Plângere contravenţională. Sentința nr. 1566/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1566/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 600/207/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1566/2015
Ședința publică din data de 06.02.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. F. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin avocat S. C., lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanta procedeaza la vizionarea înregistrării care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, sens în care încheie un proces-verbal de vizionare.
Instanța apreciază că nu se mai impune revenirea cu adresă către DRDP C., având în vedere probele administrate, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. C. pentru petent solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție. Arată că procesul-verbal este lovit de nulitate, deoarece nu este indicat locul săvârșirii faptei. În subsidiar, învederează că sarcina probei revine intimatului, însă din înregistrarea video nu rezultă cu certitudine că autoturismul în cauză este cel condus de petent și nu rezultă cu certitudine că s-ar fi aflat într-o zonă cu limitare de viteză de 50 km/h. Fără cheltuieli de judecată
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 20.02.2014, sub nr._ , petentul N. F., în contradictoriu cu intimatul I. D., a formulat plângere contravențională împotriva procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.02.2014, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că data de 8.02.2014 se deplasa cu autoturismul din direcția Filiași spre C., iar în zona Magazinului en-gros „Marlorex” a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție rutieră, pe motiv că circula cu viteza de peste 100 km/h. A menționat petentul că la momentul respectiv circula împreună cu alte vehicule aflate atât pe banda 1 cât și pe 2, cu o viteză în jur de 70-80 km/h, aceasta fiind de altfel restricția de viteză în acea zonă, după indicatoarele vizibile pe acel tronson de drum. A mai arătat petentul că pentru a prezenta actele, și-a înlăturat centura de siguranță după momentul opririi sale.
În drept, s-au dispozițiile OG nr. 2/2001, ale Codului rutier și Normei 021-05 din 2005.
Au fost anexat plângerii procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.02.2014, în original, copie carte de identitate petent, dovadă cu drept de circulație.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Caracal, față de împrejurarea că fapta a fost săvârșită pe raza Municipiului C., județul D.. Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, intimatul a arătat că în privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul –verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
A mai învederat intimatul că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat, deoarece există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate,
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, au fost depuse la dosar planșe foto și buletinul de verificare metrologică.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 1197 din 15.04.2014, Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată prin întâmpinare și a declinat plângerea contravențională în favoarea Judecătoriei C..
Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.05.2014, sub nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul M. G., a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către intimat pentru a înainta înregistrarea video care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, la dosar fiind înaintată înregistrarea video pe suport CD.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.02.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, întrucât la data de 08.02.2014, în C., . autoturismul marca BMW X 6 cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 105 km/h înregistrată de aparatul radar PYT 672_ montat pe auto MAI_ și nu a purtat centura de siguranță.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate pentru neindicarea locului săvârșirii faptelor contravenționale, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate. Astfel, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este indicat locul săvârșirii faptelor reținute în sarcina petentului, respectiv C., . și în ipoteza în care s-ar aprecia că nu s-a individualizat suficient locul săvârșirii faptelor contravenționale, instanța reține că sancțiunea care intervine în cazul nerespectării dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 este sancțiunea nulității virtuale, care presupune dovedirea producerii unei vătămări prin încheierea procesului-verbal în acest mod, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de temeinicie nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de “acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția “acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Cu privire la cauza de față, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. De asemenea, conform prevederilor art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În prezenta cauză, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină a săvârșirii de către petent a primei contravenții reținute în sarcina sa, împrejurare care reiese din planșele foto și înregistrarea video depuse la dosar, înregistrarea fiind efectuată cu un aparat pentru care exista verificarea metrologică, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică depus la dosar.
Procedând la analiza planșelor foto și a înregistrării video depuse la dosarul cauzei de către intimat, rezultă cu claritate data și ora la care a fost efectuată înregistrarea vitezei, respectiv 07.02.2014, orele 17: 47, numărul de înmatriculare al autoturismului care a fost surprins de aparatul radar, respectiv_, viteza cu care acesta circula 105 km/h, în zona de limitare a vitezei la 50 de km/h. Prin urmare, nu pot fi primite susținerile petentului în sensul că nu se afla în zona de limitare a vitezei la 50 km/h. Mai mult, chiar prin plângerea contravențională formulată petentul a recunoscut că a fost oprit de poliție în zona magazinului Marlorex. În ce privește declarația martorului audiat în cauză, instanța reține că aceasta este infirmată de proba științifică depusă de intimat și chiar de susținerile petentului din plângerea formulată.
Determinarea vitezei de către aparatul radar are caracter științific creând instanței convingerea că petentul a depășit viteza maximă admisă pe acel sector cu peste 50 km/h. Buletinul de verificare metrologică atașat la dosar demonstrează că determinarea vitezei s-a făcut legal și de o manieră care să reflecte realitatea.
În consecință, instanța apreciază că, în cauza de față, intimatul a răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, prin prezentarea de probe certe de vinovăție.
În ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului, instanța reține însă că petentul a răsturnat prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, făcând dovada contrarie sub acest aspect. Astfel, martorul audiat în cauză, a arătat că petentul și-a îndepărtat centura de siguranță în momentul în care a scos actele din buzunarul de la spate, pentru a le prezenta agentului de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate pentru prima faptă, instanța constată că acestea respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.02.2014 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 36 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și va înlătura sancțiunile aplicate pentru aceasta, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională petentul N. F., cu domiciliul în comuna Băbiciu, ., județul O., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.02.2014 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 36 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și înlătură sancțiunile aplicate pentru aceasta.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2334/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
