Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 11732/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. G. D. și intimata Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal, intimata fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 238 alin.1 N. Cod proc.civ, având în vedere complexitatea cauzei, raportat la obiectul acesteia si probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța a estimat la două luni durata necesara pentru cercetarea procesului.
Instanța a acordat cuvântul pentru propunea probelor.
Petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat, la acest termen de judecată, martorul I. N.. A depus la dosar planșe foto.
Instanța a constatat că intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 alin. 1 cu referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială, de asemenea, a încuviințat pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind ca fiind admisibile potrivit legii și pot duce la soluționarea cauzei.
În temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c. coroborat cu art. 311 C.p.c a fost audiat martora I. N., sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată și depusă la dosarul cauzei.
Petentul a învederat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
La data de 07.05.2015, a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea contravențională formulată de petentul B. G. D., în contradictoriu cu I. D., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ din 27.04.2015, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă ( 2 puncte amendă) și două puncte penalizare, deoarece a oprit la intersecția Tineretului cu . zona de acțiune a indicatorului "oprirea interzisă".
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de cele reținute în procesul verbal de contravenție, deoarece nu a staționat la intersecție, ci a oprit în intersecție pentru a acorda prioritate tocmai echipajului de poliție. În plus, chiar dacă ar fi oprit, având în vedere calitatea sa de taximetrist, legea specială oferă posibilitatea de a opri și în dreptul indicatorului "oprirea interzisă", cu condiția de a nu împiedica circulația în zonă.
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispoz. art. 32 și urm din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Anexat plângerii a depus procesul verbal de contravenție.
La data de 26.05.2015, petentul a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 12 iunie 2015, intimata I. D. a depus la dosar întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul B. G. D. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 27.04.2015 pe care o consideră ca neîntemeiată, solicitând să se constate că procesul verbal că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă si de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art. 315, alin. 1 NCPC învederează că se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenția, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cai si in practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de ari. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de ari. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. P. fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp căi acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul verbal de contravenție aflat la dosarul cauzei care are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului și dovada de comunicare a actului sancționator.
De asemenea, solicită să se aibă in vedere dispozițiile art. 254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art. 254 alin 2 din același act normativ.
Solicită acesta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările lor si probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1. pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției intimate.
La data de 30.06.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat că își menține argumentele menționate în plângere și să se constate că apărările intimatei sunt nefondate.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul I. N..
De asemenea, instanța a încuviințat pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/27.04.2015, întocmit de I. D. – Poliția Municipiului C.-Secția 5 Poliție ,petentul a fost sancționat contravențional,reținându-se că în ziua de 27.04.2015, ora 07.10, C., a oprit autoturismul Chevrolet Aveo cu numărul_ la intersecția străzilor Tineretului și G. E. în zona de acțiune a indicatorului ,, oprirea interzisă ,, .
În procesul verbal de contravenție petentul a menționat că a oprit pentru a da prioritate mașinii de poliție.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională, prin raportare la CEDO),pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal,, instanța reține că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel, petentul a solicitat proba cu martorul I. N., care a relatat că mașina se îndrepta către cartierul Valea Roșie, există acolo semnul ,, cedează trecerea,,, petentul a oprit să acorde prioritate, acorda prioritate mașinii poliției ,petentul i-a spus că oprise la semn pentru a ceda trecerea .
Instanța apreciază însă că, în speță, nu poate da relevanță maximă declarației unui martor față de cele reținute de agentul constatator ; astfel, fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții. Așadar, fapta este constatată personal de agentul constatator și procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de temeinicie, respectiv prezumția că reflectă adevărul. Dacă petentul constata că agentul constatator a menționat în procesul verbal de contravenție o stare de fapt nereală se putea adresa organului superior agentului constatator pentru semnalarea situației, și eventual dovedirea susținerilor sale.
Astfel, instanța apreciază că doar prin declarația acestui martor, petentul nu face dovada contrară stării de fapt reținută și constatată personal de agentul constatator; pentru a răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție se impune un complex probatoriu.
Potrivit art. 249 NCPC, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În speță, instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. G. D., cu domiciliul în C., .. 1 A, .. 2, ., având CNP_, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./06.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2015.... → |
|---|
