Plângere contravenţională. Sentința nr. 181/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 181/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 181/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 181/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. Ișlicaru
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta ASOCIAȚIA DE P. NR. 37 CRAIOVIȚA NOUĂ în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns petenta, fiind reprezentată de consilier juridic P. I., lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procedând din oficiu la verificarea competenței sale, conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 94 pct.4 Cod procedură civilă și art. 32 alin.1 din OG 2/2001.
Instanța, încuviințează pentru ambele părți, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 255 alin. 1 Cod de procedură civilă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în dovedirea/combaterea aspectelor menționate în cererea de chemare în judecată.
În temeiul art.244 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a declarat cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Nemaifiind cereri de formulat si întrucât consilierul juridic al petentei a declarat că este de acord ca dezbaterea fondului cauzei să aibă loc la acest termen de judecată, în temeiul art.392 alin.1 din Noul Cod de procedură, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Consilier juridic P. I., pentru petentă, a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată, învederând că procesul verbal de recepție a lucrărilor a fost încheiat între beneficiar și prestator. Solicită admiterea excepției prescripției invocată și să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de constatare a contravenției nr._ din 15.07.2014, fără cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 23.07.2014 petenta Asociația de proprietari nr. 37 CV. Nouă a formulat plângere în contradictoriu cu Consiliul Local al mun. C. - Poliția L. a mun. C. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 15.07.2014 emis de Poliția L. a mun. C., solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse.
În motivarea plângerii, petenta arată că a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, însă, conform art. 31 din Legea nr. 50/1991 și art. 26, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute, se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Precizează că pentru blocul 201 Z s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 16 din 20.12.2011 și conform procesului-verbal de recepție lucrare nr. 18 din 25.01.2012 lucrarea a fost efectuată în perioada 20.12.2011 – 25.01.2012.
În drept, a invocat dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001 și art. 31 din Legea nr. 50/1991 rep.
A depus la dosar procesul-verbal contestat, C. asociație, contract de mandat reprezentant legal, contract de prestări servicii nr. 16/2011, proces-verbal de recepție lucrare nr. 18/2012, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
La data de 03.10.2014 intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca netemeinică, cu motivarea că sancțiunea aplicată se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire. Mai arată că dispozițiile art. 3 prevăd obligativitatea obținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, iar lucrările executate de contravenient se încadrează în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991 ce impun existența autorizației de construire, precum și respectarea acesteia, sub sancțiunea amenzii contravenționale.
Invocă și prevederile art. 28 din Legea 50/1991 republicată „(1) Odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor precum și după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Consideră că dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda nu a fost prescris, ținând cont de prevederile art. 37 din Legea 50/1991 republicată.
Consideră, de asemenea, că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar actul sancționator a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001 și Legii 50/1991, având în vedere că s-a aplicat amendă minimă prevăzută de lege, de 1.000 lei.
A anexat la întâmpinare, în copie: nota de constatare nr._ din 15.07.2014 și planșele foto efectuate la fața locului.
Au fost administrate proba cu înscrisuri și testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 15.07.2014 emis de Poliția L. a mun. C. s-a reținut că, în ziua de 15.07.2014, la ora 11,35, pe . nr. 201 Z, Asociația de proprietari nr. 37, în calitate de administrator, a executat lucrări de construire acoperiș tip șarpantă, pe structură de lemn și învelitoare din tablă la blocul 201 Z, fără proiect tehnic și autorizație de construire".
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 republicată, agentul constatator aplicând pentru fapta reținută amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, stabilind, totodată, obligația contravenientului de a intra în legalitate.
S-a întocmit o notă de constatare în aceeași zi, atașată procesului verbal menționat.
1. Verificând legalitatea procesului verbal contestat, potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta este întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din același act normativ.
2. Asupra stării de fapt.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, bucurându-se de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate.
În jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, dar acestea nu sunt absloute și nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, la fel ca și prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal.
Pe fondul cauzei, instanța reține că petentul nu a făcut dovada contrară, confirmându-se starea de fapt reținută de agentul constatator.
Astfel, se confirmă faptul edificării acoperișului la blocul nr. 201 Z, de pe ., fără proiect tehnic și autorizație de construire. Deși petenta susține că executantul lucrării trebuia să obțină autorizația de construire, instanța constată că petenta era obligată să obțină în prealabil această autorizație, în calitate de asociație a proprietarilor condominiului, conform art. 1 din Legea nr. 50/1991 actualizată: ,,Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel."
De asemenea, dispozițiile art. 3 prevăd obligativitatea obținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, iar lucrările executate de contravenient se încadrează în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991 ce impun existența autorizației de construire, precum și respectarea acesteia: ,,a)lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11".
În ceea ce privește prescripția dreptului de a constata contravențiile și de a aplica amenda, invocată de petentă, instanța constată că nu a intervenit prescripția, deoarece, potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991 republicată, astfel cum a fost modificat prin articolul unic al Legii nr. 82/2014 pentru modificarea art. 31 din Legea nr. 50/1991, publicată în Monitorul Oficial numărul 469 din data de 26 iunie 2014, care prevede că ,,Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei."
De asemenea, potrivit art. 37 alin. 2 din Lege stabilește că ,,Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire."
Prin urmare, conform alin. 5, ,,Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege."
Procesul verbal de recepție depus de petentă nu este, prin urmare, valabil, atâta timp cât nu a fost încheiat cu un reprezentant al Primăriei, caz în care lucrarea nu este considerată finalizată și nu curge termenul de prescripție.
În această situatie, ținându-se seama de caracterul special al reglementarilor Legii nr. 50/1991, prevederile acesteia au prioritate în raport cu aplicarea prevederilor OG nr. 2/2001, care constituie norma cu caracter general în materia stabilirii și sancționării contravențiilor.
În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, moment din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut la art. 31 din Legea nr. 50/1991.
În ceea ce privește data săvârșirii contravenției, instanța reține că faptele contravenționale reglementate prin Legea nr. 50/1991, care este o lege specială, nu se consumă instantaneu, întrucât edificarea lucrărilor de construire la care se referă, se realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia, în sensul arătat mai sus, data terminării construcției/lucrării fiind data săvârșirii faptei.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție în decizia nr. VII din 20 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 84 din 19 februarie 2001, prin care s-a admis un recurs în interesul legii.
Astfel, instanța supremă a statuat că ,,Potrivit art. 3 din Legea nr. 50/1991 (actual art. 1), lucrarile de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare sau orice alt fel de lucrari la care se refera acest text de lege pot fi efectuate numai pe baza autorizatiei de construire, eliberata la cerere, insotita, conform art. 5 din aceeasi lege, de certificatul de urbanism.
Este adevarat ca la art. 25 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 se prevede posibilitatea ca organele care au aplicat amenda sa stabileasca prin procesul-verbal de constatare a contraventiei un termen in care contravenientul sa poata solicita si obtine autorizatia necesara.
O atare posibilitate insa, lasata la aprecierea organelor care constata ca lucrarile indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru eliberarea unei autorizatii, are efecte limitate, circumscrise doar la edificarea constructiei, reglementarea din partea finala a alineatului mentionat precizand in aceasta privinta ca "masurile de desfiintare a constructiilor vor fi dispuse numai dupa expirarea termenului stabilit".
,,Efectuarea demersurilor pentru obtinerea autorizatiei de construire si chiar obtinerea ei dupa inceperea lucrarilor nu poate justifica aprecierea ca persoana contravenienta a fost de buna-credinta atata timp cat procesul-verbal de constatare a nerespectarii conditiilor cerute de lege este legal indeplinit, iar inceperea oricarei lucrari de construire in sensul prevederilor Legii nr. 50/1991 este conditionata de obtinerea prealabila a autorizatiei de construire prevazute la art. 4 din aceasta lege.
De aceea, obtinerea autorizatiei de construire pe parcursul executarii lucrarilor sau dupa finalizarea acestora nu poate avea ca efect inlaturarea caracterului ilicit al faptei, ci constituie doar o imprejurare ce poate fi avuta in vedere numai la individualizarea sanctiunii contraventionale".
În consecință, Curtea Supremă de Justitie a statuat că ,,dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 (în vigoare la acea dată, corespondentul art. 31), se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei, că în cazul constructiilor in curs de executare data savarsirii faptei este data constatarii contraventiei, iar in cazul constructiilor finalizate fapta se considera savarsita la data terminarii constructiei, precum si ca obtinerea autorizatiei de construire in timpul executarii lucrarilor sau dupa finalizarea acestora nu inlatura caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o imprejurare ce poate fi avuta in vedere la individualizarea sanctiunii contraventionale."
Astfel, față de cele statuate de instanța supremă (argumentele avute în vedere de fosta Curte Supremă de Justiție fiind în concordanță cu actualele reglementări în domeniu) și de prevederile art. 37 alin. 2 și 5 din Legea nr.50/1991 republicată, până nu se obține recepția finală, când autoritatea administrativă ce a emis autorizația de construire verifică dacă s-a respectat autorizația de construire și proiectul de realizare a lucrării, lucrarea nu se consideră finalizată.
Față de cele reținute mai sus, constată că nu s-a împăilinit termenul de prtescripție a dreptului organului constatator de a constata fapta și de a aplica sancțiunea contravențională, motiv pentru care, va respinge plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ASOCIAȚIA DE P. NR 37 CRAIOVIȚA NOUĂ, C._, cu sediul în C., .. 201V, . D. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., nr. 22, județul D..
Cu apel în 30 de zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.
Președinte, Grefier,
L. N. D. Ișlicaru
Redactat jud.L.N./Tehnored.gref. D.I./ 4/Ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 202/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 83/2015.... → |
|---|
