischii care răspunde clar că suprafața de 0.78 ha face parte din titlu de proprietate, după care își schimba poziția procesuală nu s-a putut emite un titlu de proprietate pe numele defunctei B. D. din motivele se mai sus, apreciind instanța că titlul de proprietate in speța s-a emis cu respectarea dispozițiilor 4 alin. 1 si art 27 din Legea 18/1991. O alta critica vizează faptul că, deși instanța retine punctul de vedere al Comisiei Mischii în legătura cu amplasamentul celor 0,78 ha teren ce a aparținut numitei B. D., motivează că nu poate reține argumentele Comisiei, întrucât au fost depuse înscrisuri doveditoare in legătura cu amplasamentul, astfel consideră că, nu numai ca, nu s-a respectat dreptul la un proces echitabil și în scopul aflării adevărului, dar nici s-a manifestat un rol activ in acest sens.
O alta critica adusa sentinței constă in faptul ca instanța, desi retine ca si concluziile expertizei privind amplasamentul suprafeței de 0.78 ha sunt in acord cu susținerile Comisiei de aplicare fondului Funciar Mischii, apreciază ca nu se poate determina ca terenul respectiv ar aparține lui B. D. sau lui B. N., deși nici cu privire la amplasamentul si vecinătățile suprafețelor de teren ce au aparținut acestuia nu se poate stabili cu exactitate amplasamentul.
Per a contrario, instanța da eficienta juridica cererii reconvenționale formulata de parații B. V., B. E. și B. M. prin care se solicita nulitatea absoluta parțiala a TDP, pe considerentul că B. D. nu este persoana îndreptățită la a fi trecuta pe titlul de proprietate îl autorului B. N., întrucât nu a înțeles sa formuleze cerere de reconstituire. Însa instanța, atunci când motivează admiterea cererii reconvenționale, omite a retine că nici autorul pârâților, numitul B. C., ori pârâții, nu au înțeles sa conteste in cadrul procedurii prealabile administrative, in raport de dispozițiile Legii 18/1991, actele premergătoare, prin care sa arate ca autoarea B. D. nu ar fi fost persoana îndreptățită.
Intimații B. M., Băcacnu V. și B. E. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul B. N., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si a probatoriilor administrate, Tribunalul constata si retine urmatoarele:
De pe urma fostului proprietar deposedat B. I. N., pe numele descendentilor sai directi B. I. C. si B. I. D., a fost emis titlul de proprietate nr. 950-_/19.07.1999 referitor la suprafata totala de 4,36 ha teren intravilan si extravilan, amplasat pe raza comunei Mischii ..
Acest titlu de proprietate a fost contestat in prezenta cauza atat de catre recurentul reclamant B. N., fiul titularei B. D., sub aspectul includerii in act a suprafetei de 0,78 ha teren ce i-a apartinut exclusiv autoarei sale, cat si de catre intimatii parati B. M., B. V. si B. E., mostenitorii titularului B. C., sub aspectul mentionarii in calitate de titular indreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate si a numitei B. D..
Instanta le-a dat satisfactie paratilor reclamanti reconventionali – intimati in faza procesuala a recursului - admitandu-le in parte cererea reconventionala (numai in ceea ce priveste radierea din act a mostenitoarei B. D., nu si in ceea ce priveste obligarea comisiilor de fond funciar la plata de daune interese) si a hotarat respingerea ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata.
Dezlegarea data cererii reconventionale este corecta, pentru considerentrele care urmeaza a fi expuse in continuare.
Art. 8 din Legea nr. 18/1991 stabileste cu valoare de principiu ca dreptul de proprietate asupra terenurilor se reconstituie la cerere, actul normativ mentionat prevazand termene precise in care potentialii solicitanti aveau posibilitatea de a investi comisiile special infiintate cu cereri in acest sens.
Pentru terenul care i-a fost preluat fostului proprietar deposedat B. I. N., dupa cum rezulta din inscrisul aflat la fila nr. 7 la dosar, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate numai fiul acestuia B. C. care a solicitat suprafata totala de 3,57 ha teren, astfel ca titlul de proprietate nu putea fi emis decat pe numele singurului mostenitor care a inteles sa uzeze de prevederile legii fondului funciar.
Este adevarat ca si autoarea reclamantului B. D. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, insa nu in calitate de mostenitoare a tatalui sau, ci in calitate de fost proprietar deposedat, dupa cum rezulta din cererea aflata la fila nr. 5 a dosarului de fond, aceasta cerere nefiind in legatura de interdependenta cu cea al carei autor a fost B. C. si reclamand solutionare separata din partea comisiilor de fond funciar.
In consecinta, solutia instantei de fond de a constata nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate si de a dispune emiterea unui nou titlu numai pe numele defunctului B. C., este legala si temeinica, in considerarea probelor administrate si a dispozitiilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, care stabileste ca sunt lovite de nulitate absoluta actele de reconstituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri.
O ultima mentiune care se impune a fi facuta, se refera la faptul ca Legea nr. 18/1991 instituie un caz de exceptie de la principiul indivizibilitatii actului de optiune succesorala, astfel ca eventuala calitate de mostenitor legal cu vocatie concreta la succesiunea autorului a defunctei B. D., nu se intinde si asupra terenurilor din titlul de proprietate contestat in cauza de fata.
Dar prima instanta a respins si atiunea principala prin care reclamantul a urmarit anularea aceluiasi titlu pentru motivul ca in continutul sau, se gaseste si suprafata de 0,78 ha teren care a apartinut exclusiv autoarei sale B. D..
In dezacord cu aceasta solutie si cu considerentele pe care ea se fundamenteaza, vom reaminti ca titlul de proprietate a fost emis pentru suprafata de 4,36 ha teren, desi cererea formulata de catre B. C. a vizat numai suprafata de 3,57 ha, diferenta dintre cele doua suprafete reprezentand tocmai 0,79 ha, la care se refera reclamantul in actiune.
Un prim aspect care trebuie retinut, este deci ca titlul de proprietate recunoaste titularului o suprafata de teren mai mare decat cea solicitata, fapt care intra in contradictie cu dispozitiile art. 8 si 9 din lege, care sunt in sensul ca reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, in aceasta trebuind a fi cuprinsa, intre altele si suprafata la care persoana se considera indreptatită.
Evidentele agricole si alte dovezi ale dreptului de proprietate care insotesc cererea de reconstituire a dreptului de proprietate orienteaza asupra existentei si intinderii dreptului, insa recunoasterea acestuia nu se poate face peste limitele pe care titularul insusi le are in vedere. Or, mostenitorul fostului proprietar deposedat, a solicitat expres suprafata de 3,57 ha, desi in registrul agricol aferent perioadei 1959 – 1962 al comunei, B. I. N. figureaza cu suprafata de 4,36 ha.
Asadar, suprafata pentru care se emite titlul de proprietate poate fi mai mica decat cea solicitata, in functie de dovezile aduse de catre beneficiarul legii reparatorii, dar nu poate fi mai mare, pentru ca altfel s-ar infrange dreptul acestuia de dispozitie consfiintit prin chiar dispozitiile legii.
Cererea mamei reclamantului a fost solutionata partial, in sensul ca aceasta a fost validata in anexa 2a pozitia 32 cu suprafata de 4,80 ha teren insa, dupa cum rezulta din adresa aflata la fila nr. 63 a dosarului de fond, emiterea titlului de proprietate nu a fost posibila deoarece suprafata de 0,78 ha teren se regaseste in titlul de proprietate emis tatalui acesteia, iar o parte din teren se afla pe raza altei comune.
Nu face obiectul analizei cererea de reconstituire a dreptului de proprietate al carei titulara a fost B. D. in ansamblul ei, ci numai din perspectiva suprafetei de 0,78 ha care sustine ca se regaseste in titlul contestat.
Pe de o parte, asa cum s-a aratat, aceasta suprafata este excedentara celei pe care B. C. a pretins-o in calitate de mostenitor al tatalui sau iar din acest punct de vedere, titlul de proprietate este afectat de o cauza de nelegalitate care nu poate fi ignorata.
Dar pe de alta parte, pentru ca reclamantul sa justifice interes in a actiona in justitie in scopul anularii titlului de proprietate, este imperios sa dovedeasca faptul ca suprafata care se regaseste in plus in act, reprezinta vechiul amplasament al proprietatii mamei sale B. D., pentru ca numai in acest caz, isi gasesc incidenta dispozitiile art. III alin. 1 lit. a (ii) care stabilesc nulitatea absoluta a actelor de reconstituire in favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari, solicitate de catre acestia in termen legal, libere la data solicitarii.
Din aceasta perspectiva, instanta de fond nu a administrat probe care sa inlature echivocul, ci a apreciat ca adresa Comisiei Locale Mischii de la fila nr. 70 si concluziile raportului de expertiza tehnica, nu se coroboreaza cu alte inscrisuri si astfel nu pot fi avute in vedere pentru a se aprecia ca suprafata de 0,78 ha din tarlaua nr. 5 i-a apartinut in proprietate exclusiva defunctei B. D..
Or, actele normative care s-au succedat in materia fondului funciar, au prevazut inclusiv posibilitatea probarii cu martori a amplasamentului unui teren care este susceptibil de a face obiectul reconstituirii, martori circumstantiati in persoana proprietarilor vecini.
In lipsa unei asemenea, probe, cenzurarea concluziilor expertizei sau a celor invederate de catre comisie este nefondata.
Prin decizia nr.2036/02.12.2013 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant B. N. împotriva sentinței civile nr. 7630/15.05.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. L. MISCHII PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, B. V., B. M., B. E., s-a casat în parte sentința recurată și s-a trimis cauza pentru rejudecarea acțiunii principale, la aceeași instanță.
În rejudecarea cauza a fost înregistrată sub nr._ cu termen de judecată la data de 29.01.2014 la CF 9.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 16.01.2014 s-a admis cererea de abținere formulată de către președintele completului de judecată CF 9, cauza fiind repartizată aleatoriu la CF 2 cu termen de judecată la data de 14.02.2014.
Cu ocazia rejudecări s-a solicitat de către părți suplimentarea probatoriului ce urmează a fi administrat în cauză respectiv de către reclamant și pârâți B. proba testimonială cu câte doi martorii.
De asemenea instanța din oficiu a pus în discuție efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie pentru stabilirea amplasamentului suprafeței de 0,78 ha din T 5 aparținând autoarei B. D., fiind stabilit un onorariu provizoriu de 700 lei, câte 350 lei pentru fiecare parte.
Au fost încuviințați și audiați martorii: D. E., S. I., D. C., B. J. și R. N. Ș. M..
A fost încuviințată și efectuată în cauză expertiză de specialitate cadastru topografie, raportul de expertiză fiind întocmit de expert F. N..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Din declarațiile martorilor audiați în cauză D. E., S. I., B. J. și R. N. Ș. M. coroborate cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert F. N., instanța constată că rezultă ca stare de fapt că autoarea reclamantului, defuncta B. D., a moștenit de la părinții ei: B. N. și B. D., un terenul în suprafață de 0,78 ha, ce face obiectul litigiului, situat în T 5, - P 109, P 108, P 22, P 92, și P1.
Astfel, toți martorii au declarat că au cunoștință că proprietara acestui teren a fost B. D., pe el fiind casa părintească a acesteia, care la acest moment nu mai există.
Instanța dă eficiență maximă declarațiilor martorilor B. J. și R. N. Ș. M., vecinii acestui teren.
Această suprafață de teren este consemnată în registrul agricol al defunctei B. D., ca fiind acasă și în punctul Gruița.
Declarațiile martorilor, mai sus indicați, confirmă că denumirea populară a terenului este ;; Gruița"
Și din adeverința nr. 2005/19.05.2011 emisă de pârâta Primăria . suprafața de 0,78 ha înscrisă în titlul de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999 amplasată în T5 P 1 (1200 m.p. intravilan), T5 P 108 (3000 m.p. extravilan pășune), T 5 P109 (3000 m.p. arabil extravilan) și T 5 P 22 (600 m.p. vie) a aparținut numitei B. D..
De asemenea, se reține și aspectul că în titlu de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999, astfel cum a fost el rectificat prin sentința civilă nr.7630/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. și decizia nr.2036/02.12.2013 pronunțată de către Tribunalul D., în dosarul nr._, suprafata este excedentara celei pe care B. C. a pretins-o in calitate de mostenitor al tatalui sau iar din acest punct de vedere, titlul de proprietate este afectat de o cauza de nelegalitate .
Cum defuncta B. D. a formulat cerere de reconstituire în nume propriu iar comisia locală nu i-a emis titlu pentru această suprafață de teren, fiind trecută în mod nelegal pe titlul de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999, emis de pârâta C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, pe numele autorului pârâților, defunctul B. I C., instanța constată că cererea privind nulitatea absolută parțială a acestuia raportat la suprafața de 0,78 ha este întemeiată.
De asemenea, este întemeiată și cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor: C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și pe C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, ca fiecare în limita atribuțiilor legale care le revin, să îndeplinească actelor premergătoare și să elibereze un nou titlu de proprietate numai pe numele lui B. D., autoarea reclamantului, privitor la această suprafață de teren.
În ceea ce privește capătul de cerere de obligarea pârâtelor C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar la plata către reclamant, a unor daune interese pe zi întârziere până la eliberarea noului titlu de proprietate, instanța reține că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art 64 alin 2 din legea nr 18/1991, și pe cale de consecință îl va respinge .
În temeiul art. 274 alin 2 C., instanța va obliga pe pârâții: B. M., B. V. și B. E. la plata către reclamantul B. N. a sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în cotă onorariu avocat și cotă onorariu expert, conform chitanței depuse la dosar.
Fiind îndeplinite și condițiile art. 18 din OG nr. 51/2008, instanța va obligat pe pârâții: B. M., B. V. și B. E. la plata către Statul Român a sumei de 800 lei reprezentând onorariu expert topo, din primul ciclu procesual, de plata căruia pârâții B. M., B. V. și B. E. au fost scutiți cu titlu de ajutor public judiciar, prin încheierea din camera de consiliu din data de 06.06.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. N., domiciliat în C., ..10, județul D. în contradictoriu cu pârâții C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, cu sediul în ., C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, cu sediul în C., ., nr.7, județul D., B. M., B. V. și B. E., domiciliați în C., ., județul D..
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 950 –_/19.07.1999 emis de pârâta C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar cu privire la suprafața de 0,78 ha, situate în T 5, - P 109, P 108, P 22, P 92, și P1, pe numele lui B. I C. și, pe cale de consecință, obligă pe pârâtele C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și pe C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, fiecare în limita atribuțiilor legale care le revin, la îndeplinirea actelor premergătoare și la eliberarea unui nou titlu de proprietate numai pe numele lui B. D., autoarea reclamantului, privitor la această suprafață de teren.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtelor C. L. Mischii pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar la plata către reclamant, a unor daune interese pe zi întârziere până la eliberarea noului titlu de proprietate.
Obligă pe pârâții: B. M., B. V. și B. E. la plata către reclamantul B. N. a sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată .
Obligă pe pârâții: B. M., B. V. și B. E. la plata către Statul Român a sumei de 800 lei reprezentând onorariu expert topo, din primul ciclu procesual, de plata căruia pârâții B. M., B. V. și B. E. au fost scutiți cu titlu de ajutor public judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.02.2015.
Președinte Grefier
M. I. G. D.
Red MI/tehnored GD
8 ex/11.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2512/2015.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2568/2015. Judecătoria... → |
|---|
