Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 3394/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3394/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 12723/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3394/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-Nicușor M.
Grefier: R. C. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința din data de 06.03.2015, având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic privind pe reclamantul I. G. în contradictoriu cu pârâtii P. E. și B. T. PRIN CURATOR SPECIAL AV. P. M., dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.04.2013, reclamantul I. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. E. și B. T. să se constate ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că la data de 08.08.2008 pârâții i-au vândut imobilul teren situat în comuna Bulzești, . compus din:
- teren extravilan 2.700 mp situate in T63, P75/1, având următorii vecini :N-M. N., E-De 1002, S-Z. D., V- Fn 75/T63
- teren extravilan 2.500 mp situate in T59, P330, având următorii vecini :N-B. llie, E-Pd 1120, S-Z. D. si D. A., V- Ps 192 CL
- teren extravilan 5.000 mp situate in T59, P192, având următorii vecini N-B. N., E-Pd 1094, S- D. A., V- Ps 192 CL
- teren extravilan 1.150 mp situate in T70, P74/1, având următorii vecini :N-Pd. 1485, E-Pd 1120, S-S. M., V- M. M.
- teren extravilan 1.800 mp situate in T63, P75, având următorii vecini :N-C. E., E-A75/1-T63, S-Z. D., V- CCE 1.
- teren extravilan 5.000 mp situate in T71, P1492/3T, având următorii vecini: N-C. E., E-M. M., S-S. M., V- Dc 1302,
si solicită să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului amintit mai sus, pronunțând o hotărâre care sa tina loc de act de vânzare cumpărare.
In fapt, la data de 08.08.2008 intre reclamantul si parați s-a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare nr. 5730/08.08.2008 la BNP F. M. M. privind imobilul mai sus amintit, teren achiziționat in vederea comasării. .
Astfel cum este consemnat in sus-numitul înscris, prețul vânzării s-a convenit ca fiind de 3.000 lei, iar aceasta a achitat la data întocmirii actului, in fata notarului întreaga suma, data la care a intrat in posesia imobilului pe care îl folosește pana in prezent, achitând toate taxele si impozitele către stat, imobilul fiind inscris la organele fiscale pe numele său.
De la data cumpărării s-a comportat ca un adevărat proprietar si nu a fost tulburat in folosirea imobilului.
Parații au refuzat sa se prezinte la notar pentru a incheia actul de vanzare-cumparare, motiv care o determina sa introducă aceasta acțiune in vederea obținerii unei hotărâri care sa tina loc de act de vânzare cumpărare.
Se află astfel in condițiile reglementate de art. 5 alin (2) titlul X din Legea nr 247/2005: "In situația in care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara construcții, una dintre parti refuza ulterior sa încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competenta care poate pronunța o hotărâre care sa tina loc de contract.", motiv pentru care, raportat la art. 1073 C. civ: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației si art 6. - înstrăinările efectuate în scopul comasării parcelelor și loturilor de teren, prin constituirea unor corpuri de proprietate mai mari care să cuprindă suprafețe continue, indiferent de destinația lor, precum și înstrăinările efectuate de către persoanele îndreptățite să obțină renta viageră agricolă, pot fi efectuate și pe baza schițelor care au stat la baza titlurilor de proprietate emise cu ocazia aplicării legilor fondului funciar și sunt scutite de taxa de timbru și de timbrul judiciar
In dovedirea acțiunii, se folosește de proba cu actele:
-antecontract de vanzare-cumparare, certificate de moștenitor nr 39/27.02.2001, act de împărțeala voluntara 417/2001, schița parcelara, titlu de proprietate 880-_/1997, chitanțe plata impozite, certificate de atestare fiscal, contract de intretinere nr. 3874/1997, certificate de deces.
- martori:
D. F. domiciliat in C., . 40, ., .
In drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.5 alin.2 din Legea 247/2005, art.1516 cod civil, art.35 C.p.c.
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, antecontract de vânzare cumpărare din data de 08.08.2008, certificat de moștenitor nr. 39 din data de 27.02.2001, act de împărțeală voluntară autentificat sub nr. 417 din data de 27.02.2001, schiță teren agricol și parcelelor deținute de B. T. si P. E., TDP nr. 880-_ din data de 30.04.1997, chitanța nr._ din data de 20.01.2009, chitanțe, certificat de atestare fiscală pentru persoanele fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local din data de 30.04.2013, contract de întreținere autentificat sub nr. 3874 din data de 27.11.1997, acte de stare civilă.
La data de 30.04.2013, reclamantul a depus o cerere la care anexat certificatul nr._/12.03.2013 eliberat de OCPI D. în legătură cu terenul care face obiectul dosarului mai sus menționat.
La aceași dată a depus taxa de timbru la valoarea de 260 lei plătită cu chitanța nr._-120-0153 din data de 30.04.2013 calculată la valoarea de 3000 lei RON sumă care a fost înstrăinat terenul conform antecontractului de vânzare cumpărare depus la dosar.
La data de 10.06.2013, pârâții a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. G..
Au arătat că nu au refuzat să se prezinte la notariat pentru a încheia actul de vânzare cumpărare, a terenurilor descrise în acțiunea în constatare, așa cum susține domnul I. G..
În anul 2008 au fost contactați telefonic de către domnul I. G. care s-a arătat interesat de cumpărarea acestor terenuri. La telefon i-a comunicat prețul 4000 Ron (preț care era sub prețul real din acea perioadă) și faptul că aceasta nu avea posibilitatea să efectueze cadastrul acelor terenuri. Domnul I. a acceptat și au stabilit să se întâlnească la un birou notarial pentru a semna un Antecontract de Vânzare - Cumpărare. Când s-au întâlnit să semneze actele spre surpriza lor acesta nu le-a oferit decât 3000 Ron. Au făcut o concesie acceptând și această sumă mai mică oferită, fără să fie anunțați în prealabil), căzând de comun acord, că în aceste condiții, toată documentația de cadastru o va face domnul I. G.. Acesta s-a asigurat că el mai are și alte terenuri și că va face dânsul cadastru pentru toate terenurile inclusiv pentru cele pe care le cumpăra atunci dorind să facă o unificare. Au hotărât de comun acord că atunci când va avea documentația de cadastru să îi anunțe telefonic să se întâlnească să finalizeze contractul de vânzare cumpărare. Domnul I. G. a spus că este de acord, dar acest lucru va mai dura după antecontract și că îi va anunța când trebuie să se întâlnească să semneze contractul final. La această discuție a asistat și tatăl domnului I. G., I. M. domiciliat în Bulzești și bunica lor Alesandrescu M., domiciliată în satul Săliște, ., care se aflau în acel moment în mașina cu care se deplasau la notariat. Pârâții fiind de bună - credință, au considerat, că, din momentul în care a semnat antecontractul de vânzare - cumpărare și am primit 3000 lei Ron, viitorul proprietar al acelor terenuri este domnul I. G. urmând să-și întocmească cadastrul și a așteptat să îi contacteze telefonic pentru a semna ulterior contractul de vânzare - cumpărare, după ce avea toată documentația cadastrală.
Deoarece și-a exprimat punctul lor de vedere solicită a se judeca în lipsa sa sau dacă este necesar un interogatoriu sa-l primească prin poștă pentru a răspunde, aceștia locuind la o distanță de 700 km.
La data de 25.06.2013, reclamantul I. G. a depus răspuns la întâmpinarea depusă prin care a precizat următoarele: înțelegerea între reclamant si vânzători a fost ca aceștia să întocmească documentația cadastrală si să se prezinte apoi la notar pentru a perfecta contractul de vânzare cumpărare. Aceștia au motivat că nu dispun financiar pentru a întocmi cadastrul si că după ce la va achita terenul, cu banii obținuți de la reclamant vor întocmi aceste acte.
Reclamantul nu este proprietarul acestor terenuri și nu putea să întocmească actele cadastrale, această obligație revenindu-le vânzătorilor.
Precizează că acesta a fost cumpărător de buna credință, a achitat prețul în întregime în fața notarului. Prețul achitat în fața notarului a fost cel convenit cu vânzătorii și nu a constituit nici o surpriză pentru aceștia care au fost de acord cu acest preț și au semnat actele în fața notarului.
Prin încheierea de ședință din data de 08.11.2013, instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 242 C., cauza fiind repusă pe rol la data de 13.12.2013.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Timișoara pentru a comunica domiciliul actual al pârâtului B. T. cu ultimul domiciliu cunoscut în Municipiul Timișoara; Int. Curcubeului nr. 2, . ., relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 04.04.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 23.05.2014, instanța a dispus numirea unui curator special pe d-na avocat P. M., nr. 55 de pe lista aflată în baza de date a Sistemului Informatic Ecris pentru reprezentarea intereselor pârâtului B. T..
Prin încheierea de ședință din data de 03.10.2014, instanța a dispus încuviințarea probei testimoniale solicitată de reclamantul I. G. în cadrul căreia să fie audiat martorul D. F. și a dispus încuviințarea din oficiu a expertizei tehnice specialitatea topografie cu obiectivele stabilite la acest termen de judecată.
La data de 07.11.2014, instanța l-a audiat pe martorul D. F..
Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost efectuat de către expert tehnic M. A. D. si depus la data de 15.01.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 08.08.2008, între pârâta P. E. personal și în calitate de mandatar pentru pârâtul B. T., pe de o parte în calitate de promitenți vânzători și reclamantul I. G., pe de alta parte, în calitate de promitent cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5730/08.08.2008" la BNP T. M. D. prin care părțile contractante și-au exprimat acordul de voință cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea următoarelor suprafețe de teren situate în comuna Bulzești, .:
- teren extravilan 2.700 mp situate in T63, P75/1, având următorii vecini :N-M. N., E-De 1002, S-Z. D., V- Fn 75/T63
- teren extravilan 2.500 mp situate in T59, P330, având următorii vecini :N-B. llie, E-Pd 1120, S-Z. D. si D. A., V- Ps 192 CL
- teren extravilan 5.000 mp situate in T59, P192, având următorii vecini N-B. N., E-Pd 1094, S- D. A., V- Ps 192 CL
- teren extravilan 1.150 mp situate in T70, P74/1, având următorii vecini :N-Pd. 1485, E-Pd 1120, S-S. M., V- M. M.
- teren extravilan 1.800 mp situate in T63, P75, având următorii vecini :N-C. E., E-A75/1-T63, S-Z. D., V- CCE 1.
- teren extravilan 5.000 mp situate in T71, P1492/3T, având următorii vecini :N-C. E., E-M. M., S-S. M., V- Dc 1302; pentru suma de 3000 de lei achitați la acea dată( filele 7-8).
În drept, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din legea 17/2014 în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară, iar conform art. 3 din legea 17/2014 înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale, iar potrivit dispozițiilor art. 20 din legea 17/2014 prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia.
De asemenea, instanța mai arată că prin decizia nr. 755/ 16.12.2014 publicată în Monitorul Oficial din data de 09 februarie 2015 Curtea Constituțională admite excepția de neconstituționalitate și constată că prevederile art. 20 alin. (1) referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia sunt neconstituționale.
În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a deciziei Curții Constituționale nr. 755/ 16.12.2014 publicată în Monitorul Oficial din data de 09 februarie 2015 instanța arată următoarele:
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept", iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", prevederi care se regăsesc în textul art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin urmare, consecințele declarării caracterului neconstituțional sunt similare celor produse de abrogare, în sensul că actul normativ încetează să mai aibă existență juridică și deci să mai constituie temei al pretențiilor în justiție, iar din motive de securitate și de stabilitate a circuitului juridic, Constituția României prevede că efectele declarării neconstituționale a actului (legi, ordonanțe, regulamente) se produc doar ex nunc.
Este vorba așadar de lipsirea efectelor [mai exact, de încetarea acestor efecte, în termenii art. 147 alin. (1) din Constituția României] actului declarat neconstituțional pentru viitor, în temeiul unei hotărâri a instanței de jurisdicție constituțională, hotărâre cu caracter general obligatoriu și care se bucură de putere de lucru judecat.
Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție decizia Curții Constituționale este general obligatorie, atât pentru autoritățile și instituțiile publice, cât și pentru particulari, și produce efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut.
Cum este vorba de o normă imperativă de ordine publică, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituția refuză în mod categoric.
Împrejurarea că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.
Prin urmare, nu se poate spune că, fiind promovată acțiunea la un moment la care era în vigoare art. 20 din legea 17/2014, înseamnă că efectele acestui act normativ se întind în timp pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, întrucât nu avem de-a face cu un act juridic convențional ale cărui efecte să fie guvernate după regula tempus regit actum.
Nu este vorba, în această situație, despre raporturi juridice determinate de părți, cu drepturi și obligații precis stabilite, pentru a se aprecia asupra legii incidente la momentul la care acestea au luat naștere (lege care să rămână aplicabilă ulterior efectelor unor asemenea raporturi întrucât aceasta a fost voința părților).
Din punctul de vedere al aplicării legii în timp, respectiv al supraviețuirii sau nu a legii vechi, trebuie făcută distincție între situații juridice de natură legală, cărora li se aplică legea nouă, în măsura în care aceasta le surprinde în curs de constituire, și situații juridice voluntare, care rămân supuse, în ceea ce privește validitatea condițiilor de fond și de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naștere.
Astfel, prin derogare de la regimul de drept comun intertemporal, al aplicării imediate a legii noi, efectele viitoare ale situațiilor juridice voluntare rămân, în principiu, cârmuite în continuare de legea contemporană cu formarea lor (în sensul că atât drepturile patrimoniale, cât și obligațiile corelative ale părților, configurate prin acordul lor de voință, își păstrează întinderea, durata, modalitățile de exercitare și de executare stabilite la data perfectării actului juridic).
Așadar, în cazul situațiilor juridice subiective - care se nasc din actele juridice ale părților și cuprind efectele voite de acestea - principiul este că acestea rămân supuse legii în vigoare la momentul constituirii lor, chiar și după . legii noi, dar numai dacă aceste situații sunt supuse unor norme supletive, permisive, iar nu unor norme de ordine publică, de interes general.
Unor situații juridice voluntare nu le poate fi asimilată însă situația acțiunilor în justiție, aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014.
Dimpotrivă, acestea sunt asimilabile unor situații juridice legale, în desfășurare, surprinse de legea nouă înaintea definitivării lor și de aceea intrând sub incidența noului act normativ.
Or, la momentul la care instanța este chemată să se pronunțe asupra pretențiilor formulate, norma juridică nu mai există și nici nu poate fi considerată ca ultraactivând, în absența unei dispoziții legale exprese.
În mod asemănător, în legătură cu obligativitatea efectelor deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele de judecată s-a pronunțat de altfel instanța supremă, printr-o decizie în interesul legii, de dată recentă (a se vedea Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011), prin care s-a statuat că "deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează"; că "dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre . și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată" și prin urmare "instanțele (...) erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale".
De aceea, din punctul de vedere al dreptului intern, se concluzionează că judecata nu se poate întemeia pe o dispoziție legală inexistentă din punct de vedere juridic, ca urmare a declarării ei ca fiind neconstituțională.
Pentru considerentele arătate, instanța constată că decizia Curții Constituționale nr. 755/ 16.12.2014 publicată în Monitorul Oficial din data de 09 februarie 2015 este aplicabilă în speță.
Prin urmare, având în vedere prevederile legale incidente în cauză, respectiv art. 5 alin. 1 din legea 17/2014 rezultă că, pentru a se putea pronunța o hotărâre care să tină loc de contract de vânzare cumpărare cu privire la o suprafață de teren situată în extravilan, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții legale, respectiv:
- antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009
- imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară
- urmarea unei proceduri administrative prealabile privind respectarea dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale.
Astfel, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța constată că terenurile menționate în antecontract nu sunt înscrise în cartea funciară, așa cum rezultă din certificatul nr._/31.10.2013 ( fila 51) precum și că reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada respectării dreptului de preempțiune în sensul parcurgerii procedurii prevăzute de art. 6 și următoarele din legea 17/2014.
În ceea ce privește motivul invocat de către reclamant, conform cărora prevederile Legii nr. 17/2014 nu se aplică cauzei de față, întrucât ar fi un caz de retroactivitate a legii, promisiunea de vânzare cumpărare fiind încheiată anterior intrării în vigoare a legii 17/2014, instanța arată că acesta nu este întemeiat pentru următoarele considerente.
Astfel, având în vedere promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare instanța constată că reclamantul este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumată de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate întrucât transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, indiferent de forma acestuia, autentică sau neautentică, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat.
În acest sens, instanța de judecată învestită în temeiul art. 1.169 din Codul civil trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare, reprezentate, în speță, de normele legale referitoare la înscrierea la rolul fiscal și în cartea funciară a suprafeței de teren ce face obiectul antecontractului, precum exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Așadar, îndeplinirea condițiilor legale în vigoare, printre care și prevederile Legii 17/2014 pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.
Din acest punct de vedere, contrar susținerilor reclamantului, aplicarea prevederilor legii 17/2014, respectiv a celor referitoare înscrierea imobilului ce face obiectul antecontractului este la rolul fiscal și în cartea funciară precum și la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment.
În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).
Pe cale de consecință, având în vedere că analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța constată că terenurile menționate în antecontract nu sunt înscrise în cartea funciară, așa cum rezultă din certificatul nr._/31.10.2013 ( fila 51) precum și că reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada respectării dreptului de preempțiune în sensul parcurgerii procedurii prevăzute de art. 6 și următoarele din legea 17/2014 va respinge cererea formulată de reclamantul I. G. în contradictoriu cu pârâții P. E. domiciliată în Reșița, ., ., județul C. S. și B. T. PRIN CURATOR SPECIAL AV. P. M. având ca obiect acțiune în constatare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. G. domiciliat în ., ., județul D. în contradictoriu cu pârâtii P. E. domiciliată în Reșița, ., ., județul C. S. și B. T. PRIN CURATOR SPECIAL AV. P. M. domiciliat în Timișoara, Int. Curcubeului, nr. 2, ., ., ca inadmisibilă.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2015.
PreședinteGrefier C.-Nicușor M. R. C. B.
Red. C.N.M/Tehnored. RCB/ 5 ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 3807/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3792/2015.... → |
|---|
