Plângere contravenţională. Sentința nr. 3478/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3478/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 35151/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila Nr. 3478/2015
Ședința publică de la 16.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE TATIANA GEORGETA CIUCĂ
Grefier L. T. N.
Pe rol solutionarea plangerii contraventionale formulata de petentul T. D., in contradictoriu cu intimat P. M. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care:
In temeiul art. 104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005, instanța a lăsat cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare nu au raspuns partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, după care:
În temeiul art. 94 alin. 1 pct. 4 din Noul Cod procedură civilă și art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitata de petent prin actiune si de intimat prin intâmpinare este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă instanța procedează la administrarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească și retine cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.09.2014, sub nr._, petentul T. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata P. M. C., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/15.08.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 15.08.2014, a fost sancționat cu amenda contraventionala in cuantum de 1080 lei, reținându-se în sarcina sa că la data menționată în actul sancționator, ar fi condus autoturismul cu nr. de inmatriculare BY 449 FW cu defectiuni la sistemul de iluminare semnalizare si fara a avea certificatul de inmatriculare asupra sa.
Arata petentul ca cele mentionate in procesul verbal de contraventie nu corespund realitatii, intrucât autoturismul apartine numitului D. I. I., actele ramânând la proprietar, iar masina avea inspectia tehnica efectuata la zi si nu prezinta defectiuni, revizia fiind efectuata la 19 martie 2014.
De asemenea, petentul arata ca formulat obiectiuni, insa agentul constatator nu le-a mentionat in procesul verbal, din acest motiv refuzând semnarea procesului verbal de contraventie.
Considera petentul ca procesul verbal este lovit de nulitate.
Mentioneaza petentul ca singura fapta contraventionala este imprejurarea ca nu a avut asupra sa documentele prevazute de ar. 35 alin 2 din OOG 195/2002, insa este o fapta comisa fara vinovatie in sensul legii.
În drept plângerea se întemeiază pe dispozițiile art. 118 alin 1 din OUG 195/2002.
În susținerea plângerii petentul a depus la dosar copie de pe cartea de identitate a masinii, asigurarea obligatorie a masinii.
La data de 14.10.2014 petentul a depus la dosar originalul procesului verbal in original.
La data de 17.11.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul a considerat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
A învederat ca fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al M. București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A menționat faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri solicitata de petent prin actiune si de intimat prin intâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 15.08.2014, contestatorul T. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1080 de lei.
S-a reținut că, in data de 15.08.2014 petentul a condus pe . cu nr.de inmatriculare BY 449 FW cu defectiuni la sistemul de iluminare semnalizare si fara a avea certificatul de inmatriculare asupra sa.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de valabilitate și de temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art.249 C.p.civ., contestatorului, care are obligația de a propune și a aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 15.08.2014 prin prisma condițiilor de legalitate instanța constată că acesta îndeplinește prevederile de art.16 și art.17 din O.G. nr.2 /2001.
Cu privire la susținerile contestatorului referitoare la faptul ca obiectiunile sale nu au fost consemnate in procesul verbal instanța constată că sancțiunea care intervine în aceaste situații este nulitatea relativă a procesului verbal. Regimul juridic al acestui tip de nulitate presupune ca petentul să facă dovada existenței unei vătămări, iar această vătămare să nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. Or, în cauză petentul nu a făcut dovada existenței unei vătămări în drepturile sale. Prin urmare instanța nu va reține acest motiv de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei procesul verbal de contraventie atacat, instanta retine ca procesul verbal de contraventie este un act administrativ de autoritate intocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autoritati administrative, investit cu autoritatea statala pentru constatarea si sanctionarea unor fapte care contravin ordinii publice, dupa o procedura speciala prevazuta de lege, astfel ca se bucura de prezumtia de autenticitate si veridicitate care insa este relative si poate fi rasturnata prin probe de catre contravenient, conform art.249 C.p.civ care reglementeaza sarcina probei.
Intrucat petentul nu a adus nici o proba in dovedirea celor sustinute in plangerea contraventionala dedusa judecatii, ne aflam in situatie in care, neexistand probe sau indicii credibile care sa rastoarne prezumtia simpla de temeinicie a actului sanctionator si dat fiind ca procesul verbal de contraventie contine constatarile personale ale agentului constatator, el face dovada situatiei de fapt ce a dus la incheierea sa.
Raportat la solicitarea petentului în sensul de a i se înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment, instanța arată că acesta nu a invocat vreun motiv de fapt pe care instanța să-l aibă în vedere la momentul administrării probelor ori la momentul deliberării.
Concluzionand asupra temeiniciei procesului verbal criticat, instanta apreciaza ca acesta respecta dispozitiile OG 2/2001 si OUG 195/2002 si ca surprinde fidel starea de fapt existenta si imputata contravenientului si pe cale de consecinta, prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contraventie in cauza, nu a fost rasturnata in urma probatoriului administrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulata de petentul T. D., cu domiciliul in C., .. 3, ., jud. D. in contradictoriu cu intimat P. M. C., cu sediul in C., jud. D..
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședința publică azi 16.03.2015.
PresedinteGrefier
T. G. C. L. T. N.
Red.T.G.C.
Tehnored.L.T.N.
4ex/15.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4217/2015. Judecătoria CRAIOVA | Uzucapiune. Sentința nr. 3807/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
