Plângere contravenţională. Sentința nr. 2090/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2090/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 35889/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2090/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte A. C.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul U. A. G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.09.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. D. pentru petent și consilier juridic I. I. pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar de către CNADNR SA – DRDP C. relațiile solicitate de către instanță, după care,
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat C. D. pentru petent, solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție, restituirea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii contravenționale; învederează că în procesul verbal de contravenție se menționează faptul că petentul circula pe raza localității Cornetu, însă din planșele foto depuse la dosar, de către intimată nu se poate stabili cu exactitate acest fapt, intimatul neputând dovedi faptul că petentul circula în interiorul localității iar dubiul profită petentului; de asemenea, nu s-a făcut dovada că aparatul radar este verificat metrologic, iar fotografia radar a fost făcută în mers; fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic I. I. pentru intimat solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit; starea de fapt este dovedită prin planșele foto, iar aparatul radar este verificat metrologic; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară inchise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 01.10.2014, pe rolul Judecătoriei C., sub dosar nr._, petentul U. A. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.09.2014, anularea măsurii amenzii contravenționale în sumă de 810 lei și a reținerii permisului de conducere.
În fapt, a arătat că la data de 21.09.2014 circula regulamentar cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în localitatea Cornetu, către C. și a fost oprit de agentul constatator ce se deplasa într-un autoturism de poliție aflat în mișcare, ce se deplasa din sens opus, care i-a întocmit procesul verbal de contravenție pe motiv că a condus cu viteză peste limita legală.
Petentul a invocat nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție, în raport de dispozițiile art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002 și art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, potrivit cărora în situatia în care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei, potrivit modelului prevazut în anexa nr. 1D, dupa prelucrarea înregistrarilor si stabilirea identitatii conducatorului de vehicul.
A arătat că procesul verbal de contravenție nu este încheiat în forma cerută de lege și prevăzută în anexa 1D, fiind încheiat pe un model de proces verbal folosit pentru alt gen de contravenții și care nu conține toate datele minim necesare pentru constatarea acesteia, astfel că nu se poate verifica ce . avut aparatul radar montat pe autoturismul poliției, iar în aceste condiții organul constatator are posibilitatea de a prezenta instnaței verificarea metrologică a altor aparate sau componente ale acestora din dotare.
A mai precizat că masina pe care era amplasat aparatul radar se deplasa către . cu siguranță imaginile au fost prelevate în momentul când se de afla pe sectorul de drum unde viteza admisă este de 90 km/h, sens în care nu se impunea reținerea permisului de conducere, iar odată cu petentul circulau mai multe autoturisme existând posibilitatea să nu fie pus în evidență doar autoturismul său.
A mai precizat că pentru ca înregistrarea să poate fi folosită ca probă, potrivit Normei de metrologie legală 021-05 NML, înregistrările trebuie să cuprindă data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei de măsurare, imaginea autovehicului, din care să poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
În drept,își întemeiază prezenta plângere pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Anexează prezentei procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 16.10.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petentă ca neîntemeiată.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Arată că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancțiunea petentului este temeinică și legală., astfel că s-a dovedit vinovăția petentului și s-a înlăturat caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvîrșirii unei contravenții.
A mai arătat că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din NML nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiștii care nu au calitatea de operatori calificați.
În drept s-au invocat dispozițiile OUG 195/2002 și OG 2/2001.
A depus planșe foto și buletinul de verificare metrologică.
Potrivit art. 411 C.pr.civ solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 13.01.2015, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și a dispus emiterea unei adrese către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România pentru a comunica dacă poziția GPS înregistrată în planșa foto, cu coordonatele +44 26.726+023 46. 882, coincide cu localitatea Cornetu, precum și care este viteza legală pe sectorul de drum respectiv, răspunsul fiind depus la dosar la data de 06.02.2015.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține și constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.09.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul U. G. A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu amendă în cuantum de 810 lei.
Totodată, i-a fost aplicată masura complemetară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 21.09.2014 ora 10:27, a condus autoturismul marca Chevrolet cu nr._ pe DN 6 B, raza localității Cornetu, cu viteza de 103 km/h viteză filmată și înregistrată cu aparatul radar Autovision amplasat pe auto MAI_.
Faptele sunt prevăzute de dispozițiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
De asemenea sancțiunea aplicată este legală raportat la textul de lege reținut in cuprinsul procesului verbal contravențional.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea că " nu sunt de acord cu viteza menționată".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Verificând din oficiu legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost legal intocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ce privește împrejurarea că procesul-verbal nu a fost încheiat în forma cerută de lege și prevăzut în anexa 1 D, instanța reține că sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții legale este sancțiunea nulității virtuale, care presupune dovedirea producerii unei vătămări prin încheierea procesului-verbal în acest mod, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator, ceea ce în cauză nu s-a probat., în condițiile în care în procesul-verbal se menționează numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul radar.
În ce privește marja de eroare invocată de petent, instanța reține că aceasta se aplică numai atunci când se face verificarea metrologică a aparatului radar, în urma căreia se emite buletinul de verificare metrologică.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, din planșele foto radar (fila 13), rezultă că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că circula cu o viteză de 103 km/h in zone de acțiune a limitatorului de viteză de 50 km/h, in localitate ( se observă indicatoare în planșele foto). Această viteză a fost inregistrată cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto cu nr. de inmatriculare MAI_, având verificarea metrologică la zi, asa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică.
Din plansele fotografice depuse la dosar se distinge clar numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data si ora înregistrarii, precum si valoarea vitezei masurate.
Totodata, instanta constata ca petentul a fost înregistrat din fata, iar în preajma sa nu apar si alte autovehicule. Deci, nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.
Prin urmare, instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul U. A. G., cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 21.09.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.09.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2015.
Președinte Grefier
A. C. C. E. C.
Red. AC
Teh.CCE/4ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2495/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
