Plângere contravenţională. Sentința nr. 1313/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1313/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1313/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1313
Ședința publică de la data de 03 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. A. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. F. pentru petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la audierea martorului Năpristoc D. B. (CI ., nr._, CNP_) a cărei declarație este consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocat pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere. Din declarația martorului rezultă că petentul nu a săvârșit contravenția de care este acuzat, nu exista nici un pieton pe trecerea de pietoni, și trebuia oprit taximetristul și nu petentul. În ceea ce privește lipsa actelor, arată că petentul era în timpul serviciului când soția l-a sunat să meargă cu ea la dentist și că actele au rămas în mașina de serviciu. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 20.06.2014, petenta G. A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/19.06.2014 emis de I. D.- Biroul Rutier, exonerarea de la plata amenzii de 850 lei și înlăturarea sancțiunii complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În motivare a arătat petentul că în timp ce circula regulamentar cu autoturismul proprietate personală în zona Bulevard Dacia spre centru, a fost oprit de agentul de poliție și i-au fost solicitate permisul de conducere și buletinul de identitate dar nu le-a putut prezenta întrucât rămăseseră în mașina de serviciu. L-a rugat pe agentul de poliție să meargă să ia actele din mașina de serviciu, dar acesta a refuzat și i-a întocmit proces verbal de contravenție și pentru motivul că nu ar fi acordat prioritate la trecerea de pietoni. Arată că la rubrica obiecțiuni i s-a dictat de către agentul de poliței ce să scrie, fiind amenințat cu suspendarea permisului pe o perioadă de 3 luni.
In drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile art. 34 din OG 2/2001.
La dosar au fost depuse: procesul verbal în original(fila 5), fotocopie act identitate,
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013..
La data de 09.07.2015, prin serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare la plângerea contravențională, pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația dc fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
A arătat că în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 18.09.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, întrucât intimata menționează în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei că nu are probe și dovezi în susținerea procesului verbal și consideră că doar prezumția de temeinicie a procesuliu verbal este suficientă în dovedirea susținerilor intimatei. Arată că martorul care se afla cu el în mașină este singurul care a văzut starea de fapt.
Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2014, instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială în care să fie audiat martorul Manita R. G..
La termenul de judecată din data de 15.4.2014 instanța a dispus audierea martorului L. E. L..
La termenul de judecată din data de 09.12.2014 instanța a dispus înlocuirea martorului L. E. L..
La termenul de judecată de azi instanța a audiat martorul Năpristoc D. B..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/19.06.2014 emis de I. D.- Biroul Rutier, petentul G. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 850 lei, pe motiv că la data de 19.06.2014 ora 17.30, pe ., a condus auto cu nr. BH4738BX din direcția ., iar la trecerea de pietoni din punctul complex B. N., nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni, angajați în traversare pe marcaj, nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea că nu are obiecțiuni, este de acord cu cele menționate în procesul verbal și declară că se prezintă la sediul serviciului rutier pentru predarea permisului.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentei, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin plângere, petentul a susținut că nu se afla niciun pieton angajat în traversare, dar și faptul că mențiunile inserate în procesul verbal conform cărora este de acord cu fapta imputată i-ar fi fost dictate sub amenințarea suspendării permisului pentru o perioadă de 3 luni, iar de față a mai fost o persoană care poate confirma susținerile sale, respectiv L. E. L..
Instanța reține că fapta a fost constatată direct de agentul de poliție, iar petentul, deși a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin probele administrate, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Un prim aspect ce conduce la această concluzie este acordul petentului cu privire la sancționarea sa contravențională din momentul întocmirii procesului verbal, acord scris și semnat personal de către petent. Deși a susținut că a fost amenințat, cu aplicarea unei măsuri sancționatorii mai drastice, petentul nu a dovedit nici prin declarația martorului audiat la propunerea sa, nici prin vreun înscris, că agentul de poliție ar fi săvârșit un abuz în serviciu. În măsura în care ar fi fost real, petentul ar fi trebuit să depună o plângere penală în care să aducă această acuzație polițistului, însă o astfel de plângere nu a fost efectuată de către petent.
Un alt argument al conformității mențiunilor din procesul verbal cu realitatea faptelor săvârșite de petent este cel care rezultă din chiar susținerea petentului conform căreia în autoturism se mai afla o persoană ce a asistat la discuțiile petentului cu agentul de poliție, fiind nominalizată ca martor L. E. L., persoană care însă nu a putut fi audiată din cauza calității de soț pe care a dobândit-o între momentul faptei și cel al audierii sale, raportat la opoziția intimatei cuprinsă în întâmpinare. La termenul de judecată de la 09.12.2014 când a fost constatată această imposibilitate de audiere a soției petentului, petentul a propus o altă persoană ca martor, susținând că în autoturism se mai afla și martora Năpristoc D. B.. Or, petentul a susținut că în mașină nu se afla decât o singură persoană, respectiv soția sa.
Revenirea petentului asupra acestui aspect, coroborat cu declarația martorei Năpristoc D. B. ce nu corespunde cu evenimentele descrise de petent în plângere și de agentul de poliție în procesul verbal, conduce la concluzia că această persoană nu a fost de fapt în mașina condusă de petent.
Astfel, atât petentul cât și agentul de poliție au arătat că petentul circula în zona Bulevardului Dacia, către centru, însă martora, care a trebuit doar să rețină și să relateze în fața instanței că în dreptul trecerii de pietoni de la B. N. nu s-ar fi aflat pietoni, nu a fost în măsură să relateze și direcția reală de mers a petentului, susținând că s-au întâlnit în zona B. N. dar s-au deplasat spre Simplon, deci exact în sens invers decât mergea petentul.
Totodată, instanța nu poate reține ca reale nici relatările martorei privind împrejurările în care ar fi ajuns în mașina petentului, în sensul că deși se cunoșteau doar de câteva luni, soția petentului a apelat la aceasta pentru o programare la doctor și nici aceea că deși soția petentului acuza dureri din noaptea anterioară ar fi sunat-o pe martoră pentru a o programa abia la ora 17-18 a doua zi, iar pe soțul său l-ar fi anunțat cu întârziere și de aceea nu ar mai fi avut timp să-și ia asupra sa permisul de conducere.
Toate aceste argumente susțin convingerea instanței conform căreia martora nu a fost deloc prezentă la data și locul faptei, aceasta cunoscând în detaliu doar data, ora și locul concret unde trebuia să declare că nu era vreun pieton angajat în traversare.
Prin urmare, instanța înlătură declarația martorei ca fiind necorespunzătoarea adevărului, dată în interesul petentului în scopul exonerării acestuia de la răspunderea contravențională.
Mai reține instanța că pe trecerea de pietoni, astfel cum s-a menționat în cuprinsul procesului verbal, era angajat în traversare un grup de pietoni, iar petentul a fost de acord cu mențiunile procesului verbal, nedovedind vreo amenințare exercitată asupra sa pentru a face recunoașterea.
În privința sancționării petentului pentru lipsa permisului de conducere, și această faptă a fost recunoscută de petent, iar împrejurările în care a ajuns să nu aibă actul asupra sa nu au fost dovedite și, oricum, nu sunt de natură a înlătura răspunderea sa.
Față de aceste considerente, instanța reține că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor corect angajați în traversare, de împrejurările săvârșirii, respectiv într-o zonă intens circulată, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002. Pentru fapta de a nu avea asupra sa permisul de conducere, instanța apreciază ca fiind proporțională cu gravitatea faptei aplicarea măsurii amenzii în cuantum minim.
În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin reținerea permisului de conducere, instanța reține că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.06.2014, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. A. cu domiciliul în ., ., județul D., în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 03 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
18.02.2015, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1314/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
