Plângere contravenţională. Sentința nr. 2967/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2967/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 42405/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2967/2015
Ședința publică din data de 05 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul I. F. în contradictoriu cu intimatul I. D. - BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 26.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauze civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.11.2014, sub nr._, petentul I. F. a chemat in judecată pe intimatul I. D. - BIROUL RUTIER C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/11.11.2014, exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere si anularea punctelor aplicate, iar ., înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale și măsurii reținerii permisului de conducere, cu sancțiunea avertismentului, in baza art. 7 din OG 2/2001.
In motivare, petentul a arătat ca la data de 11.11.2014, orele 13:55, în timp ce se deplasa cu autoturismul Dacia având nr. de înmatriculare_, pe . intersecția cu . de mers spre B., a fost oprit de un echipaj de politie care i-a solicitat actele la verificat, ulterior fiind sancționat pentru ca nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată si semnalizată.
Petentul a mai menționat ca starea de fapt reținuta de agentul constatator nu este reala, deoarece nu se afla nici o persoana in traversarea străzii, iar echipajul de politie, aflându-se la o distanta apreciabilă de acea trecere de pietoni nu avea posibilitate sa observe dacă erau sau nu pietoni angajați in traversarea străzii.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. art. 31 si urm. din OG 2/2001 si OUG 195/2002, modificată.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar copie CI, procesul verbal contestat in original, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, propunând spre audiere pe martora I. A..
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai menționat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată in mod direct de către agentul de poliție.
De asemenea, intimatul a invocat prevederile art. 254 din Noul Cod de Procedură civilă potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prev. de art. 254 alin. 2 din același act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 23.01.2015, s-a dispus emiterea unei adrese către I. D., pentru a se comunica cazierul auto al petentului I. F., relațiile solicitate fiind înaintate cu adresa nr._/09.02.2015.
La termenul de judecată din data de 26.02.2015, având în vedere dispozițiile art. 254, 255, 258 NCPC, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
La același termen, având în vedere rudenia în grad prohibit și opunerea intimatului, instanța a dispus înlăturarea martorei I. A. de la audiere, raportat la statutul civil al acesteia de soție a petentului, reținând că petentul nu a solicitat nici înlocuirea martorei, fiind în imposibilitate de a propune un alt martor pentru audiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 11.11.2014, petentul I. F. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus auto Dacia cu nr._, pe . mun. C., din direcția centru către B., iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, în direcția sa de mers.
Procesul-verbal a fost întocmit în prezența contravenientului care a semnat de primire, cu obiecțiuni.
Plângerea a fost formulată în termen legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în aplicarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanță.
Prin urmare, deși a uzat de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului constatator, neinfirmate de petent în cursul cercetării judecătorești, prin administrarea unui probatoriu convingător, veridic, pertinent și concludent.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, ce permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a-i atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin potrivit dispozițiilor OUG nr. 195/2002 R. .
Opinia instanței se întemeiază pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, pe cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, precum și pe dispozițiile art. 7 alin. 3, prin care se arată că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
De asemenea, conform art. 5 alin. 6 din OG nr. 2/2001, sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.
Prin urmare, într-o primă etapă, în funcție de natura faptei se stabilește care dintre sancțiunile complementare este incidentă, iar apoi, raportat la gravitatea faptei, agentul constatator sau instanța de judecată decid dacă este necesară sau nu aplicarea sancțiunii complementare specifice naturii contravenției.
În mod evident, dacă fapta are o gravitate care să facă necesară sancțiunea complementară, aceasta va fi aplicată, în timp ce, în cazul în care fapta are o gravitate redusă, sancțiunea nu se va aplica.
Nu poate fi primită opinia conform căreia sancțiunile complementare prevăzute de OUG nr. 195/2002R nu ar putea fi înlăturate, întrucât aceasta nu ține cont de faptul că, de principiu, orice sancțiune trebuie individualizată și aplicată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze și, totodată, de faptul că există dispoziții exprese în OG nr. 2/2001, anterior citate, care permit analizarea critică și a sancțiunilor complementare.
Sub acest aspect, instanța reține din coroborarea materialului probatoriu administrat în cauză că petentul, circulând în data de 11.11.2014 pe . mun. C., din direcția centru către B., la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, însă fapta nu s-a soldat cu alte consecințe, petentul se află la prima abatere de acest gen și doar la a doua încălcare a Codului Rutier din 2009 și până în prezent, potrivit mențiunilor din cazierul auto depus la fila 16, împrejurări care, deși nu înlătură răspunderea contravențională a acestuia, cel puțin o atenuează, probând o gravitate mult mai redusă a faptei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, reținând și conduita relativ sinceră a petentului și că a conștientizat consecințele faptelor sale, instanța urmează să admită în parte plângerea și să modifice procesul-verbal . nr._ din data de 11.11.2014, în sensul că va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei cu avertisment și va anula sancțiunea complementară privind suspendarea exercitării dreptului de conducere, cu consecința restituirii permisului de conducere reținut.
Va menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Va atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002R. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. F., cu domiciliul în mun. C., ., județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D. - BIROUL RUTIER C., cu sediul în mun. C., .. 50, județul D..
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției contestat . nr._ din data de 11.11.2014, în sensul că dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei cu avertisment.
Dispune anularea sancțiunii complementare privind suspendarea exercitării dreptului de conducere.
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor OUG nr. 195/2002 R.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./09.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3403/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3776/2015.... → |
|---|
