Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 28713/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 17/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. C. - judecător
Grefier A. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . și pe intimat I.S.C.T.R., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile.
In temeiul art. 104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005, instanța a lăsat cauza la a doua strigare.
La a doua strigare nu au raspuns partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța, încuviințează, pentru părți, proba cu înscrisurile de la dosar, ca fiind admisibilă, putând duce la soluționarea procesului.
Având în vedere că părțile solicită judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre judecare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.07.2014 sub nr._, petenta . a chemat în judecată pe intimatul I.S.C.T.R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.06.2014, proces verbal prin care societatea a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 4000 lei pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012, fapte pedepsite de art. 7 alin. 1 din același act normativ.
Petenta a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, constând în nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente – respectiv legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Petenta a precizat că a asigurat realizarea și distribuirea legitimațiilor de serviciu către toți conducătorii auto, inclusiv către numitul V. C., angajatul societății petente, potrivit contractului individual de muncă nr. 401/05.04.2012.
În atare situație, societatea este exonerată de răspundere, întrucât obligația de a prezenta sau nu organelor de control legitimația de serviciu este exclusiv personală, respectiv se regăsește în sarcina conducătorului auto, obligația societății fiind exclusiv aceea de a remite conducătorilor auto respectiva legitimație.
În subsidiar a solicitat admiterea în parte a plângerii contravenționale, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu avertisment.
A solicitat judecarea cauze în lipsă.
A anexat,în copie, procesul verbal contestat, contractul individual de muncă nr. 401/05.04.2012 și legitimația eliberată conducătorului auto V. C..
Acțiunea a fost legal timbrată.
La data de 08.10.2014 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale .
A arătat că la data de 27.06.2014, când a fost verificat și sancționat operatorul de transport rutier, acesta nu-și respectase obligația de a efectua operațiuni de transport asigurând la bordul vehiculului rutier legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto V. C..
Intimata a preciza că potrivit art. 134 lit. t din OMTI nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin OG 27/2011 privind transporturile rutiere, petenta avea obligația să pună la dispoziția conducătorilor auto pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier contra cost, în vederea prezentării acestor documente cu ocazia controlului în trafic, legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 42 la prezentele norme metodologice.
Intimata a susținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor Ordonanței nr. 2/2001, iar amenda aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În drept a invocat art. 205-208 C.pr.civ., HG 69/2012, OG 27/2011, OMTI 980/2011, OG 2/2001.
A anexat, în copie, procesul verbal contestat, aviz de însoțire a mărfii, carte de identitate V. Consantin, certificate de înmatriculare, extras din baza de date a ARR, dovada de comunicare a procesului verbal.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 27.06.2014.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.S.C.T.R. procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravențiilor prevăzute de art. art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012, constând în nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente – respectiv legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Împotriva procesului verbal menționat petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Ca atare, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța constată așadar ca forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Deși reține vinovăția petentei, aceea de a nu avea asupra sa în momentul efectuării controlului actele prevăzute de lege, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de O.G. 2/2001, având în vedere că la dosar s-a depus legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care reiese că este angajat al operatorului de transport.
Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), iar pe de altă parte dispozițiile art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța constată că se justifica înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere tocmai gradul de pericol social al faptei si situația in care se găsește petentul.
În aceste condiții, va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui amenda contravențională în cuantum de 4000 lei aplicată petentei în baza procesului-verbal de contravenție ., nr._/27.06.2014 întocmit de intimată, cu sancțiunea avertisment.
Va menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta ., Cod fiscal RO_, cu sediul în Baia de A., ., ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R., u sediul în București, Bld D. G., nr. 38, sector 1, cu sediul procesual ales în Dr. Tr. S., ., nr. 2C, jud. M..
Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 4000 lei aplicată petentei în baza procesului-verbal de contravenție ., nr._/27.06.2014 întocmit de intimată, cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2015.
Președinte,Grefier,
L. C. A. G.
Red L.C/Tehnored./A.G.
4 ex./20.01.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 659/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 946/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
