Plângere contravenţională. Sentința nr. 1571/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1571/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1571/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1571/2015
Ședința publică din data de 06.02.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. A. N. și pe intimatul IPJ D.-BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin avocat R. M., lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
În conformitate cu prevederile art. 131 NCPC, instanța își verifică competența generală, materială, teritorială a instanței.
În temeiul art. 94 NCPC și art. 32 alin. 2 OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la o lună de zile, având în vedere complexitatea cauzei, raportat la obiectul acesteia și probatoriul ce se impune a fi administrat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe propunere de probe.
Avocat R. M. pentru petent solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martora N. M., soția petentului, în baza art. 6 CEDO.
În temeiul art. 258 Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru petent și intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Instanța respinge proba testimonială cu martora N. M., soția petentului, față de dispozițiile art. 315 NCPC și având în vedere că intimatul se opune la audierea acesteia, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat R. M. pentru petent solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, pentru motive de nelegalitate privind scrisul ilizibil, indicarea generică a locului săvârșirii faptelor, abrevierea necunoscută RAOUG 195/02 R, neindicarea completă a actelor normativelor care incriminează și sancționează contravențiile. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, arată că petentul nu recunoaște fapta de depășire neregulamentară. În ce privește permisul de conducere și centura de siguranță, se impune aplicarea avertismentului. Fără cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2014, sub nr._ , petentul N. A. N., în contradictoriu cu intimatul IPJ D. BIROUL RUTIER C., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.08.2014, solicitând în principal anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 900 lei și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunilor contravenționale cu amenzi și a măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule cu cea a avetismentului; anularea în parte a procesului-verbal de contravenție cu privire la contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 360 de lei și înlăturarea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pentru 30 de zile.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că potrivit mențiunilor greu lizibile din actul contestat, agentul de poliție a reținut că petentul în ziua de 04.08.2014, ora 08,39, pe DN 65 km 13, a condus autoturismul marca Peugeot_ pe DN 65 din direcția C. – B., iar la km 13 a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autovehicului Ford_ în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” trecând peste marcajul continuu.De asemenea, nu are asupra sa permisul de conducere și nu a folosit centura de siguranță, fiind filmat Autovision . 109 MAI_. Faptele săvârșite sumt prevăzute de art. 120 alin.1 RAOUG 195/2002 și sancționată potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, de art. 147 din RAOUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și de art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Petentul a arătat că în fapt la data de 04.08.2014 în jurul orei 08,30 circulând spre B., având ca destinație București, la rugămintea mamei, la ieșirea din C. a înlocuit-o la volanul autoturismului Peugeot_ pentru a putea vorbi la telefon A ajuns din urmă camionul Ford cu nr. de înmatriculare_ care circula cu viteză redusă.La un moment dat, camionul a frânat brusc, reducând și mai mult viteza, fapt ce l-a determinat să se angajeze în depășirea sa. Însă, manevra de depășire a fost efectuată regulamentar, revenind pe banda de deplasare înainte de a intra în zona indicatorului „depășirea interzisă”, din dreptul căruia marcajul rutier este linia continuă. Mai în față, pe partea dreaptă, pe banda de accelerație a intrării în zona industrială QFort/Casa Noastră, era staționat autovehiculul Poliției rutiere, ceea ce crede că l-a determinat pe conducătorul autocamionului să reducă viteza, deși, așa cum a precizat anterior, nu se deplasa cu mai mult de 65 – 70 km/h.
Petentul a mai arătat că fost oprit de agentul de poliție care i-a solicitat să-i prezinte actele. Cu această ocazie, petentul a constatat că permisul de conducere rămăsese în autoturismul cu nr._ alături de certificatul de înmatriculare al acestuia, mașină pe care o utilizează în mod obișnuit.
Agentul de poliție l-a informat că va fi sancționat pentru faptul că nu a avut asupra sa permisul de conducere, pentru că nu a purtat centura de siguranță cât și pentru că a depășit neregulamentar camionul Ford cu nr._ .
Petentul nu a recunoscut și nu recunoaște că a depășit regulamentar, deși agentul constatator a afirmat că a fost filmat cu aparatură montată în mașina Poliției. Petentul a susținut că fapta reținută în sarcina sa, aceea de a fi efectuat neregulamentar manevra de depășire a auto Ford cu nr. de înmatriculare_, nu există. Petentul a considerat că era firesc ca agentul de poliție să fi oprit autocamionul și/sau autovehiculul care venea în urma sa pentru ca persoana/persoanele aflate la volan să confirme fapta în calitate de martori.
A mai precizat petentul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 17 OG 2/2001. Astfel, scrisul este greu descifrabil, ceea ce echivalează cu un scris ilizibil, ceea ce sub aspectul formei conduce la anularea în întregime a actului contestat. A mai menționat că agentul a consemnat că locul săvârșirii contravenției este DN 65 km 13, pe sensul C.-B.. Petentul a solicitat însă să se constate că locul săvârșirii contravenției a fost consemnat în mod generic deoarece km 13 reprezintă o zonă de 1 km în care pot exista una sau mai multe restricții privind depășirea și astfel este în prezența unei insuficiente descrieri a locului săvârșirii contravenției. De asemenea, era necesar ca agentull constatator să indice corect actul normativ prin care se stabilește contravenția, însă în cauză se regăsește o abreviere necunoscută, respectiv RAOUG 195/02 R.
Petentul a mai precizat că agentul constatator a continuat să consemneze alte mențiuni în spațiul destinat obiecțiunilor contravenientului, astfel că acesta nu a mai avut posibilitatea înscrierii cu privire la nerecunoașterea efectuării manevrei de depășire apreciată ca neregulamentară, ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție.
A mai învederat petentul că agentul constatator nu a menționat în mod complet textele de lege care incriminează și sancționează faptele.
Petentul a arătat că mențiunile agentului constatator înscrise în actul sancționator nu pot servi singure drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, petentul a arătat că având în vedere lipsa de pericol a faptei, se impune înlocuirea sancțiunii amenzii și a măsurii complementare cu avetismentul.
Au fost anexate procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.08.2014, în original, copie CI petent și permis de conducere, acte autoturism.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul –verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuiua este teminică și legală.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 195/2002, RA OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În dovedire, au fost depuse la dosar planșe foto, buletin de verificare metrologică.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.08.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, amendă contravențională în cuantum de 540 lei și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și art. 36 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la ziua de 04.08.2014, ora 08,39, pe DN 65 km 13, a condus autoturismul marca Peugeot_ pe DN 65 din direcția C. – B., iar la km 13 a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autovehiculului Ford_ în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” trecând peste marcajul continuu.De asemenea, nu are asupra sa permisul de conducere și nu a folosit centura de siguranță.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că mențiunile agentului constatator au fost consemnate în mod lizibil, astfel că nu pot fi primite susținerile petentului în acest sens. De asemenea, instanța reține că agentul constatator a indicat locul săvârșirii faptei și a precizat corect textele de lege care incriminează și sancționează contravențiile reținute în sarcina petentului. Totodată, în procesul-verbal de contravenție au fost consemnate obiecțiunile petentului, astfel că nu pot fi primite susținerile acestuia în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că agentul constatator a perceput personal faptele reținute în sarcina petentului, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientului, atât timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, simpla negare a faptelor de către petent nefiind suficientă. Mai mult, în susținerea primei fapte reținute în sarcina petentului, la dosar au fost depuse planșe foto din care rezultă fără dubiu faptul că petentul a efectuat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ manevra de depășire a altui autovehicul în zona de acțiune a indicatorului care interzice depășirea, trecând peste linia continuă, astfel că nu pot fi primite susținerile petentului în sensul că manevra de depășire a fost efectuată în mod regulamentar.
Mai mult decât atât, în ce privește celelalte două fapte reținute în sarcina petentului, instanța reține că acesta nu contestă existența lor.
Față de cele expuse, instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicat pentru fiecare din cele trei fapte, instanța constată că acestea respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, fiind luate în considerare împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal. Prin urmare, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În raport de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.08.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. A. N., cu domiciliul în S., ., județul D., în contradictoriu cu intimatul IPJ D. BIROUL RUTIER, cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.08.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Evacuare. Sentința nr. 1567/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1625/2015.... → |
|---|
