Grăniţuire. Sentința nr. 1503/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1503/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1503/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1503/2015
Ședința publică din data de 05.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
GREFIER M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind reclamantul C. S. în contradictoriu cu pârâtul P. D., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 22.01.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare si pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv pentru termenul din 29.01.2015 si pentru termenul de azi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.07.2014, sub nr._, reclamantul C. S. a chemat in judecată pe pârâtul P. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună următoarele: obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul-teren proprietatea reclamantului, în suprafață de 403 m.p. categoria de folosință arabil, situat în intravilanul comunei D., tarlaua 69, ., având următoarele vecinătăți: la S – P. N.I., la Nord-CC18, la Est - Dirman N., la V - P. D.; obligarea pârâtului să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren, în suprafață de 431 m.p. categoria de folosință curți - construcții, situat în intravilanul comunei D., tarlaua 69, ., având următoarele vecinătăți: la Sud - A 17, la Nord - DS 87, la Est - Dirman N., la Vest - P. D., să se stabilească hotarul despărțitor al proprietăților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 02.11.1993 a fost emis Titlul de Proprietate nr. 138-_ de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului D., prin care numita C. E., mama sa, a primit în proprietate o suprafață totală de 834 mp de teren pe teritoriul comunei D., jud. D..
La data de 13.09.2003, numita C. E. a decedat, iar în urma ei au rămas ca moștenitori, reclamantul C. S. și fratele său, C. D. – I..
Reclamantul a mai precizat că la data de 28.06.2012 a decedat si fratele său C. D. – I., in aceste condiții fiind unicul moștenitor al acestuia.
A arătat că la data de 07.06.2013 a fost emis Certificatul de moștenitor nr. 9 de către BNP A. M. D., prin care s-a stabilit că de pe urma defunctei C. E., a rămas dreptul de proprietate asupra terenului intravilan, în suprafață totală de 403 mp, având categoria de folosință arabil, situat pe teritoriul ., . având ca vecinătăți: la Nord - CC 18, la Est - Dirman N., la Sud P. N. I., la Vest - P. M. D., precum și dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață totală de 431 mp, având categoria de folosință curți - construcții, situat pe teritoriul comunei D., ., județul D., având următoarele vecinătăți: la Sud - A 17, la Nord - DS 87, la Est - Dirman N., la Vest - P. D.. De asemenea s-a stabilit că de pe urma defunctei C. E. au rămas ca moștenitori reclamantul C. S. și fratele său, C. D.-I., fiecare cu o cotă de ½ din masa succesorală.
Prin același certificat s-a stabilit că de pe urma defunctului C. D.-I., a rămas cota parte de 1/2 din terenul intravilan, în suprafață totală de 403 mp, având categoria de folosință arabil, situat pe teritoriul orașului D., jud. D., . 17, având următoarele vecinătăți: la Nord - CC 18, la Est - D. N., la Sud P. N. I., la Vest - P. M. D., precum și cota parte de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață totală de 431 mp, având categoria de folosință curți - construcții, situat pe teritoriul ., . 18, având următoarele vecinătăți: la Nord - DS 87, la Est - Dirman N., la Sud - A 17, la Vest - P. M. D.. De asemenea, s-a stabilit că de pe urma defunctului C. D. - I., a rămas ca unic moștenitor, C. S., cu o cotă de 1/1 din masa succesorală.
Prin urmare, conform Certificatului de moștenitor nr. 9/07.06.2013 emis de BNP A. M. D., reclamantul precizează că are calitatea de proprietar asupra terenului în suprafață total de 834 mp situat în ., parcelele 17 și 18. jud. D., teren ce face obiectul prezentului litigiu.
De asemenea, reclamantul a mai susținut că, deși a notificat în repetate rânduri pârâtul că ocupă în mod abuziv și nelegal o parte din terenul proprietatea reclamantului, acesta nu a dat curs solicitărilor sale de a elibera și de a îi lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul menționat.
Cu privire la capătul de cerere in revendicare, reclamantul învederează că potrivit art. 555 alin. 1 din Noul Cod Civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun in mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
De asemenea, potrivit art. 557 alin. 1 din Noul cod civil dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși.
Având în vedere certificatul de moștenitor nr. 9/07.06.2013 emis de BNP A. M. D., reclamantul consideră că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 563 alin. 1 din Noul Cod civil, prin raportare la art. 555 alin. 1 și art. 1132 -1133 din Noul Cod Civil, deoarece este proprietarul imobilului și în această calitate pretinde restituirea suprafeței ocupate de către pârât, pe care acesta o stăpânește în mod abuziv, nelegal și în lipsa oricărui titlu de proprietate.
În ceea ce privește grănițuirea, potrivit dispozițiilor art. 560 din Noul Cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
În sens material, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 560 din Noul Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
Menționează că pentru a ocupa din suprafața de teren aflată în proprietatea reclamantului, pârâtul, în mod abuziv, a modificat poziția semnelor vizibile de hotar care separau proprietățile învecinate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 563 din Noul Cod Civil, coroborate cu art. 560 din același act normativ și cu art. 194 - 198 din Noul Cod de procedură civila.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus Titlul de proprietate nr. 138-_ emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului D., Certificatul de moștenitor nr. 9/07.06.2013 emis de BNP A. M. D., Certificat de atestare fiscală nr._/12.05.2014 eliberat de către Primăria Orașului D., copie C.I, împuternicire avocațială, delegație de substituire, și alte înscrisuri;
La data de 31.07.2014, reclamantul a depus cerere de complinire a acțiunii la care a anexat certificatul nr._/15.07.2014 emis de OCPI D. - Serviciul de Publicitate Imobiliară din care rezultă că imobilul în litigiu nu este înscris în cartea funciară.
Pârâtul P. D., legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul din data de 13.11.2014, având în vedere disp. art. 254, 255, 258 NCPC, instanța a încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnica specialitatea topografie, fiind numit în conformitate cu disp. art. 331 NCPC expertul F. N. pentru a întocmi raportul de expertiză, fiind prorogată discuția cu privire la admisibilitatea si utilitatea probei testimoniale si a probei cu interogatoriul pârâtului, după întocmirea raportului de expertiza si observarea concluziilor expertizei.
Raportul de expertiza specialitatea topografie a fost întocmit si depus la dosar de către expertul F. N., în data de 09.12.2014.
La data de 22.01.2015, reclamantul a formulat obiecțiuni cu privire la conținutul raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert F. N., obiecțiuni ce au fost respinse de instanță ca neîntemeiate.
La același termen de judecată, instanța a respins ca neutile soluționării cauzei proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu un martor, solicitate de reclamant.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește acțiunea în grănițuire promovată, acțiune petitorie, imobiliară și imprescriptibilă, sediul materiei îl reprezintă dispozițiile art. 560-561 NCCiv., potrivit cărora proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta. Orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate, fiind incidente și dispozițiile art. 5 alin. 2 coroborate cu dispozițiile art. 223 din legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a dispozițiilor noului Cod Civil, potrivit cărora prevederile acestuia (NCCiv.) sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia – 01.10.2011 – derivate din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului Civil.
Grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți. Dacă între aceștia nu există conflict, ea este o simplă operațiune materială realizată prin acordul părților. În caz de conflict însă, prin acțiunea în grănițuire se urmărește determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul. Este esențial a se face distincția între grănițuire, ca operație materială de delimitare, și acțiunea în grănițuire, ce intervine în urma unui conflict între titularii proprietăților învecinate.
Deși asemenea art. 584 C. civ. din 1864, textul art. 560 NCCiv. se referă doar la „proprietari", doctrina și practica judiciară sunt în sensul admisibilității acțiunii în grănițuire promovate și de către alte categorii de persoane sau îndreptate împotriva altora decât proprietarul, cum ar fi uzufructuarul și chiar posesorul.
Acțiunea în grănițuire poate fi intentată în cazul inexistenței unei granițe între proprietățile funciare și, deopotrivă, atunci când există semne de demarcație, dar acestea nu au fost stabilite prin acordul părților ori prin hotărâre judecătorească.
D. fiind caracterul acțiunii în grănițuire, instanța se pronunță nu asupra existenței dreptului de proprietate, ci asupra configurației terenului care alcătuiește obiectul dreptului de proprietate în materialitatea lui, al cărui contur va fi hotărât și fixat decisiv prin linia de hotar ce desparte proprietățile, determinată prin semne vizibile (C.A. C., s. civ., min. și fam., dec. nr. 223/2010).
În speță, potrivit titlului de proprietate nr. 138-_/02.11.1993 și certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 9/07.06.2013, reclamantul C. S. este proprietarul suprafeței totale de 834 mp., teren situat în intravilanul loc. D., T 69, P 17, 18, împreună cu construcțiile casă de locuit și anexe.
Reclamantul susține în cauză că pârâtul îi ocupă fără drept întreaga suprafață de 834 mp. în T 69, P 17, 18, prin schimbarea amplasamentului inițial al gardului despărțitor.
La rândul său, pârâtul P. D. este proprietarul imobilului compus din teren în suprafață de 1196 mp., situat în intravilanul aceleiași localități, respectiv D., T 69, P 15, 16, împreună cu construcțiile casă de locuit și anexe, conform verificărilor efectuate de expertul desemnat în cauză la C. de cadastru și Fond Funciar din cadrul Consiliului Local D..
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Potrivit art. 563-566 NCCiv., proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
În consecință, pentru apărarea drepturilor sale, proprietarul are la îndemână calea acțiunii în revendicare prin care tinde să stabilească direct existența dreptului său de proprietate, redobândirea posesiei, ca urmare a revendicării, fiind numai un efect accesoriu al acestei acțiuni.
Instanța constată că pentru promovarea unei acțiuni în revendicare se cer a fi întrunite cumulativ două condiții: 1)- reclamantul să fie proprietarul bunului și 2)- reclamantul să nu se afle în posesia bunului.
Relativ la cele două condiții arătate, instanța constată ca reclamantul nu au reușit, în condițiile art. 249 NCPC, să facă dovada că pârâul ocupă fără drept suprafața de 834 mp. revendicată, așa cum aceasta a fost individualizată prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie-cadastru-geodezie întocmit în cauză, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, anterior enumerate, instanța reține că reclamanul este proprietarul suprafeței totale de 834 mp. situată în intravilanul loc. D., T 69, P17,18, din măsurători rezultând suprafața de 807 mp. (Anexa 1 din raportul de expertiză, plan de coordonate 2,14,4,15,16,7,17,6,18,3,2), iar pârâtul P. D. deține suprafața totală de 1196 mp., situată în loc. D., T 69, P 15,16, din măsurători rezultând suprafața de 1199 mp. individualizată în Anexa 1 din raportul de expertiză, plan de coordonate 1,2,3,18,6,17,7,8,9,10,11,12,13,1.
Prin urmare, rezultă că reclamantul deține în minus suprafața de 27 mp. față de actele de proprietate, iar pârâtul deține în plus suprafața de 3 mp., în raport de datele furnizate de C. de Cadastru și Fond Funciar din cadrul Consiliului Local D..
Din constatările la fața locului rezultate din cuprinsul raportului de expertiză, reține instanța că la momentul efectuării măsurătorilor ambele terenuri erau împrejmuite pe toate laturile, reclamantul stăpânind efectiv suprafața de 807 mp. .
Din expunerea de către expertul desemnat în cauză a concluziilor față de obiectivele stabilite, instanța mai constată că litigiul dintre părți este determinat de amplasamentul gardului din plasă de sârmă de pe latura de vest care, între punctele 6-7 ar trebui deplasat spre terenul pârâtului cu 0,10 m. Astfel, suprafața de teren efectiv ocupată de pârâtul P. D. din proprietatea reclamantului este de 3 mp. proveniți din amplasamentul defectuos al gardului din plasă de sârmă care la data efectuării măsurătorilor era poziționat către proprietatea reclamantului. Aceste împrejurări sunt confirmate și de modul ambiguu și general de formulare de către reclamant a petitului în revendicare, partea înțelegând să revendice întreaga suprafață de teren înscrisă în actele de proprietate deși este evident că avea cunoștință că se află în posesia efectivă a acestui teren.
În consecință, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 563-566 NCCiv. precitate, instanța va respinge capătul de cerere în revendicare, situația dintre părți urmând să fie reglementată prin soluționarea petitului în grănițuire, respectiv prin stabilirea liniei de hotar.
Astfel, având în vedere considerentele expuse până la acest moment, reținând și că proprietățile ambelor părți sunt în prezent împrejmuite, și că actuala delimitare respectă linia de hotar, fiind defectus doar amplasamentul gardului din sârmă montat de pârât între pct. 6 și pct. 7, față de constatările reieșite din măsurătorile efectuate la fața locului și de înscrisurile depuse la dosar, instanța va stabili hotarul despărțitor între proprietățile părților conform concluziilor expertului, pe aliniamentul marcat cu linie de culoare roșie pe planul de situație Anexa 2 la raportul de expertiză topo întocmit în cauză, parte integrantă din prezenta hotărâre, materializat prin punctele 2, 3, 18, 5, 14, 20.
În concluzie, date fiind aspectele reținute, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată, respectiv capătul de cerere în grănițuire și să respingă ca neîntemeiat petitul în revendicare formulat de reclamant.
În temeiul art. 453 alin. 2 NCPC, față de soluția pronunțată în cauză, urmează să oblige pârâtul la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând cota sa din cheltuielile de grănițuire (50 lei tjt + 250 lei onorariu expert), diferența urmând să fie suportată de reclamant pentru petitul în revendicare respins, precum și cu titlu de contribuție proprie la cheltuielile de grănițuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul C. S., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Av. Dr. V. G. din mun. C., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul P. D., cu domiciliul în D., .. 10, județul D..
Stabilește hotarul despărțitor între proprietățile părților, conform raportului de expertiză specialitatea topografie-cadastru-geodezie întocmit în cauză, parte integrantă din prezenta, pe aliniamentul materializat prin punctele 2, 3, 18, 5, 14, 20 pe planul de situație Anexa 2.
Respinge ca neîntemeiat petitul având ca obiect revendicare imobiliară.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând cota sa din cheltuielile de grănițuire (50 lei tjt + 250 lei onorariu expert).
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./05.06.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1523/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 890/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
